Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 28882/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S. L. M. și pe intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI- PRIN REPREZ.LEGAL, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, pentru a acorda părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26 martie 2014 sub nr._ petentul S. L. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data 17 martie 2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că procesul verbal menționează categoria drumului și numele localității, fără însă a preciza dacă fapta a fost săvârșită în localitate sau în afara acesteia, lucru necesar pentru stabilirea corectă a stării de fapt și pentru o încadrare corectă a faptei. Petentul a mai subliniat viteza de deplasare a autoturismului se încadrează în erorile tolerate de Biroul rutier român de metrologie legală. Totodată a invocat prezumția de nevinovăție și jurisprudența CEDO.
În drept, au fost invocate dispozițiile Normei de metrologie legală NML 021-05.
În dovedirea susținerilor sale petentul a anexat plângerii în copie procesul verbal . nr._/17.03.2014.
Potrivit art. 19 din OUG 80/2013, privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal timbrată, făcându-se dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată având în vedere că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit. La întâmpinare intimatul a anexat în copie: raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, planșă fotografică, buletinul de verificare metrologică, precum și CD-ul cu înregistrarea săvârșirii contravenției. Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148, art. 205 și art. 315 Noul Cod de procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare al OUG 195/200, solicitându-se totodată și judecarea cauzei în lipsă.
La data de 16 mai 2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând în esență că semnare procesului verbal nu reprezintă o recunoaștere a faptei, reiterând totodată susținerile din plângerea inițială.
Prin sentința civilă nr. 2896/24.06.2014, Judecătoria Suceava a admis excepția de necompetență invocat de intimată, dispunând declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05 august 2014, sub nr._ .
Judecarea cauzei s-a efectuat în lipsa părților legal citate.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, fiind totodată vizionată și înregistrarea video.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17 martie 2014, se reține că petentul a condus autovehiculul marca Skoda, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24, localitatea Satu Nou, dinspre V. către Iași, fiind înregistrat cu viteza de 104 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză la 50 km/h, faptă prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. 3 OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG195/2002. De asemenea vorbea la telefon fără a avea activat un dispozitiv de tip „mâini libere”, faptă prevăzută de dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 OUG195/2002 și sancționată conform art. 99 alin. 2 OUG 195/2002. Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei, iar ca măsura complementară s-a dispus reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile. Procesul-verbal este semnat de contravenient, fără obiecțiuni. Fapta a fost filmată pe caseta 143 radar montat pe autospeciala_ .
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 17 martie 2014, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 26.03.2014.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a drepturilor omului, în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Așadar, trebuie analizat în fiecare caz în parte dacă modul în care operează această prezumție de legalitate a procesului-verbal nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
În cazul analizat instanța apreciază că sarcina probei este răsturnată, respectiv procesul-verbal de contravenție nu este valabil decât dacă este însoțit de către o dovadă, de natură tehnică, de săvârșire a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 HG 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare”. Așa cum reține agentul constatator în raportul întocmit la data de 30.05.2014, dar și în procesul verbal limita de viteză pe DN24, în localitatea Satu Nou este de 50 km/h.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională săvârșită de petent a fost înregistrată pe caseta 143 de pe autospeciala_ . Din coroborarea fotografiilor executate după înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică nr._ din 03.04.2013 – înscrisuri depuse de către intimată la dosar -, reiese că mijlocul tehnic utilizat de agentul constatator îndeplinește condiția legală, ca mijlocul cu care s-a constat fapta, să fie omologat și verificat metrologic. Totodată instanța reține că agentul constatator este atestat legal pentru a utiliza aparatul radar.
Proba certă a vinovăției petentului reiese din conținutul planșelor fotografice anexate la dosar – fila 35, dar și din înregistrarea aflată la fila 41. Din vizionarea înregistrării, instanța reține că petentul a condus autoturismul cu viteza de 104 km/h. În ceea ce privește susținerea petentului privind săvârșirea faptei în afara localității, instanța reține că aceasta nu a adus nici o probă pentru a susține aceste afirmații, iar vizionarea înregistrării a arătat foarte clar că petentul a circulat cu viteza de 104 km/h pe raza localității Satu Nou, pe înregistrare fiind vizibil indicatorul care marchează ieșirea din localitate.
Instanța apreciază că niciunul din motivele invocate de petent nu pot conduce prin ele însele la anularea procesului verbal de contravenție în condițiile în care din înregistrarea video depusă la dosar, rezultă în mod evident că autoturismul circula cu viteza de 104 km/h. În ceea ce privește eroare maximă tolerată, instanța va înlătura și aceste apărări, motivat de faptul că potrivit art. 3.1.1. lit. c din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 în regim de deplasare pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de ± 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, neexistând nici un motiv rezonabil ca la fiecare viteză înregistrată de aparatul radar agentul constatator să calculeze cu mai puțin de 4 % viteza de circulație.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, depășind viteza legală cu 54 km/h. Urmarea imediată a faptelor săvârșite de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate a circulației pe drumurile publice. Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptelor sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Față de aceste precizări, instanța constata întrunit elementul material al contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/17.03.2014, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 36 OUG 195/2002 alin. 3 „Conducătorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile Partea superioară a machetei
Partea inferioară a machetei
atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip «mâini libere»”.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 OUG 195/2002 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a 2 puncte de penalizare pentru folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip mâini libere,;
Potrivit art. 99 alin. 2 OUG 195/2002, amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni se aplica și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin.(1) lit. a).
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 OUG 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptelor contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator îndeplinește cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Pericolul social al faptei este extrem de ridicat, știut fiind că viteza excesivă este cauza multor accidente de circulație cu urmări tragice. Conducerea unui autovehicul în localitate cu viteza de 104 km/h reprezintă un real pericol la adresa celorlalți participanți la trafic, în contextul în care petentul folosea și telefonul mobil fără a folosi un dispozitiv de tip „mâini libere”.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petentul se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul S. L. M., CNP_, cu domiciliul în Suceava, .. 5, ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/17.03.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În situația în care se formulează cerere de apel, acesta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2014.
Președinte,Grefier,
M. N. P. T.
Red. MN / 4 ex.
18.12.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7580/2014.... → |
|---|
