Obligaţie de a face. Sentința nr. 6335/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6335/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 11430/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 29.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6335/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât M. IAȘI, pârât P. M. IAȘI, pârât P. M. IAȘI, pârât ., având ca obiect obligație de a face autorizarea executării obligației de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.04.2014 și apoi pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 04.04.2013, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. T. M. S.A. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâții M. Iași, P. M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. să ridice jardinierele din beton amplasate perpendicular pe calea de acces din fața Grand Hotel T., indicatorul rutier “accesul interzis”, amplasat pe aceeași cale de acces și să dispună autorizarea reclamantei să ridice obiectele respective, în caz de neconformare, pe cheltuiala pârâților, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
În fapt, reclamanta este proprietara imobilului Grand Hotel T. din Iași, Piața Unirii, unde este deschis un punct de lucru având ca activitate servicii hoteliere.
În fața hotelului, perpendicular cu . cu scara imobilului există un drum de acces asfaltat, distinct de spațiul pietonal, ce deservește Grand Hotel T. și conduce către parcarea publică utilizată și de această unitate hotelieră.
În martie 2013, municipalitatea a amplasat indicatorul rutier “accesul interzis” și un panou adițional cu mențiunea “cu excepția auto deservire Hotel T.”.
La data de 02.04.2013, funcționari din cadrul primăriei si de la . au amplasat jardiniere din beton ce obstrucționează total accesul în fața hotelului. Totodată, a fost demontat panoul adițional de excepție pentru hotel, nemaifiind posibil accesul autospecialelor de intervenție sau al clienților.
Terenul situat în fața Hotelului T. are destinația de parcare publică, fapt ce rezultă neechivoc din Avizul nr._ din 28 septembrie 2011 emis de Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat al M. Iași, în care se menționează eliberarea sa pentru „utilizarea temporară a terenului situat în parcarea din zona hotelului Grand Hotel T. cu destinația de parcare a 25 de autoturisme”.
Prin adresa nr._ din 13 mai 2011 a aceleiași instituții se menționa că locurile de parcare situate în Piața Unirii, în fața Hotelului T. sunt în administrarea Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și privat din cadrul Primăriei M. Iași și pot fi închiriate de către reclamantă în baza unei solicitări scrise.
În zona menționată se află situată o parcare publică, astfel încât accesul la aceasta nu se poate realiza decât pe calea de acces carosabilă blocată în prezent de municipalitate, destinată și accesului rutier către Hotel T..
Natura de drum public rezultă din chiar conduita instituțiilor pârâte care au montat un indicator rutier care interzice accesul cu autoturismul, acces ce nu poate fi interzis decât pe un drum public.
Conform art.6 alin.14 din O.U.G. nr. 195/2002, drumul public este orice cale de comunicatie terestra, cu excepția cailor ferate, special amenajata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulației publice.
Potrivit art.2 alin.2 din OG 43/1997, drumurile sunt căi de comunicație terestra special amenajate pentru circulația vehiculelor și pietonilor, iar conform art.3, drumuri publice sunt drumuri de utilitate publică și/sau de interes public destinate circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale economiei, ale populației și de apărare a țării.
Rezultă, fără echivoc, destinația de drum public a căii de acces auto din fața hotelului.
Potrivit art.4 din OG 43/1997, din punct de vedere al circulației drumurile se împart în a) drumuri deschise circulației publice, care cuprind toate drumurile publice și acele drumuri de utilitate privată care asigura, de regula, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor și pietonilor și b) drumuri închise circulației publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum și acele drumuri de utilitate publica închise temporar circulației publice.
Fără îndoială, municipalitatea nu putea să închidă un drum închis circulației publice, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat.
Coroborând aceste dispoziții cu împrejurarea că era permisă circulația auto și pietonală în față hotelului, fără nicio resticție, până în martie 2013, rezultă că respectiva cale de circulație era un drum public.
Și în ipoteza absurdă în care zona în discuție ar avea destinație pietonală, atunci, conform Codului rutier, circulația vehiculelor nu ar fi exclusă, iar prin măsurile impuse de municipalitate și contestate de către reclamantă, au fost încălcate prevederile art. 4 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (neputând fi invocate alte considerente pentru închiderea unui drum public decât acestea), nici dispozițiile art. 5 alin. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 nefiind respectate (neexistând avizul poliției rutiere).
Unitatea hotelieră este frecvent gazda unor evenimente importante la care participă persoane din străinătate, fiind clar inconvenientul debarcării acestora la distanță. Situația este mult mai gravă în cazul turiștilor care se deplasează cu autocarul.
