Plângere contravenţională. Sentința nr. 7854/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7854/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 37988/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 30 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. I.
Grefier L. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7854
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent . IASI și pe intimat I. T. DE munca IASI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 23.05.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 30.05.2014, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 25.11.2013, petenta ., în contradictoriu cu intimatul ITM Iași a solicitat instanței admiterea plângerii, anularea procesului verbal contestat. În motivare, s-a arătat că la data de 17.11.2013, ziua în care a fost efectuat controlul ITM, la sediul societății s-au prezentat cele două persoane identificate ( A. M. C. și B. L. G.), în vederea susținerii unei probe pentru angajarea pe cele două posturi disponibile. Proba consta în prezentarea programului de gestiune pe calculator. Se mai arată că în realitate cele două persoane nu erau echipate pentru derularea de activități specifice de alimentație bar, iar amenda aplicată este nejustificată. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
Au fost anexate: certificat înregistrare societate, procesul verbal de control atacat, în copie și împuternicirea avocațială.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru.
În cadrul procedurii prealabile au fost depuse precizări cu privire la numele martorilor.
Ca urmare a comunicării cererii de chemare în judecată către intimat, acesta a depus întâmpinare, la data de 22.01.2014, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii pentru următoarele argumente: angajatorul . a primit la muncă, la data de 7.11.2013 ora 10:15 pe numitele A. M. C. și B. L. G. fără încheierea unor contracte individuale de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din legea 53/2003. persoanele investigate desfășurau activitatea specifică ospătarilor, la restaurantul din Iași, ., fiind echipate în uniformă de lucru în momentul controlului. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 260 alin. 1 litera e) din Codul Muncii. Fapta a fost percepută direct, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă. Cele două persoane identificate au menționat în cuprinsul procesului verbal faptul că nu au semnat contracte de muncă și că se aflau în probă. Or, perioada de probă face parte din contractul de muncă. Se mai arată că angajatorul a întocmit cele două contracte de muncă, trimițându-le ITM în aceeași zi în care a fost efectuat controlul. Cu toate acestea, angajatorul avea obligația evaluării medicale, întocmirii în scris a contractului de muncă și trimiterii lui pentru înregistrare electronică. S-a arătat că intimatul se opune audierii persoanelor ce au calitatea de angajați ai petentei și că se solicită judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate întâmpinării: copia procesului verbal, fișele de identificare persoane, nota de relații, copie registru REVISAL, solicitări angajare persoane depistate la muncă, procese verbale persoane depistate, copie contracte de muncă încheiate.
În cadrul ședinței de judecată din data de 14 martie 2014, instanța a luat act de depunerea unor înscrisuri referitoare la anunțurile de vacantare posturi societate petentă, a încuviințat proba cu înscrisuri și martori și a audiat doi martori propuși de societatea petentă. A dispus efectuarea de verificări SEIP cu privire la persoanele depistate la muncă și citarea lor cu mandate de aducere.
În cadrul ședinței de judecată din data de 11 aprilie 2014, instanța a constatat imposibilitatea obiectivă de audiere a martorei A. și a dispus rectificarea citativului pentru cea de-a doua martoră, constatând că aceasta se numește B. și nu B..
La data de 23 mai 2014, instanța a constatat și imposibilitatea obiectivă de audiere a martorei B., administrarea completă a materialului probatoriu și a acordat cuvântul pentru susținerea concluziilor de fond. Pronunțarea a fost amânată pentru un termen legal de 7 zile, până la data de 30 mai 2014.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., nr. 1552 din 12.11.2013, petenta a fost sancționată prin aplicarea unei amenzi în cuantum de_ ( două zeci de mii de lei) pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: angajatorul . a primit la muncă, la data de 7.11.2013 ora 10:15 pe numitele A. M. C. și B. L. G. fără încheierea unor contracte individuale de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din legea 53/2003. persoanele investigate desfășurau activitatea specifică ospătarilor, la restaurantul din Iași, ., fiind echipate în uniformă de lucru în momentul controlului. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 260 alin. 1 litera e) din Codul Muncii. Fapta a fost percepută direct, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă. Cele două persoane identificate au menționat în cuprinsul procesului verbal faptul că nu au semnat contracte de muncă și că se aflau în probă. Pentru fiecare din cele două persoane au fost întocmite fișe de identificare. Procesul verbal a fost întocmit în prezența reprezentantului petentei care a consemnat următoarele mențiuni și a semnat și ștampilat procesul verbal: „ menționez că fetele se aflau în unitate pentru al doilea interviu, în vederea prezentării programului de gestiune pe calculator. Fetele nu au servit, deoarece eu eram de serviciu, ci doar erau îmbrăcate în alb”.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului de 15 zile de la momentul primirii efective a procesului verbal ( moment ce a coincis cu cel al încheierii actului, în acest caz particular).
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de_ lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu doi martori propuși de petentă ( urmând ca solicitarea intimatului de luare în considerare a calității comitent prepus și evaluare corespunzătoare a mărturiilor să fie realizată în cadrul coroborării probelor), existând o imposibilitate obiectivă de audiere a persoanelor depistate cu ocazia controlului, aceasta fiind plecate din țară.
