Obligaţie de a face. Sentința nr. 7115/2014. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 7115/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 18950/245/2013

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică de la 19 Mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E. C. B.

Grefier C. P.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 7115

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. L. și C. A. și pe pârâții L. T. și P. C., intervenient O. A. - M., având ca obiect obligație de a face autorizarea executării obligației de a face; daune morale și daune materiale.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura este completă, fără citarea părților.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05 Mai 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.06.2013 sub nr._, reclamanții C. L. și C. A. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții L. T. și P. C. să dispună obligarea acestora la repararea conductei de apă deteriorate la data de 22.05.2013 sau autorizarea reclamanților să o repare pe cheltuiala pârâților în caz de refuz, obligarea pârâților la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale și materiale. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că sunt proprietarii imobilului compus din casă de locuit și teren, situat în intravilanul comunei P., . Iași, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 861 din 28.02.2012 de către BNP A. P., imobilul fiind racordat la un sistem de aducțiune a apei potabile realizat în anii 1975-1976 de către foștii proprietari. Sistemul de aducțiune deservește un număr de 6 imobile și constă într-o fântână –bazin situată în amonte de proprietatea lor, apa ajungând prin cădere, nefiind necesară o stație de pompare. Din motive necunoscute, în data de 22.05.2013, pârâții au procedat la secționarea și obturarea tronsonului care asigura aducțiunea apei către proprietatea reclamanților. Reclamanții au anunțat poliția locală, însă lucrătorii de poliție i-au informat că aspectele semnalate nu țin de competența lor.

Au mai arătat reclamanții că debranșarea de la sistemul de alimentare cu apă le-a adus prejudicii. Având în întreținere 3 copii (de 4 ani, 13 ani, 16 ani) reclamanții sunt puși în situația de a căra apa necesară pentru pregătirea hranei și îngrijirea acestora de la mare distanță, toate acestea modificându-le în mod radical modul de viață și activitățile productive zilnice.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1357, art. 1528 Cod civil.

În susținerea cererii reclamanții au depus, în copie certificată, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. sub nr. 861 din 28.02.2012 de către BNP A. P..

Pârâții L. T. și P. C. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, întrucât nu au fost chemați în judecată toți coproprietarii conductei de aducțiune a apei potabile, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. De asemenea, pârâții au invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților motivat de faptul că, în timpul procesului, au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului către numitul O. A. – M..

În motivare pârâții au arătat că reclamanții au cumpărat imobilul situat în . P., județul Iași identificat cu nr. cadastral_-C1 și carte funciară_ de la moștenitorii numitului D. M.. Cu rea-credință, reclamanții au extins conducta la o altă proprietate situată la cca. 200 -250 m, aparținând numitei C. M., mama reclamantei, în curtea căreia reclamanții au deschis un magazin. Deși imobilul aparținând mamei reclamantei beneficiază de apă de la altă rețea, reclamanții nu au adus apă de la aceasta întrucât s-au opus beneficiarii acelei rețele.

Pârâții au mai arătat că reclamanții dau dovadă de rea-credință întrucât evită să precizeze că este vorba despre un alt imobil decât cel racordat inițial de către fostul proprietar.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

La solicitarea instanței, O.C.P.I. Iași a comunicat extrasul pentru cartea funciară nr._ (fila 34), iar Societatea Profesională Notarială C. Ș. & Asociații a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5336 din 04.09.2013 (fila 40).

În ședința publică din 10.02.2014 instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a dispus intervenirea forțată în prezenta cauză a terțului O. A. - M. (fila 62).

Instanța a procedat la audierea martorilor R. I. – M. și C. P., declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.

Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. sub nr. 861 din 28.02.2012 de către BNP A. P. reclamanta C. L. a dobândit de la numiții C. V. – V., D. L. și C. G., ca bun propriu, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2486 mp situat în intravilanul comunei P., . Iași identificat cu număr cadastral al bunului imobil_, înscris în cartea funciară nr._ a localității P., județul Iași. Prin același contract, reclamanții C. L. și C. A. au dobândit, ca bun comun, una casă de locuit situată în intravilanul comunei P., . Iași, având suprafața construită la sol de 40 mp (real măsurată 56 mp), identificată cu număr cadastral al bunului imobil_-C1, înscris în cartea funciară nr._ a localității P..

Ulterior, în timpul judecării prezentei cauze, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5336 din 04.09.2013 de către Societatea Profesională Notarială C. Ș. & Asociații, reclamanții au transmis intervenientului forțat O. A. – M. dreptul de proprietate asupra imobilului constând în suprafața totală de 2.486 mp teren și construcția C1 – Locuință cu o suprafață măsurată de 56 mp (suprafața din acte este de 40 mp).

