Plângere contravenţională. Sentința nr. 1/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 9896/245/2014
. Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 1 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul V. B. M. și pe intimatul I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - B.R., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24-09-2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 01-10-2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 20 martie 2014, petentul V. B.-M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. Iași-Poliția Municipiului Iași-Biroul Rutier, anularea procesului-verbal ., numărul_, încheiat la data de 06 martie 2014. În motivare, s-a arătat că la 06 martie 2014, se deplasa cu viteză regulamentară pe sensul de mers Bulevardul N. I.-Piața N. și pe măsură ce s-a apropiat de trecerea de pietoni din dreptul blocului PARMA a încetinit viteza de mers. Având în vedere viteza redusă de deplasare, dar și ezitarea pietonului care a hotărât să se angajeze în traversare, petentul nu recunoaște fapta constatată, aspect menționat și în capitolul ,,Alte mențiuni” din cadrul procesului-verbal. Mai susține petentul că unghiul de incidență al sistemului de înregistrare de pe autospecială a fost necorespunzător, precum și faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal fiind încheiat de către un alt agent decât cel care a constatat săvârșirea faptei. Petentul mai arată și faptul că domiciliul său din procesul-verbal a fost consemnat în mod eronat.
Au fost anexate copie proces-verbal, copie carte de identitate.
La data de 20 martie 2014, petentul a achitat taxa de timbru și instanța a comunicat cererea.
La data de 3 aprilie 2014, intimatul a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 06.03.2014, a condus auto marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Iași spre Piața N., iar în dreptul blocului Parma nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.
La data de 18 aprilie 2014, intimatul a anexat raportul agentului constatator, cadre foto și înregistrarea video.
În cadrul ședinței din data de 24 septembrie 2014, instanța a procedat la încuviințarea și administrarea probelor, a acordat cuvântul asupra fondului și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., numărul_, încheiat la data de 06.03.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea sancțiunii amenzii, în cuantum de 340 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 06.03.2014, a condus auto marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Iași spre Piața N., iar în dreptul blocului Parma nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. S-a precizat expres că fapta a fost înregistrată. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002. procesul verbal a fost semnat de petent cu următoarea mențiune: „nu recunosc fapta”.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului de decădere de 15 zile de la comunicare, în acest caz momentul comunicării fiind momentul semnării și recepționării procesului verbal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o ,,acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea ,,distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, par. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter ,,penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (par. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 340 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și cea cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului-verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului-verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că au fost formulate critici privind legalitatea procesului verbal de către petent, critici neîntemeiate conform următoarelor argumente: precizează petentul că agentul constatator a consemnat în mod eronat adresa sa de domiciliu. Având în vedere că petentul a luat cunoștință de conținutul procesului-verbal imediat după comiterea faptei și nu i-a fost comunicat ulterior, constată instanța că nu i-a fost adusă nicio vătămare. Or nulitatea pentru necorespunzătoarea consemnare a adresei de domiciliu ar putea interveni doar condiționat de dovedirea vătămării, precum și a faptului că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, nici una dintre aceste două condiții nefiind îndeplinite de petent.
Instanța constată că nu există motive de nelegalitate care să poată fi invocate și analizate din oficiu de către instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de neacordare a priorității de trecere unui pieton angajat în traversarea marcajului, aflat pe sensul de deplasare al petentului are o existență reală. Astfel cum rezultă din coroborarea cadrelor foto cu înregistrarea video, pietonul se angajase în mod neechivoc în traversarea marcajului pietonal, aflându-se pe sensul de deplasare al petentului, fără a proceda la oprirea autoturismului, astfel cum ar fi fost corect potrivit regulilor de acordare a priorității.
Cu privire la comportamentul pretins ezitant al pietonului, invocat de către petent, reține instanța că nu poate înlătura caracterul ilicit al faptei.
Instanța înlătură și susținerea petentului cu privire la unghiul necorespunzător de incidență al sistemului de înregistrare video al autospecialei, imaginile înregistrate depuse la dosar prezentând un grad ridicat de certitudine cu privire la momentul angajării pietonului în traversarea regulamentară a trecerii.
Mai susține petentul că procesul-verbal a fost încheiat de către un alt agent constatator decât acela care a constatat comiterea faptei. Această împrejurare nu poate atrage nulitatea procesului-verbal, nefiind incidentă doar o constatare a comiterii faptei ex propriis sensibus, comiterea faptei fiind înregistrată și prin sistemul de înregistrare video al autospecialei.