Cererea reclamantei ca autocarele să staționeze în zona Cinematografului V., adresată municipalității, a fost refuzată, prin adresa nr._/29.03.2013.
Trebuie avut în vedere caracterul istoric al imobilului Grand Hotel T..
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile menționate.
În dovedirea celor afirmate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
1’. Prin precizările depuse la 30.04.2013 (f.11), reclamanta a adăugat următoarele două capete de cerere:
- Obligarea pârâților să ridice panourile de informare „Esplanada pietonală Piața Unirii – Spațiu public destinat traficului pietonal, cu excepția autovehiculelor de intervenție – Hotel T. nu deține locuri de parcare in Piața Unirii”;
- Să autorizeze reclamanta să ridice obiectele respective, în caz de neconformare, pe cheltuiala pârâților.
În motivarea cererii de completare, s-a arătat:
Reclamanta a introdus acțiune pe cale de ordonanță președințială prin care a solicitat ridicarea jardinierelor menționate în cerere inițială, actiunea sa fiind admisă potrivit sentinței pronunțate în cadrul ds nr._/245/2013.
În ciuda acestei dispoziții, pârâții au montat doua panouri de informare cu conținutul menționat mai sus, intenția lor fiind de a eluda dispozitiile obligatorii ale instantei de judecata, denotând și rea credință.
Cele două panouri nu sunt reglementate de legislația rutieră, iar noțiunile de piață și esplanadă, raportat la definițiile lor conform DEX, nu sunt de natură a echivala cu interzicerea accesului auto, existând o . alte piețe din Iași (Piața M. E. – Fundație, Piața 14 Decembrie 1989 - Restaurant Select) preponderent deschise circulației auto.
În drept, a invocat art.204 C.pr.civ..
În motivare, a pretins probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.
A mai anexat o . înscrisuri.
La data de 31.05.2013, au fost anexate interogatoriile adresate părților, înscrisuri și planșe foto (f.37 și urm.).
2. Pârâtul M. Iași a depus întâmpinare, înregistrată la 05.07.2013 (f.118), prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei și Primarului M. Iași, precum și excepția necompetenței materiale a instanței (implicit), arătând că instanța nu are competența materială de a analiza refuzul autorițății de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau interes legitim al reclamantei. A susținut că reclamanta ar fi trebuit să uzeze de calea specială prevăzută de legea 554/2004, având în vedere că a primit un răspuns la cererea sa de la pârât.
A anexat înscrisuri: adresa nr._/29.03.2013 (f.120), autorizație de construire nr.272/02.04.2005 (f.121), adresa reclamantei cu nr._/19.03.2013 (f.122), adresa nr._/29.03.2013 (f.124).
La termenul din 03.12.2013, a depus o copie a unei cereri de chemare în judecată formulată de reclamantă în fața instanței de contencios (f.163).
3. Reclamanta a depus un răspuns la întâmpinare, înregistrat la 04.09.2013 (f.130), prin care a solicitat respingerea excepției de necompetență materială, arătând următoarele:
Nu orice litigiu în care este parte o autoritate publică este de competența instanței de contencios administrativ. Este adevărat că după montarea obiectelor respective reclamanta a solicitat pârâților ridicarea lor, însă cererea nu a fost una întemeiată pe legea 554/2004.
Soluțiile pe care le poate da instanța de contencios, conform art.18 din lege, sunt: (i) anularea acestuia, în tot sau în parte a actului administrativ (ii) obligarea autorității publice să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Interesează a doua ipoteză a textului, dar cererea reclamantei nu viza emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operațiuni administrative. În speță sunt incidente dispozițiile art.94 alin.1 lit.h C.pr.civ..
3’. La termenul din 05.11.2013, reclamanta a depus alte precizări (f.141) și au anexat înscrisuri, fără a face referire la problema competenței instanței.
4. La 06.01.2014, după solicitarea instanței, reclamanta a precizat că acesul auto și pietonal în perimetrul hotelurilor Astoria și T. a fost reglementat prin hotărârea comisiei municipale de circulație din 05.03.2013 (f.173).
