Plângere contravenţională. Hotărâre din 06-11-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1234/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: I. A. V.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. N. U. S.R.L. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de fața, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15.01.2014, sub nr. de dosar_, formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 21.12.2013 de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția R. de Antifraudă Fiscală 1 Suceava, petenta S.C. N. U. S.R.L. a solicitat anularea actului sancționator, ca nelegal și netemeinic, și a tuturor actelor subsecvente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, se arată că sancționarea contravențională are la bază faptul că, la data de 21.12.2013, în jurul orelor 02,00, la sediul petentei s-au prezentat reprezentanții intimatei, în vederea efectuării unui control, petenta fiind sancționată pentru contravențiile prevăzute de art.10 alin.1 lit.b din OUG nr.28/1999 (cu amendă în cuantum de 10.000 RON și sancțiunea complementară constând în confiscarea sumei de 35 RON și suspendarea activității unității pentru 3 luni), pentru cea reglementată de art.10 alin.1 lit.c din același act normativ (pentru care s-a aplicat amenda în valoare de 4000 RON), precum și pentru contravenția menționată în art.10 alin.1 lit.e, sancționată cu amendă în cuantum de 4000 RON.
Se invocă excepția nulității absolute parțiale a procesului-verbal, pentru motivul că faptele 1 și 3 nu există. În ceea ce privește cea de-a treia contravenție, reprezentanții petentei susțin respectarea întocmai a obligației prevăzute de art.10 alin.1 lit.e din OUG nr.28/1999.
Referitor la cea de-a doua contravenție, se învederează instanței faptul că aceasta prezintă un grad redus de pericol social, nefiind justificată aplicarea unei amenzi în cuantum maxim, de 4000 RON.
În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că faptele descrise în actul sancționator există, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, întrucât sancțiunea pecuniară dispusă reprezintă aproximativ echivalentul a 22 de salarii minime pe economie, valoare care, raportată la cei 12 angajați ai petentei, ar determina un dezechilibru financiar considerabil pentru societate și pentru salariații acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale cuprinse în OG nr.2/2001 și OUG nr.28/1999.
În susținere, petenta a depus, în copii conforme, înscrisuri (filele 11-33, 37-76) și a solicitat și administrarea probei testimoniale și luarea unui interogatoriu părții adverse.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimata ANAF a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 17.03.2014, prin compartimentul Registratură, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii și, pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, pentru următoarele motive:
Suma de 35 RON, identificată în casa de marcat amplasată la barul 1 și neînregistrată în aparatul de marcat electronic fiscal, nu a putut fi justificată, iar ora emiterii bonurilor fiscale și nefiscale era greșită pentru cele cinci case de marcat. Cu privire la fapta sancționată la punctul 3 din procesul-verbal, se învederează instanței că afișul privind avertizarea clienților de a solicita și de a păstra bonurile fiscale, cel puțin până la ieșirea din unitate, trebuia să existe afișat, la loc vizibil, la fiecare casă de marcat în parte, și nu la . o ușă de acces.
Reprezentanții intimatei susțin că procesul-verbal contestat îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, prin urmare nu există motiv de anulare a acestuia, iar motivele invocate de petentă nu se regăsesc printre cazurile de nulitate absolută, nefiind justificată vreo vătămare de natură să impună cu necesitate anularea actului sancționator.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, se învederează instanței faptul că, la momentul stabilirii acestora, agentul constatator a avut în vedere toate cauzele și împrejurările care au determinat modul de individualizare a amenzilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 N.C.proc.civ.
Intimata a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Pe cale de consecință, la data de 07.04.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției tardivității.
La termenul de judecată din data de 07.10.2014, instanța a calificat excepția nulității absolute parțiale a procesului-verbal drept un aspect ce ține de însuși fondul plângerii contravenționale și a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, pentru ambele părți, precum și interogatoriul și audierea martorului F. C., pentru petentă, martor ascultat la termenul de judecată din data de 04.11.2014.