În acord cu regulile de circulație stabilite în OUG 195/2002, conducătorii autovehiculelor angajate în trafic au obligația legală de a acorda prioritate (…) „ pietonilor angajați în traversarea prin locuri special amenajate și marcate corespunzător”. În cord cu prevederile art. 31, participanții la trafic au obligația de a respecta semnificația marcajelor efectuate. Art. 75 din regulamentul de aplicare a Codului rutier prevede: Marcajele servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreuna cu alte mijloace de semnalizare rutiera pe care le completează sau le precizează semnificația. De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 135 din regulament, conducătorul auto este obligat să cedeze trecerea pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție în acord cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.b OUG 195/2002.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu administrat în prezenta cauză se poate constat că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal are o existență obiectivă, întrunind toate elementele constitutive statuate de textul de lege. Astfel, pietonul se angajase în traversare trecerii de pietoni, prin manifestarea acestei intenții, fiind pe partea carosabilă și pe sensul de mers al autoturismului, iar acesta a avut posibilitatea concretă de a-l vedea și de a încetini, oferind prioritate în traversarea străzii. Instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie este susținută în mod complet de probele administrate în prezenta cauză (cadre foto, înregistrare video), fiind astfel în măsură să prevaleze în mod corespunzător față de prezumția de nevinovăție, care a fost contrazisă de elementele concrete ale probatoriului administrat. Se mai notează și inexistența unei cauze exoneratoare de răspundere de care petentul s-ar putea prevala în cadrul acestei plângeri contravenționale, acesta având posibilitatea concretă de a respecta semnificația marcajului pietonal și neglijând cu bună știință obligația legală ce îi incumba.
Analizând operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate, în contextul stabilirii existenței materiale a faptei, precum și a vinovăției petentului instanța constată că au fost respectate limitele legale prevăzute, sancțiunea amenzii fiind orientată spre minimul special. Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța reține că acesta este unul semnificativ, pentru următoarele considerente: obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită și față de pietonii angajați în trafic, respectând semnificația marcajelor amplasate regulamentar. Se notează că petentul nu a respectat marcajul pietonal pe un bulevard frecvent circulat, în condițiile în care a avut în mod concret această posibilitate. Prin traversarea trecerii de pietoni fără acordarea priorității, acesta a creat posibilitatea lezării unor valori sociale importante, respectiv - integritatea corporală și sănătatea persoanelor care circulau în calitate de pietoni. Absența unor prejudicii concrete nu poate conduce la o concluzie contrară, pericolul social existând prin însăși fapta săvârșită. Instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu poate răspunde în concret celor două scopuri fundamentale ale oricărei sancțiuni: de represiune și de reeducare.
Cu privire la aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului, instanța constată că aceasta este prevăzută expres de textul art. 100 alin. 3 OUG 195/2002. se subliniază faptul că sancțiunile de această natură nu pot fi aplicate automat și nediferențiat, fără o corectă apreciere a proporționalității acestora cu fapta săvârșită și finalitatea oricărei sancțiuni. Cu toate acestea, în contextul tuturor aprecierilor anterioare, reținând că gradul de pericol social al faptei nu este nesemnificativ, instanța apreciază că în acest caz concret neacordarea priorității la traversarea trecerii de pietoni unei persoane angajate în traversarea, prin loc permis a unui bulevard circulat intens în apropierea unei piețe, de către un conducător auto care a perceput intenția pietonului și a neglijat-o, justifică reținerea permisului.
Apreciind, în ansamblul probatoriului administrat că fapta contravențională reținută are o existență reală, că a fost săvârșită cu vinovăție și că, de asemenea, în raport de împrejurările comiterii acesteia, ea este aptă de a justifica pe deplin aplicarea sancțiunilor – principală și complementară, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. B.-M. în contradictoriu cu intimatul I. Iași și a menține, pe cale de consecință, dispozițiile procesului verbal atacat ca fiind legale și temeinice. De asemenea, în contextul soluției date de instanță se va respinge și solicitarea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. B. – M.,domiciliat în V., județ V., ., .,. cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în M. C. nr.6,Iași.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la acordarea de cheltuieli de judecată, solicitate de petent.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 1 octombrie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 15.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3633/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8336/2014.... → |
|---|