A anexat mai multe înscrisuri: adresa_/06.03.2013 a M. Iași către S.P.I. și Poliția Locală Iași (f.175), hotărârea comisiei municipale de circulație din 05.03.2013 (f.176), compunerea acestei comisii (f.178), adresa nr._/04.03.2013 a IPJ către P. M. Iași (f.179), adresa M. Iași cu nr._/29.03.2013 către T. M. (f.180), adresa M. Iași cu nr._/29.03.2013 către T. M. (f.181), adrese către birou de mediere, adresa M. Iași cu nr._/01.04.2013 către S.C. S. P. S.A. (f.184), adresa nr._/09.04.2013 a Primăriei M. Iași către IPJ (f.185), adresa M. Iași cu nr._/19.04.2013 către S. P. (f.186), adresa M. Iași cu nr._/23.05.2013 către T. M. (f.187), adresa M. Iași cu nr._/21.05.2013 către S. P. (f.188), adresa M. Iași cu nr._/23.05.2013 către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației P., spre știință T. M. (f.189-190), adresa M. Iași cu nr.6308/05.07.2013 către T. M. (f.191), adresa M. Iași cu nr._/30.09.2013 către S. P. (f.192).
La data de 17.02.2014, au fost înregistrate o . documente noi transmise de pârâți, cu notă însoțitoare (f.198): Dispoziția Primarului M. Iași cu nr.40/18.01.1995 (f.199-200), componența comisiei de circulație, procesul-verbal de ședință a comisiei de circulație din 05.04.2013 (f.202-206), hotărârea C.L. Iași nr.198/31.07.2000 (f.211-212).
Tot la solicitarea instanței, pârâții au depus la 04.03.2014 un răspuns al serviciului juridic (f.219), prin care s-au arătat următoarele:
În urma emiterii proceselor-verbale de către Comisia de circulație, deciziile care vizează reglementările de circulație primesc avizul expres al Biroului rutier din cadrul Poliției M. Iași, iar implementarea tuturor deciziilor ce derivă în urma analizei în comisia de circulație și emiterea procesului-verbal se fac prin înștiințare expresă către cei care au obligația implementării: pentru P. Iași - S.C. S. P. S.A. (prin note de comandă), pentru alte persoane fizice sau juridice, se emit avize necesare obținerii Autorizației de construcție, pentru reglementări căi de acces etc., iar pentru alte instituții publice se emit, de la caz la caz, avize (dacă fac trimitere la situațiile enumerate anterior) sau înștiințări (dacă se referă la reglementări comune cu Instituția Primăriei M. Iași).
II. Aspecte procesuale
Acțiunea a fost legal timbrată.
Instanța, prin încheierea de la termenul din 01.04.2014, a constatat că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze prezenta cauză (f.232).
La ultimul termen, a încuviințat proba cu toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respingând ca neutile probele cu expertiză în construcții și cu interogatoriul pârâtei.
III. Situația de fapt
Reclamanta S.C. T. M. S.A. este proprietara imobilului Grand Hotel T. din Iași, Piața Unirii, unde este deschis un punct de lucru având ca activitate servicii hoteliere. În fața hotelului, perpendicular cu . cu scara imobilului există un spațiu care a avut funcția de drum de acces asfaltat, distinct de spațiul pietonal, care deservea implicit Grand Hotel T. și conducea către parcarea publică utilizată și de această unitate hotelieră.
În martie 2013, municipalitatea a amplasat indicatorul rutier “accesul interzis” și un panou adițional cu mențiunea “cu excepția auto deservire Hotel T.”.
La data de 02.04.2013, funcționari din cadrul primăriei și de la S.C. S. P. S.A. au amplasat jardiniere din beton ce obstrucționează total accesul în fața hotelului. Totodată, a fost demontat panoul adițional de excepție pentru hotel, nemaifiind posibil accesul autospecialelor de intervenție sau al clienților.
Reclamanta a introdus o cerere de emitere ordonanță președințială prin care a solicitat ridicarea jardinierelor menționate în cerere inițială, acțiunea sa fiind admisă prin sentința civilă nr.6137/17.04.2013, pronunțată în cadrul dosarului nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași (prin decizia civilă nr. 393/03.09.2013 a Tribunalului Iași, această sentință avea să fie desființată, iar cererea reclamantei respinsă).
După pronunțarea acestei ordonanțe și înainte de desființarea sa, pârâții au montat două panouri de informare cu mențiunile „Esplanada pietonală Piața Unirii – Spațiu public destinat traficului pietonal, cu excepția autovehiculelor de intervenție – Hotel T. nu deține locuri de parcare în Piața Unirii”.
Subsecvent, reclamanta a formulat o nouă cerere de ordonanță președințială, admisă prin sentința civilă nr.7690/20.05.2013, pronunțată în cadrul dosarului nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași (prin decizia civilă nr.41/10.07.2013 a Tribunalului Iași, și această sentință avea să fie desființată, iar cererea reclamantei respinsă).
