Pretenţii. Sentința nr. 4969/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4969/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 31096/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4969
Ședința publică din 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. C. IAȘI S.A. prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA L. . DACIA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai părților.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 18.03.2014, ulterior pentru data de 25.03.2014, 01.04.2014 și 04.04.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 10 octombrie 2012 reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A. prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. a chemat în judecată pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari . DACIA, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 23.968 lei reprezentând contravaloare energie termică și penalități de întârziere .
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat acesteia energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. În baza raportului contractual stabilit reclamanta avea dreptul de a factura la tarifele în vigoare și de a încasa contravaloarea serviciilor prestate iar pârâta avea obligația corelativă de a achita contravaloarea facturilor emise de reclamantă și necontestate de pârâtă.Pentru neachitarea la termen a sumelor datorate de către pârâta aceasta a calculat și facturat penalități de întârziere, potrivit dispozițiilor contractuale. A mai arătat reclamanta și faptul că s-a încercat concilierea directa fără rezultat.
Cererea, scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, a fost motivată în drept pe disp. Legii 325/2006, Ordinul A.N.R.S.C. nr. 483/2008, art.1270, 1516 Codul Civil.
În dovedire a depus la dosar în copie: invitație conciliere directă nr.7786/22.05.2012 și Anexa III - referat de neprezentare la conciliere directă, factură fiscală, Contract de furnizare a energiei termice 622/13.04.2010 și Anexa 1- 3(f.4-13 ds).
Pârâta legal citată cu duplicatul cererii și al înscrisurilor anexate nu a formulat întâmpinare (f.14 dosar).
Prin precizări la acțiune, depuse la solicitarea instanței, reclamanta a arătat faptul că din totalul debitului restant solicitat prin acțiune suma de 642,38 lei reprezintă c/val energie termică furnizată în perioada august 2010 - noiembrie 2010 iar suma de 23.325,62 lei reprezintă penalități calculate noiembrie 2006-aprilie 2012 (f.41 ds). Potrivit reclamantei sumele au fost recunoscute prin semnarea și acceptarea la plată a facturilor, sumele se regăsesc în actul „Componență sold clienți”, Sumele reprezentând penalități au fost calculate în temeiul clauzei penale prev. la art 18/a din contractul de furnizare.
S-a anexat cererii Contractul nr.843/20.05.2002, Anexa1-8, facturi fiscale (f.43-76 ds).
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat la cererea părților probe cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei: facturi fiscale, componență sold clienți (f.17-31 ds).
Din oficiu instanța a dispus administrarea probei cu expertiză in specialitatea contabilitate, lucrarea fiind efectuată de expert desemnat C. C. (f.104-134 dosar).
La raportul de expertiză părțile nu au avut de formulat obiecțiuni.
După depunerea raportului de expertiză instanța, în raport de constatările expertului, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele reprezentând penalități în privința cărora termenul de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii cererii și a reținut cauza spre pronunțare asupra excepției și fondului.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt între părțile cauzei civile de față s-au încheiat Contractul nr.843/20.05.2002 și ulterior Convenția nr.622/13.04.2010 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum ( f.7, f 43 ds).
În baza acestei convenții reclamanta a furnizat pârâtei, în beneficiul final al proprietarilor din condominiul pe care îl administrează, utilitățile reprezentate de energie termică și apă caldă pentru consum, facturând contravaloarea acestora conform dispozițiilor contractuale din contract, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar și componența soldului client.
Pârâta a înregistrat întârzieri la plata facturilor emise de reclamantă de-a lungul relațiilor contractuale.
Conform art.18 din Contractul nr. 843/20.05.2002 și art.6.2 din Contractul nr.622/13.04.2010, achitarea cu întârziere a facturilor de către pârâtă dădea dreptul reclamantei de a percepe penalități de întârziere.
La 22.05.2012 reclamanta a încercat soluționarea diferendului generat de restanțele acumulate de pârâtă, pe calea amiabilă, fără succes însă, astfel cum rezultă din invitația la conciliere și referatul de neprezentare depuse la f.4,5 ds.
În drept, aplicabile raporturilor juridice dintre părți sunt dispozițiile Codului civil de la 1865 așa cum rezultă din dispozițiile art.1 din acest cod și din art.3 și art.4 din Legea nr.71/2011 cât și din art.102 alin.(1) Legea nr.71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.970 alin.1 cod civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.. Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere.
Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.1169 cod civil, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cele ce au precedat, rezultă că pârâta nu s-a achitat de obligațiile contractuale față de furnizoare la termenul de scadență, astfel încât datorează reclamantei atât contravaloarea utilităților furnizate cât și plata penalităților de întârziere mai puțin cele cu privire la care instanța va constata intervenită prescripția dreptului la acțiune.
