Obligaţie de a face. Sentința nr. 1381/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1381/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 24420/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1381/2014
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. F. S.
Grefier C. M. S.
Pe rol se află pronunțarea cauzei Civile privind pe reclamanții T. M. L. și T. C. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect obligație de a face constatare nulitate clauză abuzivă; restituire sume - Lg. 193/2000.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24.01.2014, când din același motiv a amânat pronunțarea pentru azi, când
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 31.07.2013 sub nr._, reclamanții T. M. L. și T. C., au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A. să constate nulitatea absolută a clauzei înscrise în art. 5 lit. a din Condiții Speciale ale Convenției de Credit nr._ din 24.09.2007, ca fiind abuzivă, să dispună obligarea pârâtei să restituie suma de 18.221.2 lei, reprezentând contravaloarea comisionului de risc, calculat ca procent de 0,125 % aplicat lunar soldului împrumutului, calculată în continuare, de la data introducerii acțiunii până la pronunțarea hotărârii din prezenta cauză, valoare totală actualizată cu indicele inflației de la data restituirii, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului, calculate începând cu data introducerii acțiunii până la plata efectivă a debitului, stabilirea continuării derulării Convenției de Credit nr._ din 24.09.2007 în cazul excluderii clauzei înscrise la punctul 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției.
În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta S.C. V. R. S.A. convenția de credit nr._ din 24.09.2007, în baza căreia aceștia au primit, cu titlu de împrumut, suma de 238.800 lei, cu rambursare lunară, în termen de maxim 300 de luni. Reclamanții arată că în contract este stipulată la ”condițiile speciale ale convenției”, o clauză care stabilește că reclamanții datorează băncii un comision de risc, calculat ca procent de 0,125 % aplicat lunar soldului împrumutului, în perioada de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit. Clauza cuprinsă în art. 5 lit. a din convenție referitoare la comisionul de risc, în temeiul căreia au achitat suma de 18.221.2 lei, are caracter abuziv întrucât a fost prestabilită de către bancă, fără ca împrumutații să fi avut posibilitatea de a negocia sau de a influența în vreun fel această prevedere, aceasta fiind cuprinsă într-un contract standard. Mai mult decât atât, acest comision a fost impus de bancă pentru punerea la dispoziție a creditului, fără o informare prealabilă asupra naturii juridice a acestui comision sau cu privire la motivele perceperii acestuia, arată reclamanții. De asemenea, reclamanții mai invocă faptul că în contract sunt prevăzute clauze echivoce care cuprind definițiile termenilor care contribuiau la determinarea costului creditului, comisionul de risc fiind definit ca acel cost al punerii la dispoziție a creditului acordat, iar în realitate acest cost apare ca fiind o dobândă ascunsă. In final, reclamanții susțin că acest comision de risc a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Clauza nu le-a fost adusă la cunoștință la momentul încheierii contractului. În convenția de credit nu sunt informații suficiente pentru a determina ce reprezintă acest comision de risc, așa încât pârâta a încălcat dreptul consumatorului de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale prevăzut de art. 1 alin.1 din Legea nr. 193/2000. .
În drept, au fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 193/2000, coroborat cu art. 94. alin.1, lit. j si art. 113 pct.8 din C., ale directivei CEE nr. 13/93, Legea 193/200, Legea nr. 296/2004, Ordinul nr. 92/2007 al ANCP, art. 1489 din CC.
În dovedirea cererii, reclamanții înțeleg să solicite administrarea de înscrisuri, iar în susținerea cererii, reclamanții au depus, în copie certificată, convenția de credit_ din 24.09.2007, extrase de cont, plan de rambursare, grafic de rambursare credit, contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 4830 din 24.09.2007 de B.N.P. C. Ș. & Asociații, poliță de asigurare, notificări, invitație la conciliere directă.
Cererea este scutită de taxa de timbru.
Pârâta S.C. V. R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că sancțiunea aplicabilă în cazul constatării caracterului abuziv al clauzei nu poate fi nulitatea absolută întrucât Legea 193/2000 nu cuprinde o reglementare expresă a sancțiunii în asemenea cazuri și că oricum această clauză privește un interes particular.
De asemenea, pârâta invocă faptul că potrivit art. 4 alin. 6 din Directiva 93/13/CEE/1993, perceperea comisionul de administrare nu este supusă controlului întrucât acesta este un element al prețului contractului, iar aceste elemente se analizează doar în cazul unor clauze ascunse.
În al treilea rând, pârâta susține că în cazul contractelor de credit, negocierea nu ia forma unui contract diferit în cazul oricărui client, ci mai degrabă a unei depline și reale luări la cunoștință a avantajelor și a dezavantajelor ofertei, invocând totodată faptul că reclamanții au studii juridice, înțelegând astfel și asumându-și clauzele cuprinse în convenție.
Mai mult, pârâta arată că în speță nu s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile entității bancare și ale consumatorilor, întrucât acest comision este menit să asigure băncii costurile generale ale activității de creditare și profit, iar pentru împrumutat acest plus reprezintă costul total al creditului, materializat în D., așadar în prețul contractului, care a fost cunoscut de la început de către reclamanți.