*
Reclamanta a pretins că terenul situat în fața Hotelului T. are destinația de parcare publică, fapt ce ar rezulta neechivoc din Avizul nr._/28.09.2011 emis de Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat al M. Iași (f.13), în care se menționează eliberarea sa pentru „utilizarea temporară a terenului situat în parcarea din zona hotelului Grand Hotel T. cu destinația de parcare a 25 de autoturisme”.
Într-adevăr, avizul respectiv are conținutul indicat, însă în cuprinsul acestuia se mai arată că perioada de acordare a acelui drept este 01.10._11. La punctul 4 din act, s-a menționat chiar că locul ar constitui "parcare de reședință". Totodată, la punctul 11 a fost instituită și obligația reclamantei de a marca și asigura folosința locurilor de parcare potrivit prevederilor art.4 din HCL 144/2007, a cărei anexă 1 constituie "Regulamentul de organizare și funcționare a parcărilor publice cu plată și de reședință aflate pe raza M. Iași".
Anterior emiterii acestui aviz, i se adusese la cunoștință reclamantei că locurile respective de parcare sunt în administrarea Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat din cadrul Primăriei M. Iași, prin adresa nr._/13.05.2011 (f.14).
Prin adresa nr._/29.03.2013 (f.16), M. Iași i-a răspuns reclamantei că schimbarea destinației domeniului public avut în vedere nu poate fi realizată, întrucât face obiectul unui proiect propus spre finanțare cu fonduri europene. S-a menționat și că este vorba despre o zonă destinată integral accesului pietonal.
Subsecvent acestei adrese, au urmat acțiunile pârâților descrise anterior, care au condus la închiderea parcării din fața hotelului prin indicatoare rutiere restrictive și construcții.
*
În ceea ce privește procesul decizional care a condus la setul de acțiuni contestate de reclamantă, pârâtul M. Iași a depus mai multe precizări, al căror conținut a fost redat în prima secțiune a acestor considerente. Pe baza acelor precizări și a înscrisurilor anexate lor, se poate stabili cum a fost luată decizia de a nu mai permite accesul autoturismelor în spațiul din fața Hotelului T..
Se reține, în primul rând, că prin Dispoziția Primarului M. Iași cu nr.40/18.01.1995 (f.199-200), s-a înființat Comisia Municipală de circulație auto, hipo și pietonale pe străzile municipiului Iași. Din cuprinsul acestui act, rezultă care sunt competența și atribuțiile comisiei de circulație, acestea fiind de a analiza, propune și verifica lunar problemele de sistematizare a arterelor de circulație, de organizare a transportului în comun, pasaje și stații de taximetre, semaforizare municipiul Iași, soluționarea unor sesizări ale cetățenilor privind semnalizarea rutieră.
M. Iași a arătat că la baza deciziei de amplasare a dispozitivelor prin care au închis accesul auto în Piața Unirii, în fața Hotelului T., a stat hotărârea acestei comisii municipale de circulație din 05.03.2013 (f.176).
Într-adevăr, art.4.12 din această hotărâre face referire la adoptarea unor măsuri privind eliberarea parcărilor neregulamentare de pe zonele destinate circulației pietonale de pe zonele destinate circulației pietonale, cum ar fi culoarele de trecere din Piața Unirii etc.. Totodată, se arată și măsurile prin care se va bloca accesul respectiv, care coincid cu cele luate în speță.
Subsecvent acestei hotărâri, au fost emise adrese către diverse instituții pentru punerea în executare a hotărârii comisiei.
Astfel, prin adresa_/06.03.2013 a M. Iași către S.P.I. și Poliția Locală Iași (f.175), i s-a cerut acestei din urmă instituții să pună în aplicare tocmai măsurile pe care le contestă reclamanta.
Prin adresa M. Iași cu nr._/01.04.2013 către S.C. S. P. S.A. (f.184), s-a solicitat interzicerea accesului pe platforma pietonală din fața Grand Hotel T., antamându-se ilegalitatea circulației auto desfășurate pe acest domeniu. Cu această instituție s-a purtat o corespondență privind ridicarea obstacolelor ca urmare a ordonanțelor președințiale pronunțate de Judecătoria Iași, respectiv pentru reinstalarea lor ca urmare a desființarilor sentințelor acestei instanțe de către Tribunalul Iași.
