Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 17722/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S.C. R. & R. S.A. în contradictoriu cu pârât S.C. V. F. COMPANY S.R.L, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru pârât avocat C. B. cu împuternicire avocațială depusă la dosar în timpul ședinței de judecată, lipsind reprezentantul reclamantului S.C. R. & R. S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată și că la dosar nu s-au mai depus alte cereri sau înscrisuri.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe probe.
Având cuvântul pe probe, apărătorul pârâtului solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul reclamantului.
Instanța, având în vedere că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei în temeiul art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Întrucât proba cu interogatoriu nu poate duce la soluționarea cauzei conform art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, o respinge ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei, aspectele pe care pârâtul dorește să le dovedească prin administrarea probei cu interogatoriul fiind deja dovedite de probele administrate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată, arătând că s-a încheiat proces-verbal de predare primire a echipamentelor, iar aspectele invocate prin cererea de valoare redusă de către reclamant erau imputabile acesteia întrucât, deși nu a fost specificat în mod expres în contract că consumatorul trebuie să se prezinte sediul reclamantei pentru a preda aceste echipamente, la dosarul cauzei fiind depusă notificarea, după data menționată în notificare s-a prezentat un reprezentant al societății reclamante în vederea ridicării echipamentului.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 21.05.2014, reclamanta S.C. R.&R. S.A., în contradictoriu cu pârâta . SRL, a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 922, 75 lei, din care suma de 381, 73 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de telecomunicații furnizate și 541, 02 lei reprezintă contravaloarea caluzei penale. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere de 0, 2% pe zi, calculate de la scadența fiecărei facturi fiscale și până la achitarea efectivă a debitului. Cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost fundamentată pe dispozițiile proceduri speciale - cerere de valoare redusă, fiind îndeplinite cerințele de formă referitoare la acțiune.
În motivare, s-a arătat că între părți a fost negociat și semnat contractul de prestări servicii telefonie_/23.08.2012 prin care s-a stabilit ca debitoarea să beneficieze de servicii stipulate în contract în schimbul plății tarifelor agreate. Deși i s-au furnizat servicii complete, debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Or, potrivit art. 3 contract în caz de neplată a prețului, debitoarea este obligată la plata penalităților de 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței înscrise în cuprinsul fiecărei facturi și până la achitarea efectivă a debitului.
Mai mult, debitoarea datorează în cadrul clauzei penale și contravaloarea echipamentelor predate și puse la dispoziție și nerecuperate de societatea prestatoare (2 modem-uri de date mobile și cartelele S., predate în temeiul proceselor-verbale din 07.09.2012)
Mai arată reclamanta că, în temeiul pactului comisoriu de grad IV, a denunțat unilateral contractul la data de 23.12.2013, în conformitate cu preverile art. 5.2 alin. a) din contract.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 -1032 C.pr.civ, 969 C.civ și 1270 NCC.
Au fost anexate cererii: copie facturi fiscale, copie contract și anexe.
Legal citat, pârâtul a depus la dosarul cauzei formularul de răspuns completat corespunzător, însoțit de înscrisuri doveditoare (f. 65-70).
Potrivit susținerilor pârâtului, echipamentul dat doar în custodie, iar reclamantul poate să ridice în orice moment echipamentele de la sediul societății, motiv pentru care nu se impune obligarea sa la plata contravalorii clauzei penale. Nu este imputabil pârâtului faptul că nici un reprezentant al reclamantului nu s-a prezentat la sediul său pentru a ridica echipamentele predate în custodie.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei adresa prin care a invitat reclamantul să se prezinte la sediul societății și să ridice echipamentele predate în custodie.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, a închis dezbaterile pe fond și a reținut cauza spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în acord cu prevederile art. 1025 C.pr.civ solicitarea de acordare a contravalorii serviciilor prestate ( în baza unui contract încheiat între furnizor și consumator) se circumscrie domeniului de aplicare a procedurii cererilor cu valoare redusă, atât prin prisma naturii raportului juridic, cât și prin prisma valorii obiectului cererii ( situat sub pragul de 10.000 lei).
În ceea ce privește dreptul material aplicabil, în raport de data la care au luat naștere raporturile juridice dintre părți, instanța apreciază că sunt incidente prevederile noului Cod civil.
Între părți au fost stabilite raporturi juridice în baza contractului de furnizare servicii nr._/23.08.2012 prin care s-a stabilit ca pârâtul să beneficieze de serviciile stipulate în contract în schimbul plății tarifelor agreate.
Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, ordinea publică și bunele moravuri.
Potrivit art. 1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În baza contractului de prestări servicii nr._/23.08.2012 reclamantul a procedat la emiterea mai multor facturi fiscale referitoare la obligațiile principale de plată a tarifelor pentru serviciile prestate. Astfel potrivit art. 3.3. prestatorul va factura lunar beneficiarului contravaloarea fiecărui serviciu, a apelurilor inițiate și a fiecărui serviciu adițional, facturarea și plata se vor face în lei la cursul din ziua emiterii facturii. Tarifele fac parte integrantă din contract și au fost aduse la cunoștința beneficiarului la momentul încheierii acestuia, pârâta având posibilitatea de consultare a tarifelor, în orice moment, pe site-ul indicat în actul negociat de părți (f. 10).
Modul de informare al beneficiarului este comunicarea prin poștă, prin curierat sau chair prin e-mail a facturilor, părțile prevăzând expres că invocarea neprimirii acestora nu exonerează beneficiarul de la plata contravalorii serviciilor prestate până la sfârșitul lunii în curs pentru luna respectivă.
