Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 12.03.2014, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18.03.2014.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.

Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 12.03.2014, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Raportat la susținerile părților, instanța reține din ansamblul probelor administrate, că la data de 12 martie 2014 ora 10.00 petentul a condu autoturismul marca Opel de la intersecția Splai Bahlui M. Stâng cu . la intersecția Splai Bahlui M. Stâng cu . o distanță de aproximativ 150 m a circulat pe sensul opus de circulație.

Situația de fapt expusă de petent nu rezultă din acte din dosar. Susținerile martorului J. P. date în fața instanței vor fi înlăturate din probatoriu, fiind evidentă părtinirea cu petentul în vederea exonerării de la plata amenzii aplicate și restituirii permisului de conducere. Instanța a constatat cu surprindere atitudinea acestui martor, care fără să-l cunoască pe petent, în timp ce circula într-o coloană la mică distanță în spatele petentului a ales să oprească și să completeze declarația olografă aflată la dosar. În contextul în care autoturismul condus de martor nu a fost oprit de agentul de poliției, instanța apreciază că fizic la momentul la care a fost oprit petentul și i s-a adus la cunoștință motivul pentru care va fi sancționat, martorul nu avea cum să se mai afle în coloana de mașini pentru a putea opri la semnul pe care i l-a făcut petentul. Instanța și-a format convingerea că situația de fapt expusă de petent și susținută de martor nu corespunde realității.

Din relațiile comunicate de P. Municipiului Iași instanța reține că pe sectorul de drum pe care a fost constatată fapta contravențională circulația se desfășoară în dublu sens, pe fiecare sens fiind câte o singură bandă, iar sensuri sunt despărțite de marcaj longitudinal continuu.

Instanța are în vedere și atitudinea petentului din momentul încheierii procesului verbal, care nu a negat că a circulat pe sensul opus, adăugând doar că se grăbește, având copilul bolnav.

În drept, instanța reține că potrivit art. 41 OUG 195/2002 ”Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație”.

Conform dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit . d OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile, circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.

Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentului de a circula pe sensul opus pe o distanță de aproximativ 150 m. Urmarea imediată a faptelor săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate a circulației pe drumurile publice. Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptelor sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptelor contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.

În baza acestor considerente, reținând faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal . nr._/12.03.2014, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.

În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul G. M. I., CNP_, cu domiciliul în Tomești, ., ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/12.03.2014.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În situația în care se formulează cerere de apel, acesta se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

4Ex./26.09.2014

Red./Tehnored. M.N.