Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 19670/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul S. I. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 29.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
La data de 5.06.2014, pe rolul Judecătoriei Iași, după admiterea excepției necompetenței teritoriale absolute de către Judecătoria Bârlad și declinarea cauzei, a fost înregistrată plângerea contravențională formulată de petentul S. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Prin cererea adresată intanței, petentul a solicitat admiterea plângerii sale și anularea procesului verbal contestat. În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a depășirii vitezei maxime admise, la data de 26.02.2014, în localitatea Poieni ( fiind înregistrat cu viteza de 110 km/h). susține petentul că nu este adevărat că ar fi circulat cu această viteză, fiind angajat în depășirea unei autobasculante, iar măsurătoarea efectuată nefiind corectă. În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.
Au fost anexate cererii: dovada achitării taxei de timbru, duplicatul procesului verbal, dovada eliberată, copie carte de identitate.
La data de 12 mai 2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 26.02.2014, a condus auto marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 Poieni fiind înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 110 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză 50 km/h. fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 102 alin. 3 litera e) din OUG 195/2002. s-a solicitat respingerea probei cu martori și încuviințarea probei cu înscrisuri, cadre foto și înregistrare video. Au fost anexate întâmpinării cadrele foto efectuate, buletinul de verificare metrologică aparat radar ( emis în aprilie 2013, cu o valabilitate de 1 an, pentru radarul montat pe Dacia L._ ), atestatul de operator radar ( U.), raport agent constatator Pârâială, înregistrare video. Inițial, prin întâmpinare s-a invocat și excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Bârlad care a fost soluționată prin hotărârea din 12 mai 2014.
Pentru primul termen fixat de Judecătoria Iași, petentului i s-a comunicat un duplicat al întâmpinării, pentru respectarea dreptului la apărare.
La data de 2 iulie 2014, petentul a trimis instanței o cerere, prin fax, prin care a solicitat acesteia să ia act că solicită renunțarea la judecată.
La termenul din data de 1 august 2014, instanța a luat act că cererea a fost semnată ilizibil și a pus în vedere pârâtului să depună în scris, original cererea sa de renunțare.
Pentru termenul din data de 22.10.2014, petentul a expediat o cerere în original, prin care a arătat că nu dorește să mai renunțe, ci dorește ca instanța să analizeze cererea sa, astfel cum a fost formulată inițial.
Astfel, în cadrul ședinței de judecată din data 22 octombrie 2014, instanța a procedat la încuviințarea probelor, a luat act de atitudinea procesuală a petentului, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, încheiat la data de 26.02.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 765 lei, dublată de o sancțiune complementară a suspendării dreptului de a conduce, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 26.02.2014, a condus auto marca BMW, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 Poieni fiind înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 110 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză 50 km/h. fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 102 alin. 3 litera e) din OUG 195/2002. în procesul verbal s-a precizat faptul că petentul a depășit cu 60 km/h viteza maximă admisă, fiind înregistrat cu radar montat pe autoutilitara poliției_, caseta 141. Procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni de petent și a fost contestat în interiorul termenului de 15 zile de la momentul comunicării.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29).
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 765 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cadre foto precum și ce a cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că nu au fost formulate critici privind legalitatea procesului verbal de către petent și de asemenea, că nu există motive care să poată fi invocate și analizate din oficiu de către instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Instanța va lua act că, fapta reținută în sarcina petentului ( depășirea vitezei legale cu 60km/h) constituie o faptă ce impune respectarea unor reguli suplimentare, în ceea ce privește modalitatea de constatare și verificarea existenței acesteia, în mod corelativ. Astfel, depășirea limitei legale de viteză pe un anumit segment de drum nu poate fi probată, în acord cu garanțiile CEDO, decât prin intermediul unor mijloace tehnice apte de a respecta normele metrologice în vigoare.
Analizând în lumina acestor considerente materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele: fapta de depășire a limitei de viteză a fost înregistrată cu cinemometrul ce beneficia de o verificare metrologică la zi, fiind generate atât cadre foto, cât și o înregistrare pusă la dispoziția părților din dosar.
Din studierea buletinului de verificare metrologică se va reține amplasarea cinemometrului pe auto pe care a fost realizată testarea, posibilitatea acestuia de a efectua măsurători în regim de staționare sau deplasare.
Din studierea înregistrării video și a cadrelor foto, se poate observa cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului petentului_, precum și faptul că petentul a circulat cu viteză ce excede valorii de 110 km/h pe două segmente importante de drum, pe care a fost filmat, nu numai în cazul depășirii a două autocamioane, dar și în cazul în care a circulat fără a întâlni obstacole- a doua parte a înregistrării video.
Astfel, instanța apreciază că fapta de a fi circulat în interiorul localității ( aspect susținut de multiple particularități notate pe parcursul înregistrării video - semne de circulație, prezența pietonilor pe margine părții carosabile, etc), cu o viteză de peste 110 km/h este dovedită dincolo de orice îndoială, pe bază de probe concludente și specifice și a unei măsurători efectuate de un aparat omologat. În atare condiții se va nota faptul că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată pe bază de probe de intimat.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu administrat în prezenta cauză se poate constat că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal are o existență obiectivă, întrunind toate elementele constitutive statuate de textul de lege. Potrivi art. 102 alin. 3 litera e) OUG 195/2002: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Analizând operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate, în contextul stabilirii existenței materiale a faptei, precum și a vinovăției petentului, instanța constată că au fost respectate limitele legale prevăzute, sancțiunea amenzii fiind orientată spre minimul special. Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța reține că acesta este unul semnificativ, pentru următoarele considerente: obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită față de viteza utilizată în deplasare, adaptarea acesteia la particularitățile drumului, condițiile meteo și în special indicațiilor rutiere. Se poate observa că petentul a condus pe timp de iarnă, în localitate cu o viteză cu peste 60 km/h mai mare decât limita legală, Absența unor prejudicii concrete nu poate conduce la o concluzie contrară, pericolul social existând prin însăși fapta săvârșită. Instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu poate răspunde în concret celor două scopuri fundamentale ale oricărei sancțiuni: de represiune și de reeducare.
Cu privire la aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului, instanța constată că aceasta este prevăzută expres de textul art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002. se subliniază faptul că sancțiunile de această natură nu pot fi aplicate automat și nediferențiat, fără o corectă apreciere a proporționalității acestora cu fapta săvârșită și finalitatea oricărei sancțiuni. Cu toate acestea, în contextul tuturor aprecierilor anterioare, reținând că gradul de pericol social al faptei nu este nesemnificativ, instanța apreciază că în acest caz concret fapta de a fi depășit viteza maximă admisă în localitate, pe timp de iarnă, pe un drum cu două benzi ( câte una destinată fiecărei benzi), justifică reținerea permisului.
Apreciind, în ansamblul probatoriului administrat că fapta contravențională reținută are o existență reală, că a fost săvârșită cu vinovăție și că, de asemenea, în raport de împrejurările comiterii acesteia ea este aptă de a justifica pe deplin aplicarea sancțiunilor – principală și complementară, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și a menține, pe cale de consecință, dispozițiile procesului verbal atacat ca fiind legale și temeinice. Se va lua act că nu se solicită acordarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, se va lua act că intimatul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Ia act că deși inițial a arătat că renunță la judecată, înainte de a se lua act de manifestarea de voință prin încheiere sau hotărâre,petentul a declarat că nu înțelege să mai renunțe.
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. I., domiciliat în Bârlad, . nr.1, ..36, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn.jud. II
4 ex, 1.12.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 35/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
