Obligaţie de a face. Sentința nr. 3952/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3952/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 31125/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 18.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3952
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta S. C. TEROM SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ROVIGO SPRL, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La al treilea apel nominal, făcut la sfârșitul ședinței de judecată, au răspuns reclamantul personal și asistat de dl. avocat Damacovici L., cu împuternicire avocațială la fila 3 dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că acesta este primul termen de judecată acordat, după care:
Observând că prezenta cauză este la primul termen de judecată, părțile au fost legal citate, în temeiul dispozițiilor art. 131 NCpc, instanța procedează din oficiu, la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, stabilind că, față de dispozițiile art. 94 alin.1 lit. h și art. 107 Noul Cod de procedură civilă, este competentă să judece pricina.
În temeiul art. 238 NCPC, după ascultarea părții prezente, instanța procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, fixând o durată de o zi.
Instanța pune în discuția părților asupra solicitării suspendării cauzei potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 și excepției de inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâtă, prin întâmpinare.
Având cuvântul, dl. avocat Damacovici solicită respingerea excepției, având în vedere că pârâta a fost citată prin lichidatorul judiciar. Cu privire la suspendarea cauzei potrivit art. 36 din Lg. 85/2006, dl. avocat arată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății.
Reclamantul, prin avocat, aduce la cunoștința instanței că solicită lichidatorului să aplice o ștampilă pe copia contractului de vânzare-cumpărare, această solicitare venind urmare a necesității înstrăinării bunului imobil. Dl. avocat Damacovici precizează că precizările depuse la data de 20.01.2014. constituie în realitate o cerere adițională de modificare a obiectului acțiunii.
Instanța respinge solicitarea pârâtei de suspendare a judecății prezentei cauze, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că dispozițiile amintite nu sunt aplicabile în raportul juridic litigios – întrucât suspendarea de drept la care face referire articolul indicat vizează doar procedură judiciară care privește realizarea unor creanțe, reclamantul din prezenta cauză neurmărind crearea unei situații juridice noi, așa cum specifică lichidatorul, ci doar certificarea unei situații juridice preexistente. Instanța reține și că, în măsura în care reclamantul ar fi proprietarul imobilului, această calitate a fost dobândită la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și a plății efective.
Reclamantul înfățișează instanței originalul chitanței prin care a fost achitat imobilul.
Instanța respinge excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile constând în participarea la ședința de informarea privind medierea – având în vedere că obiectul litigios – obligația de a face – nu se înscrie printre obiectele indicate în art. 60 Lg. 192/2006 privind medierea, astfel încât procedura nu este obligatorie pentru reclamant.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe propunerea de probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Constatând că proba cu înscrisurile existente la dosar este admisibilă potrivit legii și concludentă pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Noul Cod procedură civilă, instanța o încuviințează pentru reclamant și o constată administrată.
Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în temeiul art. 392 NCPC acordă cuvântul părților pe dezbaterea fondului.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost modificată, cu obligarea lichidatorului judiciar să apostileze copia contractului de vânzare-cumpărare deținută de reclamant, fără obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 394 NCPC, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, declară dezbaterile închise și reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 27.09.2013, sub numărul_, reclamantul N. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Terom S.A, obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că este proprietarul apartamentului situat în Iași, ., ., . cumpărat de la pârâtă printr-un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate, cu cheltuieli de judecată.
Cererea este formulată și depusă prin avocat Damacovici L., cu împuternicire la fila 3 dosar.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că în anul 1992 a cumpărat de la pârâtă apartamentul situat la adresa indicată, plătindu-l integral în luna septembrie 1995. Întrucât nu a putut înstrăina apartamentul prin notariat, a solicitat pârâtei să îi elibereze o adeverință care să ateste calitatea sa de proprietar.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 29 N.C.C.
În susținerea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate: contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 7/30.11.1992, procesul verbal de predare-primire a apartamentului, adeverința Terom Iași privind plata integrală a acestuia.
Prin rezoluția privind regularizarea cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere reclamantului: să facă dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 20 lei, stabilite pentru pretenția având ca obiect obligație de a face, să depună cererea în original, să indice CNP-ul propriu și C./CUI pârâtă, să depună înscrisurile probatorii în copii certificate conform cu originalul.
Reclamantul a formulat precizări în data de 16.10.2014 la care a atașat taxa de timbru solicitată de instanță.
Verificând starea de funcțiune a pârâtei, potrivit fișei de furnizare informații ORC din data de 22.11.2013, instanța a constatat că aceasta se află în faliment, sub incidența Lg. 85/2006, astfel încât a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor, prin lichidator judiciar ROVIGO S.P.R.L.
În data de 03.12.2013, în termenul legal acordat, pârâta, prin lichidator, a formulat și depus la dosar întâmpinare, solicitând: suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din lg. 85/2006 și, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii, iar, pe fond, respingerea acesteia ca nefondată.
În susținerea excepției de inadmisibilitate, pârâta arată că nu au fost respectate dispozițiile art. 2 alin.12 și art. 601 lit.a-f din Lg. 192/2006 și, pe fond, că dreptul de proprietatea, în principiu, este dovedit prin înscrisurile de la dosar care nu pot fi suplinite prin eliberarea unei adeverințe.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 205 și urm. N.C.P.C. și Lg. 85/2006.
În răspunsul la întâmpinare, cu caracter de cerere adițională cu privire la obiect, depus la dosar în data de 20.01.2014, reclamantul arată că nu deține exemplarul original al contractului de vânzare-cumpărare, de aceea este necesar ca pârâtul, prin lichidator, să pună ștampila originală pe exemplarul său sau să confirme împrejurarea că exemplarul său este conform cu originalul.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la situația de fapt și de drept, instanța reține următoarele:
Temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv art. 29 N.C.C. nu are legătură cu raportul juridic dedus judecății.
Solicitarea reclamantului de a obliga pârâtei la ștampilarea/semnarea unei copii a unui contact de vânzare cumpărare încheiat în anul 1992, în calitatea sa de vânzător a acelui imobil nu are temei legal. Nici codul civil de la 1964, lege sub care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare și care este aplicabil speței prin raportare la dispozițiile art. 6 NCC și nici legislația conexă nu prevăd posibilitatea reconfirmării de către părți a unui act juridic încheiat anterior, procedura obținerii unor înscrisuri recognitive vizând exclusiv posibilitatea recunoașterii unei datorii, în cazurile prevăzute la punctele 1 și 2 din art.1189 Cod civil.
Tinzând la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului apartament, în lipsa unui exemplar original de pe contractul părților, reclamantul are deschisă calea unei acțiuni în constatarea dreptului său de proprietate prin intermediul instanței judecătorești.
Față de cele de mai sus, constatând, în privința cererii accesorii, că pârâta nu a căzut în pretenții și făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect obligație de a face formulată de reclamantul N. I., cu domiciliul în Iași, ., ., . Iași, C.N.P._, în contradictoriu cu pârâta S.C. Terom S.A. – în faliment, prin lichidator judiciar ROVIGO S.P.R.L., cu sediul în București, ..2, sector 1, RFOII 0008, C._
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.03.2014.
Președinte, Grefier,
Z.-L. M.-OanaBondar R.
Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.
4 ex./21.08.2014/2com-21.08.2014.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3167/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7748/2014.... → |
|---|