Reclamanții au susținut că pârâții, fără niciun motiv, au deteriorat conducta de apă la care erau racordați punându-i astfel în situația de a căra apă potabilă necesară hranei și îngrijirii pentru doi adulți și trei copii minori. Prin fapta pârâților, le-a fost modificat radical modul de viață și activitățile productive zilnice. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1357 cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie și art. 1528 Cod civil referitoare la executarea obligației de a face.

Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin.1 și art. 1357 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Astfel, angajarea răspunderii civile delictuale impune verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea ilicită a pârâtului și paguba suferită, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite.

Din declarațiile celor doi martori audiați, instanța reține că reclamanții împreună cu pârâții și alte trei familii sunt coproprietari ai conductei de apă. Nu există aparate care să măsoare consumul de apă, iar consumul se face în funcție de cantitatea de precipitații, astfel cum arăta martorul C. P.. Potrivit aceluiași martor, pârâții au tăiat conducta întrucât aceasta alimenta magazinul și barul pe care reclamanta le deține, fiind diminuată cantitatea de apă pentru ceilalți coproprietari.

Martorul R. I. – M. a susținut că pârâtul L. T. s-a opus ca reclamanta să tragă apă la casa nouă, motivul refuzului fiind insuficiența apei pentru recoltă. Ceilalți proprietari nu au spus nimic în legătura cu intenția reclamantei.

Cu toate acestea, apa era utilizată la barul și magazinul reclamantei.

Instanța constată că, dată fiind starea de coproprietate asupra conductei de apă, devin aplicabile prevederile art. 636 alin.1 și art. 639 Cod civil, conform cărora fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere celorlalți coproprietari. Modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere prin hotărâre judecătorească. Aceste dispoziții legale trebuiau avute în vedere atât de către reclamanți cât și de către pârâți.

Față de declarațiile martorilor audiați instanța constată că fapta săvârșită de către pârâții L. T. și P. C. (tăierea conductei de apă ce alimenta imobilul reclamanților) este urmarea acțiunii ilicite săvârșite de către reclamanți prin folosirea apei, contrar acordului tuturor coproprietarilor, în alte scopuri decât cele avute în vedere la momentul realizării sistemului de aducțiune a apei.

Deși și reclamanții și pârâții aveau dreptul, potrivit textelor legale menționate mai sus, să se adreseze justiției în vederea reglementării drepturilor coproprietarilor conductei, obligarea pârâților la refacerea conductei de apă, astfel cum au solicitat reclamanții, echivalează cu legitimarea prin hotărâre judecătorească, în mod indirect, a conduitei reclamanților care au utilizat apa în detrimentul drepturilor celorlalți coproprietari.

În ceea ce privește prejudiciul suferit de către reclamanți, instanța arată că acesta trebuie să fie cert, atât din punct de vedere al existenței sale actuale sau viitoare, cât și al posibilităților concrete de evaluare, și să nu fi fost încă reparat.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale și materiale, prejudiciul material fiind însă incert din punct de vedere al posibilității de evaluare cât timp reclamanții nu au probat, conform art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, perioada de timp în care au fost lipsiți de apă, cantitatea de apă pe care au fost nevoiți să o procure din alt loc, contravaloarea acesteia, contravaloarea lucrărilor efectuate pentru a se conecta la altă conductă de apă.

Așadar, față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 Cod civil, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată prezenta acțiune.

Totodată, potrivit prevederilor art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanții căzând în pretenții și aflându-se în culpă procesuală, instanța urmează a - i obliga la plata, în solidar, către pârâți a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul apărătorului ales, din care suma de 900 lei reprezintă cheltuieli de judecată datorate pârâtului L. T., iar suma de 700 lei reprezintă cheltuieli de judecată datorate pârâtului P. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamanții C. L., CNP_, și C. A., CNP_, ambii cu domiciliul în . P., județul Iași în contradictoriu cu pârâții L. T. și P. C., ambii cu domiciliul în . P., județul Iași.

Obligă pe reclamanți să achite, în solidar, pârâților suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul apărătorului ales, din care suma de 900 lei reprezintă cheltuieli de judecată datorate pârâtului L. T., iar suma de 700 lei reprezintă cheltuieli de judecată datorate pârâtului P. C..

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. E. C. P. C.

Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 17.06.2014, 7 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 7115/2014. Judecătoria IAŞI