Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 225/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent A. C. și pe intimat POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 22.09.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Delibearnd asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 07.01.2014 sub nr. de dosar_, petenta A. C. a chemat în judecată pe intimata Politia Locala Iasi, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea proceselui-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.11.2013.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu are posibilitati de plata a amenzii si ca soliicita anularea sa. A mai precizat ca are un fiu bolnav in varsta de 31 de ani si ca nu primeste bani pentru insotitori .
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Plangerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei, in temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013 .
Odată cu plângerea, petenta a depus la dosar originalul si copia procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.11.2013.
În apărare și în termen legal, intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petenta ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat.
Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma probatoriului administrat in cauza, instanța reține următoarele.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 14.11.2013, s-a reținut că, la această dată, petenta, in calitate de parinte al numitului A. C. ( in varsta de 31 de ani, vizibil bolnav psihic) nu a luat masurile necesare pentru a-l impiedica de la fapte de vagabondaj, acesta fii d gasit zilnic pe .—115 .
In drept, fapta a fost incadrata in dispoz. art. 3 pct. 33 din legea nr. 61/1991 .
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a legalității procesului-verbal de constatare și de sancționare a contravenției contestat, în acest sens constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, pentru stabilirea situației de fapt, instanța va reține, pe de-o parte, procesul-verbal de constatare a contravenției, care se bucură de o prezumție de veridicitate iar pe de altă parte, dar si poziția procesuală a petentei, care nu a contestat temeinicia acestuia, ci doar a solicitat reindividualizarea sanctiunii applicate .
Instanța reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința acestei prezumții și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța reține că pentru ca prezumția de temeinicie a procesului verbal să acționeze este necesar ca fapta reținută în sarcina petentului să fie constatată personal de către agent. Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
Față de criteriile anterior precizate, reținând că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către agentul intimatei la data de 18 septembrie 2012, instanța apreciază că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative.
În drept, instanța reține faptul că faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală” atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenții au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petenților de dreptul de a beneficia de garanțiile oferite de art. 6 CEDO, în latura sa penală.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
În speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții EDO în materie penală.
În aplicarea disp. art. 15 al. 1 și al. 2 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal prin care un agent constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea de către o persoană a unei fapte contravenționale și prin care i s-a aplicat acesteia o sancțiune contravențională beneficiază de prezumția de legalitate și teminicie, agentul constatator exercitând atribuții ale puterii de stat. În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Totuși, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție trebuie sa fie analizată nu în abstract, ci în concret, față de natura contravenției, precum și față de posibilitățile reale ale agentului constatator de a administra probatoriu suplimentar. Astfel, instanța reține că fapta reținută în sarcina petenților nu este de natură a lăsa urme materiale, se consumă instantaneu.
Instanța constată că procesul-verbal întocmit de intimat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, a cărei răsturnare îi incumbă petentului, în calitatea sa de parte care, în temeiul art. 1169 din Codul civil, face o propunere înaintea instanței.
De asemenea, jurisprudența Curții EDO nu se opune nici aplicării principiului disponibilității în materie contravențională, atât timp cât se respectă prezumția de nevinovăție a petentului, conf. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), prezumție menită să îl protejeze de posibile abuzuri din partea autorităților naționale.
Din plângerea contravențională formulată de petenta rezultă în mod clar faptul că aceasta recunoaște in realitate fapta reținută în sarcina sa de către intimata, insa solicita instantei sa ia in calcul circumstantele in care aceasta a fost savarsita, respectiv imprejurarea ca parcarea amenajata era ocupata cu pachete de pavele . Pe de alta parte instanta retine ca aceste circumstante ale savarsirii faptei au fost dealtfel valorificate de catre agentul constatator care i-a aplicat petentei cea mai usoara forma de sanctiune respectiv avertismentul .
Instanta apreciaza ca sustinerile petentei reprezinta simple alegatii fara nicio sustinere, avand in vedere ca nu a propus nicio proba prin cae sa confirme sustinerile sale.
Pentru aceste considerente, instanța apreciaza că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu . XII pct. 5 din HCLM nr. 172/2002., instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, precum și de contextul social și economic, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta au fost săvârșite, de modul de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanta retine ca desi petenta a invocat faptul ca nu are posibilitati materiale nu a depus nicio dovada in acest sens, desi a fost citata cu aceasta mentiune doua termene de judecata .
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicata este corect individualizata, astfel încât instanța va respinge plângerea petentei ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul verbal contestat .
Instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta A. C., CNP_9, domiciliata in ., jud. Iasi împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.11.2013 emis de către intimata Politia Locala Iasi, cu sediul in mun. Iasi, ., jud. Iasi, ca neîntemeiată.
Mentine procesul verbal contestat.
Ia act că partile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecatoria Iasi .
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014 .
Președinte, Grefier,
G. C. M. D. B.
Red./tehnored.MGC/DB
4ex/05.11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8844/2014.... → |
|---|