De altfel, pârâții explicaseră printr-un răspuns al serviciului juridic (f.219) că în urma emiterii proceselor-verbale de către Comisia de circulație, deciziile care vizează reglementările de circulație primesc avizul expres al Biroului rutier din cadrul Poliției M. Iași, iar implementarea tuturor deciziilor ce derivă în urma analizei în comisia de circulație și emiterea procesului-verbal se fac prin înștiințare expresă către cei care au obligația implementării: pentru P. Iași - S.C. S. P. S.A. (prin note de comandă), pentru alte persoane fizice sau juridice, se emit avize necesare obținerii Autorizației de construcție, pentru reglementări căi de acces etc., iar pentru alte instituții publice se emit, de la caz la caz, avize (dacă fac trimitere la situațiile enumerate anterior) sau înștiințări (dacă se referă la reglementări comune cu Instituția Primăriei M. Iași).
După cum au arătat pârâții, nu a fost emisă o hotărâre de consiliu local pentru reglementarea acestei situații sau vreun alt act emis de un organ administrativ prin care se se fi luat o decizie în speță.
Nu s-a reținut nici existența unui aviz al Poliției Rutiere privind operarea respectivelor modificări, în documentația aferentă depusă de pârâți existând doar două elemente de corespondență cu Inspectoratul Județean de Poliție.
Astfel, prin adresa nr._/04.03.2013 a I.P.J. Iași – Biroul Rutier către P. M. Iași (f.179), I.P.J. Iași doar a afirmat că nu are competențe în privința parcurilor, esplanadelor pietonale, locuri de joacă pentru copii, ținând cont că acestea se află în administrarea publică a M. Iași.
Prin adresa nr._/09.04.2013 a Primăriei M. Iași către I.P.J. Iași – Biroul Rutier (f.185), prima îi aducea la cunoștință celui de-al doilea că esplanada Piața Unirii este destinată în totalitate accesului pietonal și că administrarea domeniului public care nu e de circulație rutieră aparține administrației locale, precum și alte aspecte legate de competența poliției rutiere. Totodată, i s-a adus inspectoratului la cunoștință faptul că problema accesului autovehiculelor în zonele destinate traficului pietonal a fost discutată în cadrul a două comisiei de circulație în două rânduri, la cererea unor cetățeni, și că această chestiune „nu este stict de competența Serviciului Rutier”, având în vedere că în componența Comisiei sunt și alți membri, dar că toate propunerile privind circulația auto se analizează în cadrul comisiei, iar avizele se eliberează în funcție de competențele fiecărei instituții conform celor prezentate mai sus. Nu a fost depusă și adresa la care s-a răspuns prin aceasta din urmă, astfel încât este greu de stabilit contextul exact al acestor afirmații.
Pe baza celor două documente, se poate deduce însă că nu a fost solicitat avizul poliției rutiere pentru măsurile luate, considerându-se că nu era necesar, deoarece se punea problema administrării unui spațiu pietonal. Ultimul paragraf al adresei, precitat, exprimă un aparent dubiu al emitentului cu privire la această chestiune.
IV. Analiza excepțiilor
Art.77 din legea 215/2001 este textul care stabilește statutul Primăriei și prevede că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Această instituție nu are personalitate juridică și, prin urmare, nici capacitate de folosință, astfel încât ea nu are nici capacitate procesuală de folosință a drepturilor procedurale.
Astfel, în primul rând, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. Iași și va respinge cererea în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
*
Conform art.23 alin.1 din legea 215/2001, "autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.".
Având în vedere aceste dispoziții, dar și altele din cuprinsul aceluiași act normativ (dintre care unele îi conferă în mod expres calitate procesuală activă într-o . acțiuni judiciare), rezultă că nu poate susține că instituția primarului ar fi lipsită de personalitate juridică.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primarului M. Iași.
*
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtei S.C. S. P. S.A., instanța reține că lucrătorii acestei instituții au procedat la montarea indicatoarelor și semnelor exterioare menite să blocheze accesul pe fostele locuri de parcare acordate reclamantei. Aceste acțiuni au fost întreprinse ca urmare a adreselor venite din partea M. Iași prin care i s-a cerut instituției în discuție să pună în aplicare hotărârea comisiei de circulație de a . respectiva porțiune din Piața Unirii. În consecință, se poate reține că ea este parte a raportului juridic devenit litigios și dedus judecății, chiar dacă a acționat și poate acționa în acest context doar la solicitarea M. Iași.
Prin urmare, instanța va constata că S.C. S. P. S.A. Iași are calitate procesuală pasivă
*
În fine, la momentul pronunțării asupra excepției de necompetență, instanța a reținut că se pune problema dacă prezenta acțiune este admisibilă, în raport de împrejurarea dacă actele pe care le atacă reclamanta puteau și trebuiau să fie atacate în contencios administrativ, în locul promovării unei acțiuni având ca obiect o obligație de a face.
