Plângere contravenţională. Sentința nr. 8227/2014. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 8227/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 7240/245/2014

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică din 10.06.2014

Instanța constituită din:

Președinte: Z.-L. M.-O.

Grefier - B. R.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8227

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul G. D. A. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. IAȘI- B.C.U., având ca obiect plângere contraventionala.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Față de lipsa părților la apelul nominal instanța lasă judecarea cauzei la a doua strigare.

La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că acesta este primul termen de judecată acordat, precum și că potrivit verificărilor efectuate în aplicația ECRIS și SAE ale Judecătoriei Iași, s-a constatat că nu au mai fost înregistrate alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, după care:

Instanța constată că prin întâmpinare, intimatul a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Observând că prezenta cauză este la primul termen de judecată și părțile au fost legal citate, instanța procedează din oficiu, în baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, stabilind că, față de dispozițiile art. 32 din O.G.2/2001 raportat la art. 94 ultimul alineat Noul Cod de procedură civilă, este competentă să judece pricina.

În temeiul art. 238 NCPC instanța procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, fixând o durată de o zi.

Instanța constată că acesta este termenul de propunere a probelor.

Constatând că proba cu înscrisurile existente la dosar este admisibilă potrivit legii și concludentă pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Noul Cod procedură civilă, instanța o încuviințează pentru ambele părți și o constată administrată.

Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, că părțile nu sunt prezente la dezbateri, și în temeiul art. 394 NCPC, reține cauza spre deliberare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de petentul G. D. A., înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 7240 din 28.02.2014, acesta a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI –B.C.U., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/20.02.2014.

Plângerea a fost legal formulată în termenul prevăzut de art. 31 din O.G.2/2001 și legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 19 O.U.G. nr. 80/2013.

În motivarea plângerii petentul arată că nu se face vinovat de fapta precizată în procesul verbal, întrucât este acuzat de a fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în Iași, pe . fi respectat indicatorul de acces interzis, iar el nu deține și nu i-a fost încredințat spre folosire un asemenea autoturism. Petentul mai menționează că autoturismul pe care îl are în proprietate are nr. de înmatriculare_ . De asemenea, agentul intimatei nu menționează în procesul verbal organul la care trebuie depusă plângerea.

În drept sunt invocate disp. OG 2/2001. Anexat plângerii, petentul depune la dosar copie de pe procesul verbal contestat, CI și certificat de înmatriculare ., precum și dovada plății taxei de timbru.

În data de 07.04.2014 și în termen legal, intimata formulează și depune la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea de fapt a întâmpinării intimata arată că prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.02.2014, petentul G. D. A. a fost sancționat cu 170 lei amendă și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 111, HG 1391/2006, constând în aceea că în data de 20.02.2014, a condus autoturismul marca Ford Ka cu nr. de înmatriculare_, pe . Iași din direcția Facultatea de Chimie spre Facultatea de Hidrotehnică, fără a respecta semnificația indicatorului „Accesul Interzis”.

În drept, intimatul invocă prevederile art. 148,204, 315 N.C.P.C., ale OG nr.2/2001 și ale Legii 61/1991, solicitând judecata cauzei în lipsă.

Prin întâmpinare, intimata solicită totodată, în temeiul dispozițiilor art. 411alin.1 pct. 2 teza a IIa N.C.P.C., judecata cauzei în lipsă.

Anexat întâmpinării organul constatator a depus la dosar raportul agentului constatator.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.02.2014, petentul G. D. A. a fost sancționat cu 170 lei amendă și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 111, HG 1391/2006, constând în aceea că în data de 20.02.2014, a condus autoturismul marca Ford Ka cu nr. de înmatriculare_, pe . Iași din direcția Facultatea de Chimie spre Facultatea de Hidrotehnică, fără a respecta semnificația indicatorului „Accesul Interzis”.

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a . nr._/21.10.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Este evident că menționarea greșită a județului pe numărul de înmatriculare a autoturismului petentului, respectiv B în loc de BV, reprezintă o simplă eroare materială ce nu poate conduce la o nulitate absolută a procesului verbal contestat. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.

În cauza dedusă judecății, prezumția de temeinicie a procesului verbal este dublată, în plan probatoriu, de raportul agentului constatator ag. Șef N. C. (fila 13 dosar), întocmit la data de 20.03.2014 care confirmă, împrejurările săvârșirii faptelor contravenționale de către petent și constatarea nemijlocită a acestora. Mai mult, petentul însuși a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, instanța trăgând prezumția simplă, dar serioasă că acesta recunoaște faptele reținute în sarcina sa.

În consecință, având în vedere că potrivit faptelor reținute în procesul-verbal de contravenție organul constatator a aplicat în mod corect sancțiunile contravenționale, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr.2/2001, republicată, va respinge ca nefondată plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. D. A., CNP_, cu domiciliul B., .. 4, județul B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/20.02.2014 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI –B.C.U., CF_, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași.

Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică din data de 10.06.2014.

Președinte, Grefier,

Z.-L. M.-OanaBondar R.

Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.

4 ex./04.09.2014/2com-04.09.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 8227/2014. Judecătoria IAŞI