În ceea ce privește cuantumul debitelor, instanța reține că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de expert contabil C. C., lucrare la care părțile nu au avut de formulat obiecțiuni, suma datorată de pârâtă reclamantei cu titlu de contravaloare energie termică furnizată în intervalul august 2010 - noiembrie 2010 este de 642,38 lei (f.107 dosar).
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități, instanța reține că potrivit calculelor expertizei, pentru neachitarea la termen a facturilor de utilități de către pârâtă, în intervalul 11._ s-au acumulat penalități de întârziere în cuantum de 7.769,37 lei (răspuns ob. nr.2 al expertizei).
Pe cale de consecință diferența de 15.556,25 lei solicitată de reclamantă cu titlu de penalități, pentru intervalul 11._, apare neîntemeiată.
În tabelul Anexa 2 expertul a prezentat cronologic situația tuturor facturilor emise de reclamantă și a tuturor plăților efectuate de pârâtă în contul acestora facturi, în intervalul de referință, cu luarea în considerare a modalității de imputație a plăților.
Din analiza acestui tabel de calcul rezultă faptul că debitele înscrise în facturile emise în intervalul nov. 2006 (scadentă în 04.01.2007)- ian. 2009 (scadentă în febr.2009 ) au fost stinse de pârâtă cel mai târziu la data de 29.07.2009. Pentru aceste debite principale, penalitățile calculate totalizează suma de 5.625,26 lei.
În raport de aceste constatări excepția prescripției dreptului material la acțiune, se impune a fi admisă pentru debitele reprezentând penalități pentru care termenul de 3 ani s-a împlinit anterior formulării acțiunii.
Astfel, potrivit art. 201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
De asemenea conform art.6 alin.4 din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod civil) prescripțiile, începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor care le-au instituit.
În cauză, prescripția dreptului la acțiune al reclamantei a fost invocată de instanță în raport cu o creanță născută sub imperiul dispozițiilor Decretului nr.167/1958 care, în art.18 prevede expres faptul că „instanța de judecată este obligată ca din oficiu să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris”.
Conform art.1 al.2 din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul nr.167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate (astfel cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal). Cel mai târziu prescripția acestor sume se împlinește la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.
Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție, cu aceeași durată, începe să curgă.
Raportând aceste dispoziții legale la concluziile expertizei, rezultă că pentru suma de 5625,26 lei penalități aferente unor debite integral stinse la 29.07.2009 s-a împlinit la 29.07.2012, anterior formulării cererii de chemare în judecată.
De la fiecare din datele calendaristice la care pârâta a stins debitele principale noi termene de prescripție de 3 ani au început să curgă și s-au împlinit cel mai târziu la 29.07.201, deci anterior introducerii acțiunii de față.
Așadar chiar dacă pârâta a efectuat plăți în contul facturilor cuprinzând debitul principal, fapt de natură a întrerupe prescripția dreptului la acțiune în favoarea reclamantei, această întrerupere nu s-a produs cu efect nelimitat deoarece din același moment o nouă prescripție a început să curgă și, dată fiind vârsta debitelor, acesta s-a împlinit din nou anterior introducerii acțiunii de față.
Pentru aceste motive instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma reprezentând penalitatea cumulată a facturilor mai vechi de trei, în privința cărora s-a prescris dreptul reclamantei la acțiune (facturi primare emise în intervalul 11.2006- ian. 2009, ale căror penalități aferente, adiționate, se ridică la suma de 5.625,26 lei).
Pentru facturile de utilități emise începând cu data de 28.02.2009 pentru care s-au efectuat plăți de către pârâtă cu efect întreruptiv de prescripție, conform aceluiași tabel de calcul întocmit de expert, și în privința cărora noul termen de prescripție început nu era împlinit la data introducerii acțiunii, instanța va acorda penalitățile solicitate de reclamantă, acestea cumulate însumând 2144,11 lei (7768,37 – 5625,26 lei) .
Având în vedere totalitatea considerentelor de fapt și de drept, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va admite în parte și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Văzând și disp.art.274 Cod pr civ, va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță.
Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A. cu sediul în municipiul Iași, Calea Chișinăului, nr.25, societate aflată în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. cu sediul în Municipiul Iași, . în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . DACIA, cu sediul în mun. Iași, Bvd. Dacia, nr.51, .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 642,38 lei reprezentând contravaloarea energiei termice facturate în perioada august 2010- noiembrie 2010.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2144,11 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor neachitate sau achitate cu întârziere.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 5625,26 lei cu titlu de penalități aferente perioadei nov.2006- aprilie 2012, ca fiind prescrisă.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de_,25 lei penalități ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 04.04.2014.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
10.09.2014,4ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5026/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 9992/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