În speță, se pune problema dacă a fost emis vreun act care să poată fi atacat în contencios administrativ, iar desființarea căruia să producă efectul scontat de reclamantă.
După cum a subliniat și aceasta, hotărârea Comisiei de Circulație a M. Iași (actul prin care s-a dispus luarea măsurilor atacate) nu reprezintă un act administrativ susceptibil de a fi contestat în fața instanței de contencios administrativ, respectiva comisie nefiind o autoritate publică ce poate emite acte administrative normative. Conform actului său de înființare (Dispoziția Primarului nr.40/1995), aceasta are doar rolul de a analiza, propune și verifica problemele de circulație din municipiu.
În consecință, reclamanta avea la dispoziție doar prezenta acțiune, deoarece în speță nu s-a reținut încheierea unui act administrativ care să poată fi atacat în contencios administrativ.
În aceste condiții, acțiunea sa apare ca fiind admisibilă, instanța urmând să constate acest aspect.
V. Analiza fondului
Chiar dacă în speță nu a fost emis un act administrativ propriu-zis care să poată fi atacat în contencios administrativ, nu sunt dubii că activitatea criticată de reclamantă (montarea dispozitivelor prin care i s-a negat dreptul la locuri de parcare în fața Hotelului T. și accesul la drumul public) este o operațiune administrativă.
Astfel, nici reclamanta nu a negat că suprafața de teren care a fost transformată din parcare în spațiu pietonal este aflată pe domeniul public. În egală măsură, nu sunt dubii că o astfel de transformare a destinației respectivului spațiu a avut loc, de vreme ce actele depuse la dosar au relevat faptul că înseși reclamantei îi fusese închiriat în trecut terenul din fața hotelului pentru locuri de parcare. Nu este de ignorat nici notorietatea destinației pe care o avea spațiul respectiv înainte de montarea indicatoarelor și semnelor de interdicție contestate.
În primul rând, trebuie luat în discuție dreptul reclamantei de a contesta modul de administrare a spațiului public de către autoritățile administrației publice locale, care este diferit de dreptul reclamantei de a folosi spațiul respectiv cu destinația dorită, și anume de parcare și cale de acces (la care s-au făcut referiri în deciziile pronunțate în recurs de Tribunalul Iași, mai sus menționate).
Sub acest aspect, se reține că reclamantei, deținătoarea unității hoteliere din vecinătatea spațiului respectiv, i s-a blocat o cale de acces auto înspre și dinspre drumul public, pe una dintre laturile clădirii sale. În aceste condiții și nu atât din perspectiva posibilității de a deține locuri de parcare în spațiul respectiv, ea are calitatea de a contesta măsura luată de municipalitate.
Mai exact, nu s-ar putea pretinde că o persoană privată căreia i se blochează o cale de acces la drumul public (nefiind neapărat necesar să fie vorba despre singura astfel de cale pe care o deține) printr-o operațiune a autorităților administrative, în speță prin transformarea respectivei căi de acces din parcare publică în spațiu pietonal, nu ar putea suferi nicio vătămare ca urmare a unei astfel de acțiuni. Or, atât timp cât este cât se poate de rezonabil să se presupună că aceasta ar fi putut să sufere o vătămare, înseamnă că are și posibilitatea de a contesta cel puțin legalitatea unei astfel de măsuri, dacă nu și oportunitatea sa. Nu se pune astfel problema dreptului reclamantei asupra domeniului public, ci a drepturilor sale care sunt afectate de modul în care domeniul public e organizat și reglementat de autorități.
În ceea ce privește legalitatea operațiunii administrative în discuție, trebuie reiterată natura măsurii luate, fiind vorba atât despre transformarea unei parcări în spațiu pietonal, cât și de închiderea unei căi de acces auto, de vreme ce până la luarea acestei măsuri era posibilă circulația autovehiculelor, chiar dacă numai cu scopul de a parca în zona respectivă.
În adresele la care s-a făcut trimitere în cuprinsul situației de fapt, s-a sugerat de către M. Iași faptul că Piața Unirii ar constitui o esplanadă pietonală, aflată prin urmare în administrarea sa exclusivă, fără necesitatea de a implica poliția rutieră.