În final, pârâta arată că garantarea cu ipotecă a unui credit nu însemnă același lucru cu perceperea comisionului de administrare, întrucât comisionul de risc are în vedere care îî permite băncii să activeze chiar și în cazul unui procent mai mare de credite neplătite, prevenindu-și astfel insolvența, în timp ce ipoteca servește la remedierea unei pagube după producerea acesteia și cu privire la o datorie punctuală.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea susținerilor, pârâta a solicitat proba cu interogatoriul și cu înscrisuri.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâta a depus alte convenții de credit încheiate cu reclamanții din prezenta cauză la 12.09.2007, 13.06.2008.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor invocate de către pârâtă, arătând că sancțiunea care intervine în cazul constatării unei clauze ca fiind abuzivă este nulitatea absolută întrucât se ocrotește un interes general, precum și faptul că această clauză cu privire la comisionul de risc nu este exclusă de la controlul judecătoresc întrucât nu este exprimată în mod clar și inteligibil. De asemenea, reclamanții arată că deși pârâta pretinde că negocierea a avut loc, acest aspect nu a fost dovedit de către aceasta, căreia îi revine sarcina de probă potrivit art.3 alin 4 din Directiva 93/13/CEE/1993. Reclamanții mai arată, cu privire la dezechilibru semnificativ care nu s-a creat în cauză potrivit susținerile pârâtei, că acesta este evidențiat de faptul că acest comision reprezintă aproape 1/3 din valoarea totală, iar odată încasat rămâne în patrimoniul băncii indiferent dacă se produce sau nu riscul.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și interogatoriul părților.
A fost administrată proba cu interogatoriul reclamanților .
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
La data de 22.02.2007, pârâta S.C. V. R. S.A., în calitate de „bancă” și reclamanții T. M. L. și T. C., în calitate de împrumutați, au încheiat convenția de credit nr._ din 24.09.2007, pe o durată de 360 luni, având ca obiect suma de 238.800 Ron. Creditul a fost acordat în vederea acoperirii cheltuielilor personale curente. Totodată a fost instituit dreptul de ipotecă de rang I asupra apartamentului nr. 32 situat în Iași, ., . cadastral 2543/2/I/4, întabulat în Cartea funciară_ cu caracter nedefinitiv, a localității Iași.
Potrivit art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției, a fost stabilit un comision de risc de 0,125% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată durata derulării Convenției de credit.
Reclamanții au arătat că solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._ din 24.09.2007 motivat de faptul că aceasta nu a fost negociată și creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea lor și contrar bunei-credințe.
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu consumatorii trebuie realizată în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe (cauza C-137/08, VB Penzugyi Lizing).
În conformitate cu prevederile ar. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. Totodată, o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume 1) clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator și 2) această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.
Analizând secțiunea Condiții Generale ale convenției de credit nr._ din 24.09.2007, instanța constată că art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției instituie obligația clientului de a achita un comision de risc. Astfel, se stipulează că pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat soldului creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale.
Prin urmare, o eventuală negociere ce a avut loc între părți s-a purtat numai cu privire la cuantumul, modul de plată și termenele scadente, nu și asupra posibilității inserării sau nu a obligației de plată a unei asemenea sume.
Cu toate acestea, din interogatoriul administrat reclamanților, instanța reține că anterior, nu au mai contactat alte bănci în vederea solicitării împrumuturilor întrucât „ creditul era acordat rapid” și doreau rezolvarea rapidă a împrumutului, și că au solicitat modificarea clauzei cu privire la perioada rambursării creditului, nu și cu privire la comisionul de risc (întrebările nr. 2,3,8, 15). Reclamantul a arătat că lucrurile s-au derulat destul de rapid, nu a lecturat contractul la momentul semnării si nici nu a solicitat modificarea vreunei clauze contractuale .
La soluționarea prezentei cauze, instanța va avea în vedere consumatorul mediu astfel cum este definit de legiuitorul român prin prevederile art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislația europeana privind protecția consumatorilor. Așadar, consumatorul mediu este consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent și precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvistici.
Astfel, instanța va avea în vedere faptul că reclamanții aveau studii juridice și prin urmare au încheiat contractul de credit în cunoștință de cauză, nemanifestându-și la momentul perfectării convenției nemulțumirea legată de comisionul de risc și că la câteva luni de la data contractării creditului au devenit nemulțumiți ca urmare a creșterii ratei (răspunsul la întrebarea 20 din interogatoriul). În aceste condiții, instanța constată că dezechilibrul financiar produs reclamanților este urmarea evoluției înregistrate de cursul valutar, în defavoarea împrumutaților.
În aceste condiții instanța, având în vedere conduita reclamanților ulterioară datei semnării convenției de credit nr._ din 24.09.2007, instanța apreciază ca nesincere răspunsurile acestora la interogatoriu.
Așadar, față de cele arătate mai sus, având în vedere răspunsurile reclamanților la interogatoriul administrat la propunerea pârâtei, instanța reține caracterul negociat al clauzei cuprinse în art. 5 lit. a din Convenția de Credit nr._ din 24.09.2007, împrumutații neputându-se prevala de propria culpă, de propria lipsă de diligență la încheierea contractului pentru a obține constatarea nulității absolute a unei clauze pe care, la momentul încheierii contractului, au apreciat-o ca fiindu-le favorabilă.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, în temeiul prevederilor art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, instanța apreciază ca neîntemeiată prezenta acțiune, motiv pentru care urmează a o respinge ca atare.
In temeiul disp. art. 451 alin.1 C proc civ instanța va obliga reclamanții la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată în suma de 1250 lei, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. M. L. si T. CALUDIA, ambii cu domiciliul în Iași, .. 15, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ., . 2.
Obliga reclamantii sa plateasca piritei cheltuieli de judecata in suma de 1.250 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare cerere ce se va depune la Judecatoria Iasi.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.01.2014.
Președinte, Grefier,
S. A. F. S. C.
Red/Tehnored. S.A.F./S.C.
5 ex./03.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6197/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1825/2014.... → |
|---|