În ședința publică din data de 04.11.2014, excepția tardivității plângerii contravenționale a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 21.12.2013 de către intimata ANAF, în urma controlului efectuat la sediul petentei S.C. N. U. S.R.L. (Clubul DUBLIN din mun.Iași) la aceeași dată, orele 02,00, s-au reținut următoarele:
a).aparatul de marcat electronic fiscal deținut model DATECS MP 55 LD nu a fost utilizat pentru înregistrarea fiscală a sumei de 35 RON în intervalul 20.12.2013, ora 14 – 21.12.2013, ora 02,00, această sumă provenind din comercializarea produselor proprii ale barului nr.1. Pentru această faptă, încadrată în prevederile art.10 alin.1 lit.b din OUG nr.28/1999, s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de_ RON, precum și sancțiunile complementare constând în confiscarea sumei de 35 RON și suspendarea activității unității pentru 3 luni;
b).aparatele de marcat electronic fiscale ale clubului, deținute la momentul controlului, în număr de 5, nu imprimau ora exactă pe bonurile fiscale și nefiscale, respectiv ora 03:24, 02:41, 03:03, 03:19, în loc de 02:00. Pentru această contravenție, încadrată în dispozițiile art.10 alin.1 lit.c din același act normativ, s-a dispus amenda în cuantum de 4000 RON;
c).în unitatea de tip club nu erau afișate la loc vizibil, pentru clienți, anunțurile de avertizare a acestora cu privire la solicitarea și păstrarea bonurilor fiscale cel puțin până la ieșirea din unitate, contravenție reglementată de art.10 alin.1 it.e și sancționată tot cu maximul amenzii prevăzute de lege, respectiv 4000 RON.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal . nr._/21.12.2013, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției –filele 13-14, extrase din rapoartele zilnice ale caselor de marcat și bonuri fiscale – filele 15-24, contractul de service și asistență tehnică nr.329/07.12.2009 – filele 25-28, dar, mai ales, declarația martorului F. C., fost angajat al petentei, pe funcția de șef de sală - supervizor), instanța reține următoarele:
a). În ceea ce privește prima contravenție pentru care a fost sancționată petenta, cu amendă în cuantum maxim de 10.000 RON, respectiv neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, se observă că situația de fapt consemnată în procesul-verbal contestat nu are la bază vinovăția angajatei petentei.
Astfel, din declarația martorului F., instanța reține că, la data controlului, unitatea avea două case de marcat pentru ospătari, una la barul 1 și cealaltă, la barul 2. Angajata care a produs incidentul, numita M. I., era repartizată la barul 1, dar acesta nu era dotat cu expresor de cafea și dozator de bere, motiv pentru care, primind o comandă pentru astfel de produse, le-a solicitat de la barul 2, unde a și bătut în casă suma de 41 RON, contravaloarea respectivelor produse, sumă ce a fost, însă, depusă în casa barului 1. În acest sens este și bonul de „totaluri utilizatori 20.12.2013” emis la data de 07.01.2014 (fila 15), aferent barului 2. Pe de altă parte, din bonul de „totaluri utilizatori 20.12.2013” emis la data de 06.01.2014 (fila 17), rezultă că, în casa barului 2, a fost depusă suma de 6 RON, pentru o comandă trecută pe numele I., dar preluată pe barul 1.
Prin urmare, diferența de 35 RON fusese înregistrată fiscal, dar în cealaltă casă de marcat decât cea corespunzătoare barului unde s-a luat comanda și unde a și fost găsită, ca urmare a modalității concrete de organizare a celor două baruri și a erorii salariatei petentei, precum și a faptului că angajații de pe cele două baruri puteau lua comenzi unul pentru altul, în situația unei lipse temporare.
Mai mult, deși martorul F. a încercat să explice agentului constatator al intimatei această situație, inspectorul antifraudă nu a fost interesat de aceste informații, susținând că suma trebuia bătută pe barul 1.
Prin urmare, instanța apreciază că situația de fapt consemnată în actul sancționator, în privința acestei fapte, nu corespunde realității.
b). Referitor la fapta constând în emiterea bonului fiscal conținând date eronate, instanța observă că reprezentanții petentei au recunoscut faptul că aparatele de marcat nu imprimau ora corectă, înregistrându-se diferențe de maxim 30 de minute față de ora reală, aspect confirmat și de martorul F. C., în declarația dată la termenul de judecată din data de 06.11.2014. Cu toate acestea, instanța apreciază că respectiva situație a fost determinată de o defecțiune tehnică a caselor de marcat, ca urmare a deselor întreruperi ale furnizării energiei electrice, martorul F. solicitând intervenția firmei de service cu 2-3 zile înainte de control.