Cu toate acestea, la baza măsurii a stat o hotărâre a Comisiei Municipale de circulație auto, hipo și pietonale pe străzile municipiului Iași. Totodată, din punct de vedere practic, se reține că s-a realizat închiderea unui căi de acces (unde circulația auto era permisă chiar de municipalitate până atunci, prin emiterea de avize pentru reclamantă), prin montarea de indicatoare rutiere și jardiniere. Dacă măsura ar fi fost exclusiv una de reglementare a unui spațiu pietonal, atunci nu s-ar fi impus decât obstrucționarea efectivă a accesului, fără instalarea de indicatoare și cu atât mai puțin de instalarea unor indicatoare prin care să fie informați cetățenii că o anumită persoană juridică de drept privat nu deține locuri de parcare în zonă.
Este astfel evident că în speță s-a pus problema schimbării destinației efective a spațiului respectiv, fiind indiferent dacă în actele de proprietate se reține că zona respectivă este într-adevăr spațiu pietonal (acesta fiind și motivul pentru care nu s-a impus administrarea probei cu expertiză în construcții pentru a determina acest aspect). Spre exemplu, dacă pe o alee pietonală municipalitatea permite până la un moment dat doar accesul auto al comercianților din zonă, iar ulterior se hotărăște să-l obstrucționeze, natura măsurii respective este una privind circulația auto – așa cum fusese și măsura inițială de permitere a accesului – ceea ce nu schimbă efectiv destinația spațiului în discuție (măsura în care ar fi legală sau nu permiterea accesului auto într-un spațiu pietonal sau amenajarea lui ca loc de parcare fiind o chestiune distinctă și de cea discutată, care nu face obiectul prezentei cauze).
Prin urmare, legalitatea trebuie analizată din perspectiva unei măsuri de circulație auto.
Conform art.5 din OUG 195/2002, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competențelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare.
În ceea ce privește identitatea administratorului drumului, trebuie avute în vedere dispozițiile art.22 din O.G. 43/1997, potrivit cărora "administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.".
Art.33 din același act normativ mai stabilește că "autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția rutieră au obligația de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor. Parcarea în localități se asigura de către administrația publică locală în locuri special amenajate, în afara benzilor de circulație și a trotuarelor, amplasate de comun acord cu Poliția rutieră."
Prin urmare, Consiliul Local este autoritatea abilitată să ia măsuri în privința circulației pe raza M. Iași.
De altfel, potrivit art.36 din legea 215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, alineatul 2 lit.c din același articol stabilind că el exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Mai important, art.45 din aceeași lege stabilește că în exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
Prin urmare, în domeniul circulației auto, Consiliul Local al M. Iași poate și trebuie să reglementeze prin hotărâri, adoptate în maniera prescrisă de lege.
Mai mult, hotărârile privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului se adoptă cu votul majorității consilierilor locali în funcție următoarele hotărâri ale consiliului local, conform art.45 alin.2 lit.e din legea 215/2001. Astfel, dacă s-ar analiza componenta de transformare a parcării auto în spațiu pietonal, s-ar pune chiar problema necesității adopării hotărârii cu respectiva majoritate.
După cum s-a arătat, în speță nu s-a adoptat vreo hotărâre de Consiliu Local prin care să se reglementeze transformarea căii de acces auto în discuție în spațiu exclusiv pietonal, procedura având la bază hotărârea Comisiei Municipale de Circulație din 05.03.2013, după adoptarea căreia au fost emise diverse adrese de către Municipiu către instituții abilitate să pună în executare măsurile de instalare a indicatoarelor rutiere.
Odată stabilit acest lucru ca urmare a precizărilor și documentelor depuse de pârâți la cererea instanței, care a urmărit să stabilească elementele operațiunilor administrative prin care s-au luat măsurile contestate, reclamanta a insistat ca pârâții să facă și dovada unei eventuale delegări legislative către această Comisie de Circulație.
În acest scop, după cum s-a arătat și în descrierea situației de fapt, pârâții au depus actul normativ prin care s-a înființat organul respectiv (cu titulatura completă "Comisia Municipală de circulație auto, hipo și pietonale pe străzile municipiului Iași"), și anume Dispoziția Primarului M. Iași cu nr.40/18.01.1995.
După cum s-a arătat, din cuprinsul acestui act rezultă care sunt competența și atribuțiile comisiei de circulație, acestea fiind de a analiza, propune și verifica lunar problemele de sistematizare a arterelor de circulație, de organizare a transportului în comun, pasaje și stații de taximetre, semaforizare municipiul Iași, soluționarea unor sesizări ale cetățenilor privind semnalizarea rutieră.
