Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-10-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 40964/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: I. A. V.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. D. și pe intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 14.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.12.2013, sub nr.de dosar_, petentul B. D. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15.12.2013 de către intimatul I.P.J. Iași.
În motivare, se arată că, la data de 15.12.2013, în timp ce se deplasa pe ., împreună cu numiții G. A., Bîlu M.-Ș. și J. M., în dreptul Casei Cărții între Joan M. și un trecător (A. C.) a apărut o altercație, la care petentul nu a participat, ci, dimpotrivă, a încercat să o atenueze.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În susținere, petentul a depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat și dovada reședinței în România.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la data de 13.02.2014, prin compartimentul registratură, act procedural prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar, în copie, declarația dată de numitul A. M. C..
La solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, precum și audierea unui martor, în persoana numitului A. C.-M., ascultat la termenul de judecată din data de 03.06.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.12.2013 de către intimatul I.P.J. Iași, s-a reținut că, la aceeași dată, orele 01,45, aflându-se pe . și Sfânt din mun.Iași, în zona Casei Cărții, petentul B. D. a participat la o altercație împreună cu numiții G. A., Bîlu M. Ș. și J. M..
În consecință, s-a reținut săvârșirea, de către petent, a contravenției prevăzute de art.3 pct.24 din Legea nr.61/1991, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 200 RON.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 15.12.2013 de către intimatul I.P.J. Iași, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției –fila 6 și declarațiile martorului A. C.-M., din care una dată în fața agentului constatator, iar cealaltă, în fața instanței –filele 15 și 22), rezultă că petentul B. D. se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă, având în vedere și faptul că procesul-verbal de contravenție are valoarea unui înscris autentic.
În acest sens, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Mai mult, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea cauza Salabiaku c. Franța din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (cauza Janosevic c. Suedia, par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se cuvântul pentru a propune probe.
Instanța constată, însă, că declarația martorului A. este în sensul vinovăției petentului, martorul arătând că petentul și ceilalți trei tineri menționați în actul sancționator l-au deranjat pe martor și s-a ajuns la o neînțelegere de ordin verbal între cei cinci. Prin urmare, instanța consideră că situația de fapt consemnată în actul sancționator contestat este corectă.
În ce privește sancțiunea aplicată, respectiv amendă în cuantum de 200 RON, instanța reține că art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (Muller c. Franța, Handyside c. Regatul Unit).
Astfel, situația de fapt, așa cum a fost reținută nu absolvă întrutotul petentul de răspundere, însă sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Ținând cont de prevederile art.21 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de comitere a contravenției, de împrejurarea că martorul și petentul au devenit prieteni, semn că neînțelegerile ivite între ei au avut un caracter minor și au fost depășite, remarcând și atitudinea sinceră a petentului (student la Matematică-Informatică), din care rezultă că acesta și-a însușit obligația de a respecta regulile de conviețuire socială, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii.
Având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca instanța să admită în parte plângerea și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 RON cu sancțiunea avertismentului, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Nu în ultimul rând, instanța va lua act, în temeiul art.451-453 N.C.proc.civ. și față de principiul disponibilității, că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. D., domiciliat în Raionul Fălești, orașul Fălești, stradela Viitorului nr. 10, Republica M., cu domiciliu procedural ales în Iași, . T19, camera 42 B, jud.Iași, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în ..6, jud. Iași, și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 15.12.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 RON cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.12.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.10.2014.
Președinte, Pentru grefier promovat la Tribunalul Iași,
I.C.R. Semnează grefierul șef al secției civile
Red./Tehnored.I.C.R./I.A.V.
4 ex./29.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9233/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 233/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