De asemenea, părțile au prevăzut expres perceperea de penalități, în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, pentru facturile neachitate, penalități calcualte de la scadență (ultima zi a lunii în care sunt furnizate serviciile), precum și pactul comisoriu de gradul 4 referitor la aprecierea contractului ca reziliat fără punere în întârziere și fără posibilitatea acordării unui termen sau intervenția instanței. De asemenea, părțile au convenit expres că valoarea penalităților poate depăși valoarea debitului princial în raport de care sunt calculate.
În ceea ce privește clauza penală, art. 5.5 prevede obligația beneficiarului de a achita o clauză penală conform celor menționate în contract, coroborate cu mențiunile din cuprinsul proceselor-verbale de predare-primire.
Cu privire la contractul încheiat, acesta a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți, aspect necontestat de către pârât.
Astfel, reclamanta se prevalează de un caz de răspundere contractuală, invocând în probațiune contractul negociat de părți și pretins reziliat unilateral chiar de aceasta la momentul judecării prezentului litigiu.
Instanța reține că pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară dovedirea temeiului juridic al prestațiilor și caracterului legal al obligațiilor asumate. Or, această obligație a fost legal îndeplinită de reclamantă, care a făcut dovada unui contract valabil la data emiterii facturilor fiscale precum și prin definirea exactă a clauzelor contractuale referitoare la penalități și conținutul clauzei penale.
Se va reține că pârâta nu a realizat dovada stingerii prin plată a obligațiilor asumate, sau prin altă modalitate, nu a invocat excepția de neexecutare a contractului, funcționarea lui în continuare conform convenției părților sau vreo cauză exoneratoare de răspundere.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta, numai în ceea ce privește contravaloarea serviciilor prestate conform contractului, facturile fiscale fiind emise în baza unui contract asumat pe bază de semnătură și respectând termenii statuați de părți prin negociere directă ( tarife, perioadă de facturare, scadență, modalitate de plată, penalități).
Astfel, potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre serviciile prestate, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse
Așadar, constatând îndeplinite cerințele răspunderii civile contractuale, instanța urmează a admite acțiunea, în ceea ce privește suma de 381, 73 lei reprezentând contravaloare servicii de telecomunicații furnizate, constatând că sumele solicitate au un caracter cert, lichid și exigibil, fiind facturate în acord cu tarifele practicate de furnizor și agreate de beneficiar, și va obliga pârâta la plata sumei de 381, 73 lei cu titlul de debit, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate.
Referitor la cuantumul penalităților de întârziere, instanța reține că acestea rezultă expres din aplicarea procentului negociat de 0, 2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu scadența pentru fiecare dintre facturile fiscale neachitate și până la achitarea integrală a debitului.
Din convenția părților reiese acordul acestora în privința aplicării penalităților de întârziere în caz de neplată la termen a facturilor (art. 3 din contract), Această sumă reprezintă prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării la termen a obligației pârâtului de a plăti anumite sume de bani, prejudiciu pe care însăși legiuitorul civil l-a catalogat ca intrinsec acestui tip de obligații (art.1535 alin. (1) C.civ.). Reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile la termenele stipulate în facturi, văzând și dispozițiile art. 1535 C.civ., instanța constată întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la penalitățile de 0, 2% pe zi de întârziere, motiv pentru care va obliga pârâtul să achite reclamantei penalități de întârziere în procent de 0,20 % pe zi de întârziere, calculate începând cu data scadenței facturilor și până la data plății efective a debitului,
Referitor la cuantumul clauzei penale, instanța reține că reclamantul nu a dovedit notificarea rezilierii unilaterale a contractului, astfel încât nu a fost activată clauza 5.5 din contract, potrivit cu care la încetarea contractului, beneficiarul este obligat să predea societății R.&R. toate echipamentele primite în custodie.
Ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, pârâtul a notificat reclamantul să se prezinte și să ridice echipamentele predate în custodie, iar, potrivit susținerilor reprezentantului convențional al pârâtului, ulterior notificării, un reprezentant al reclamantei s-a prezentat și a ridicat echipamentele, astfel încât nu se justifică obligarea pârâtului la plata clauzei penale. Eventual, reclamantul dacă va constata faptul că echipamentele nu au fost predate în starea corespunzătoare, va putea solicita contravaloarea acestora sau a costurilor efectuate cu aducerea lor în stare de folosință corespunzătoare.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția promovată de instanță, în raport de dispozițiile exprese ale art. 451 C.pr.civ, precum și prevederile din procedura specială a cererilor de valoare redusă, art.1031, reținând că partea care a câștigat procesul a solicitat expres cheltuieli reprezentate de contravaloare taxelor de timbru și a timbrului judiciar, că acestea nu sunt disproporționate față de valoarea obiectului cererii, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere și a obliga pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă, reprezentând contravaloare taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulata de reclamanta ., cu sediul în București, .. 75, clădirea Forum 2000, Faza I, . ales în Iași, .. 63, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în Iași, ., nr. 20, ., ., jud. Iași, CUI_, J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei sumele:
-381, 73 lei reprezentând contravaloare servicii de telecomunicații furnizate,
-penalități de întârziere în procent de 0,20 % pe zi de întârziere, calculate începând cu data scadenței facturilor și până la data plății efective a debitului,
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 541, 02 lei, reprezentând contravaloarea caluzei penale.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./30.01.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7825/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