Or, este evident că prerogativele de "a analiza, propune și verifica" problemele dintr-un anumit domeniu de activitate nu echivalează cu prerogativa de a decide în acel domeniu. Mai mult, din chiar natura prerogativei de "a propune" anumite măsuri rezultă că o altă entitate este cea care decide luarea lor.
În speță, revenind la punctul de început al acestei analize, Consiliul Local era instituția în măsură să ia decizii în această materie, în maniera prescrisă de lege, adică prin hotărâre.
Pârâții din speță nu au făcut nici dovada existenței avizului poliției rutiere, în pofida faptului că dispozițiile legale precitate stabilesc necesitatea existenței acestui act în cadrul documentației aferente deciziilor date în domeniul de reglementare în discuție (art.5 din OUG 195/2002, art.33 din O.G. 43/1997).
Pentru toate motivele arătate, măsurile luate de pârâți apar a fi nelegale, deoarece au la bază hotărârea unei comisii care nu era abilitată prin lege sau delegată de Consiliul Local să ia astfel de măsuri, ci doar să analizeze necesitatea lor și să le propună.
Trebuie arătat, cu titlu suplimentar, că și în situația în care s-ar reține că în speță nu se aplică dispozițiile legale în materie de reglementare a circulației auto, deoarece ar fi vorba despre o simplă administrare a unui spațiu public fără destinație auto, nefiind necesar nici avizul poliției rutiere, nici respectarea în general a dispozițiilor legale din OUG 195/2002 sau OG 43/1997, operațiunea administrativă din speță tot ar fi nelegală, având în vedere lipsa competențelor comisiei de circulație de a lua respectivele măsuri de administrare a spațiului public.
În consecință, fără a se pronunța cu privire la oportunitatea măsurilor luate de pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A., instanța, ci doar asupra legalității lor, instanța va admite cererea formulată de reclamanta S.C. T. M. S.A., în contradictoriu cu acești pârâți.
Subsecvent, îi va obliga pe aceștia să ridice jardinierele din beton amplasate perpendicular pe calea de acces din fața Grand Hotel T., din Iași, Piața Unirii, județul Iași, să ridice indicatorul rutier cu semnificația „Accesul interzis” amplasat în fața Grand Hotel T., din Iași, Piața Unirii, județul Iași, respectiv să ridice panourile de informare „Esplanada pietonală Piața Unirii – Spațiu public destinat traficului pietonal, cu excepția autovehiculelor de intervenție – Hotel T. nu deține locuri de parcare în Piața Unirii”.
Totodată, va autoriza reclamanta S.C. T. M. S.A. să ridice, pe cheltuiala pârâților M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. elementele identificate anterior, în ipoteza în care pârâții nu se vor conforma dispozițiilor anterioare.
În temeiul art.453 C.pr.civ., va obliga pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. să plătească reclamantei suma de 5016,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (5000 lei reprezentând onorariu de avocat -dovedit cu chitanțele nr.217/29.05.2013 și nr.206/04.04.2013 -, iar 16,9 lei reprezentând taxe judiciare).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. Iași și respinge cererea în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primarului M. Iași.
Constată că S.C. S. P. S.A. Iași are calitate procesuală pasivă și că prezenta acțiune este admisibilă.
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. T. M. S.A. (cu sediul în Iași, ., jud.Iași), în contradictoriu cu pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A., așa cum a fost completată la 30.04.2013.
Obligă pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. să ridice jardinierele din beton amplasate perpendicular pe calea de acces din fața Grand Hotel T., din Iași, Piața Unirii, județul Iași.
Obligă pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. să ridice indicatorul rutier cu semnificația „Accesul interzis” amplasat în fața Grand Hotel T., din Iași, Piața Unirii, județul Iași.
Obligă pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. să ridice panourile de informare „Esplanada pietonală Piața Unirii – Spațiu public destinat traficului pietonal, cu excepția autovehiculelor de intervenție – Hotel T. nu deține locuri de parcare în Piața Unirii”.
Autorizează reclamanta S.C. T. M. S.A. să ridice, pe cheltuiala pârâților M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. elementele identificate în cele trei alineate precedente, în ipoteza în care pârâții nu se vor conforma dispozițiilor anterioare.
Obligă pârâții M. Iași, P. M. Iași și S.C. S. P. S.A. să plătească reclamantei suma de 5016,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (5000 lei reprezentând onorariu de avocat, iar 16,9 lei reprezentând taxe judiciare).
Cu apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2014.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. R.M.G.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
6 ex./30.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 489/2014. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 6332/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