Legalitatea procesului verbal
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Mai mult, instanța reține faptul că petenta nu a formulat nici un fel de critici referitoare la nelegalitatea procesului verbal, ci doar cu privire la lipsa de temeinicie a acestuia și că nu există alte aspecte care să poată fi puse în discuție din oficiu de instanța de judecată.
Constatând că procesul verbal îndeplinește sub aspectul legalității cerințele legale, instanța va proceda la analiza temeiniciei faptei reținute.
Temeinicia procesului verbal:
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Instanța reține că în prezenta cauză, fapta descrisă presupune un specific de constatare: astfel inspecția s-a realizat pe baza unei tematici de control, urmărind identificarea modului concret în care angajatorul își aduce la îndeplinire obligațiile legale. Se poate observa că acest control a fost efectuat la ora 10:00 - 11:15, la sediul angajatorului din Iași, ., iar în tematica și fișa de identificare atașate s-au consemnat in extenso aspectele semnalate, persoanele identificate. A fost dată în scris și o notă de relații, de către administratorul societății petente, care a învederat că cele două persoane s-au prezentat pentru a li se încheia contract, a li se prezenta fia postului și a li se realiza instructajul de protecție a muncii. S-a mai susținut că tot la acel moment a apreciat ca oportună instruirea viitoarelor angajate cu privire la modul de utilizare a casei de marcat, iar în raport de specificul acțiunii de alimentație a considerat de cuviință adoptarea unei ținute corespunzătoare.
Cele două persoane identificate de controlul ITM au completat și semnat fișele de identificare, în care au arătat că sunt în probă, pentru postul de ospătar, că au venit la ora 9:00 și urmau să stea până la ora 12:00, în aceeași zi, că nu au semnat nici un contract de muncă și nu au negociat nici un salariu. Persoanele identificate de intimat nu au putut fi audiate nemijlocit de instanță, acestea nefiind în țară la momentul citării cu mandat de aducere.
Deși petenta depune la dosar lista posturilor vacante anunțate inspecției, precum și contractele de muncă semnate în baza cererilor de angajare, pe o durată determinată de 1 lună ( trimise REVISAL în ziua controlului, la ora 14:16), instanța reține că potrivit legislației naționale în vigoare perioada de probă face parte fără echivoc din contractul de muncă.
Contractul individual de munca este contractul in temeiul căruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Contractul individual de munca se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisa, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de munca în forma scrisa revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, in forma scrisa, contractul individual de munca anterior începerii raporturilor de muncă.
În baza art. 16 alin. 3 doar munca prestată în temeiul unui contract de muncă oferă salariatului vechimea în muncă.
De asemenea, angajatorul are obligația de a informa salariatul cu privire la responsabilitățile pe care le are și riscurile corelative la care se supune, aceste elemente trebuind să se regăsească în cuprinsul contractului. Legea 53/2003 prevede că obligația de informare se consideră îndeplinită prin inserarea prevederilor referitoare la protecția și securitatea în muncă în cuprinsul contractului individual.
În considerarea faptului că scopul încheierii oricărui contract individual de muncă este reprezentat de protejarea intereselor angajaților, prin asigurarea efectivă a drepturilor salariale de care beneficiază, dublate de o protecție socială reală și nu iluzorie, de garanții concrete cu privire la securitatea socială, de siguranța îndeplinirii atribuțiilor la locul de muncă, instanța apreciază că dispozițiile în materie care impun obligativitatea negocierii și încheierii contractului cu fiecare angajat anterior momentului la care acesta își începe activitatea nu pot cunoaște excepții.
Pe cale de consecință, instanța urmează a constata că fapta menționată în cuprinsul procesului verbal are o existență reală, obiectivă, fiind săvârșită cu vinovăție de către petentă. Aceasta nu a reușit să probeze încheierea contractului în formă scrisă anterior datei de începere a activității angajatului, singura modalitate legală fiind reprezentată de transmiterea contractelor în formă scrisă, la I. T. de Muncă. Încheierea contractului de muncă la data de 7.11.2013 va fi apreciată de instanță la individualizarea sancțiunii aplicate, notându-se că petenta a conștientizat importanța valorilor încălcate și a procedat la întocmirea imediată a contractelor și . acest mod. Astfel, instanța va considera că sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei apare, în acest context, ca fiind disproporționată, urmând a fi înlocuită cu sancțiunea avertismentului, suficientă pentru îndeplinirea ambelor scopuri ale pedepsei de represiune și reeducare.
Astfel, instanța va admite doar în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, menținând toate celelalte dispoziții legale.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, față de soluția promovată, instanța o va admite doar în parte notând posibilitatea de cenzurare a onorariului avocatului și necesitatea unei atare operațiuni, în raport de noutatea litigiului, activitatea efectiv prestată, apărările formulate, termenele acordate ( 3), munca efectiv depusă de apărătorul petentei, complexitatea plângerii și miza procesului. Instanța va încuviința cererea petentei de acordare a unei sume de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, pe care le va pune în sarcina intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C M. S. SRL Iași, cu sediul în Iași, . și sediul ales la SCA S. și C. N., Iași, ..5, ., . cu intimatul I. T. de Muncă Iași, cu sediul în Iași, . nr.31.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal . nr. 1552, încheiat în 12.11.2013 ( în valoare de_ lei ) cu sancțiunea avertismentului și menține toate celelalte dispoziții legale.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă intimatul la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 30 mai 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex,26.06.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 597/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8238/2014.... → |
|---|