Este adevărat că reprezentanții petentei ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă promptitudine în remedierea operativă a acestei defecțiuni, însă instanța apreciază că eroarea din bonurile fiscale nu era de o gravitate atât de mare încât să determine aplicarea sancțiunii pecuniare maxime, fiind suficient un avertisment care să atragă atenția asupra luării cu mai multă rapiditate a măsurilor necesare pentru asigurarea conformității cu normele legale.
Se impune a menționa și faptul că, față de specificul activității petentei (club), cu program în special noaptea, în situația unei defecțiuni spontane a unei case de marcat este dificilă intervenția imediată a societății de service, fiind necesar a se aștepta până la începerea programului normal de lucru al acesteia din urmă.
Față de considerentele de mai sus, instanța va reține ca veridică situația de fapt menționată în procesul-verbal la punctul 2, dar, procedând la reindividualizarea sancțiunii, conform criteriilor prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4000 RON cu cea a avertismentului.
c). Verificând și aspectele consemnate în procesul-verbal contestat cu privire la cea de-a treia contravenție pentru care a fost sancționată petenta, și anume neîndeplinirea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației de a afișa, la loc vizibil, anunțurile de atenționare a clienților cu privire la solicitarea și păstrarea bonurilor fiscale cel puțin până la ieșirea din unitate, din declarația martorului F. și din planșele fotografice depuse de petentă (filele 30-33),instanța deduce respectarea, de către societatea sancționată, a obligației anterior menționate. Astfel, dat fiind faptul că, în interiorul barului, lumina de ambient nu permitea vizibilitatea corespunzătoare a unui astfel de anunț, acesta a fost pus pe ușă, spre exterior, fiind vizibil, așa cum rezultă și din planșele fotografice. De altfel, singura condiție impusă de art.9 alin.2 din OUG nr.28/1999 este ca afișarea anunțului de atenționare să se facă în loc vizibil, neimpunându-se, în mod expres, afișarea la bar, astfel cum au considerat agenții intimatei.
Pe cale de consecință, instanța consideră că reprezentanții petentei au probat o altă situație de fapt decât cea menționată în procesul-verbal, motiv pentru care se impune anularea acestuia și cu privire la contravenția reglementată de art.10 alin.1 lit.e din O.U.G.nr.28/1999.
Instanța mai reține că O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Mai mult, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza Salabiaku c. Franța din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic c. Suedia, par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație în justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța observă și faptul că documentația aferentă procesului-verbal contestat a fost depusă la dosar de către intimată ulterior pronunțării soluției, motiv pentru care nu poate fi analizată în considerentele prezentei sentințe, date fiind și dispozițiile art. N.C.proc.civ.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de către petenta S.C. N. U. S.R.L. și să anuleze procesul-verbal . nr._/21.12.2013 în ceea ce privește contravențiile prevăzute de art.10 alin.1 lit.b și art.10 alin.1 lit.e din O.U.G.nr.28/1999.
Nu în ultimul rând, față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ., va obliga intimata să plătească părții adverse suma de 20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. N. U. S.R.L., CUI_, J_, cu sediul în B., ., .. 4, ., J. B., prin reprezentant legal S. C. I. S., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sector 5, București, ., și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 21.12.2013.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.12.2013 în ceea ce privește contravențiile prevăzute de art.10 alin.1 lit.b și art.10 alin.1 lit.e din O.U.G.nr.28/1999.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum total de 14.000 RON, din care 10.000 RON aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G.nr.28/1999 și 4.000 RON aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.e din O.U.G.nr.28/1999, precum și de sancțiunile complementare constând în confiscarea sumei de 35RON și suspendarea activității unității pentru o perioadă de trei luni de zile.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 RON, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.c din O.U.G.nr.28/1999, cu sancțiunea avertismentului.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.11.2014.
Președinte Pentru grefier promovat la Tribunalul Iași,
I.C.R. Semnează grefierul șef al secției civile
Red./Tehnored.I.C.R./I.A.V.
4 ex./23.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5038/2014.... → |
|---|
