Pretenţii. Sentința nr. 1113/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1113/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 8487/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1113
Ședința publică din 28 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. A., în contradictoriu cu pârâta ACRÂȘMĂRIȚEI C., având ca obiect pretenții – restituire împrumut.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 21.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2014, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.03.2013 reclamantul L. A. a chemat în judecată pârâta ACRAȘMĂRIȚEI C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de împrumut nerestituit și la plata sumei de 3.000 lei dobândă legală precum și dobânda legală până la data plății efective cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale a arătat reclamantul în esență următoarele.
La data de 12.04.2012 a împrumutat reclamanta cu suma de 2500 lei în cadrul unei înțelegeri verbale, cu obligația asumată de aceasta la restituirea sumei la data de24.04.2011, dată la care pârâta nu a restituit reclamantului suma împrumutată. Mai mult decât atât la data de 10.05.2011 la insistențele pârâtei reclamantul i-a mai împrumutat acesteia suma de_ lei ocazie cu care s-a încheiat între părți un înscris sub semnatură privată prin care pârâta a atesta primirea împrumutului și s-a obligat la restituirea acestuia la data de 15.07.2011.
La termenul de scadență convenit de părți pârâta nu a restituit reclamantului împrumutul acordat în ciuda cererilor repetate ale acestuia.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 1270(1) cod civil din 2009, art.969 Cod civil 1964, art.1469, art.1470 cod civil din 2009, art.1037 Cod civil din 1864, art. 3 din OG nr.9/2000 și art.3 din OG nr.13/2011.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu.
Cererea a fost timbrată la depunerea acesteia cu taxă de timbru în cuantum de 37 lei și timbru judiciar de 0,30 lei (f.5 dosar).
Anexat acesteia s-au depus la dosar în copie certificată chitanță din 12.04.2011 (f.4 ds).
În cursul procedurii de regularizare a actiunii reclamantul a complinit timbrajul aferent cererii depunând la dosar taxă de timbru de 971 lei și timbru judiciar de 7,7 lei (f.8 ds) precizări sub aspect probatoriu (f.7 ds) .
Față de nota de probatorii depusă la dosar instanța a pus în vedere reclamantului să depună înscrisurile solicitate în probațiune în exemplare suficiente pentru comunicare, obligația îndeplinită de reclamant la 27.05.2013, fiind depuse la dosarul cauzei rezoluție din 29.10.2012, plângere, rezoluție din 14.09.2012, sentința penală nr.38/2013, proces verbal din 30.04.2012, cerere P. din 12.07.2012, adresa nr.196/P/2012, adresa nr._ /2013, corespondență cu pârâta din 11.01.2013, copie mesaje telefonice, articole presă, copii consemnări agendă zilnică reclamant (f.14-57 dosar).
Cererea de chemare în judecată, precizările și înscrisurile doveditoare au fost a fost comunicată pârâtei la 18.06.2013 conform dovezii de la fila 61 dosar.
În legal termenul acordat pârâta nu a depus întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu un martor în persoana numitului C. V.. Citată cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu pârâta nu s-a prezentat în instanță. Martorul încuviințat a fost audiat termenul din 21.01.2014 (f.84 ds).
Reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise .
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față instanța reține următoarele:
În fapt între părțile cauzei civile de față s-a încheiat o convenție de împrumut în baza căreia reclamantul a predat pârâtei suma de 15.000 lei, sumă la restituirea căreia pârâta s-a obligat la termenul din 15.07.2011.
La termenul convenit în vedere restituirii pârâta nu s-a achitat de obligația restituirii sumei către reclamant.
Situația de fapt astfel reținută rezultă fără dubiu din coroborarea probei cu înscrisul sub semnătură privată, scris și semnat de pârâtă, datat 12.04.2011 (fila 4 dosar) coroborată cu prezumția născută din lipsa pârâtei la interogatoriu precum și cu declarația martorului audiat în cauză C. V. care a ateste faptul că a mijlocit pentru reclamant cererea adresată pârâtei de restituire a împrumutului acordat (f.84 dosar).
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1), art. 1576 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale dintre părți s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale (la 12.04.2011) și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.
De asemenea potrivit art.6 Cod civil din 2009, actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data înțelegerii părților și data scadenței împrumutului, este dată de dispozițiile vechiului Cod civil 1864.
Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil din 1864 consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Conform art.1576 C.civ. din 1864, contractul de împrumut este o convenție unilaterală al cărei principal efect constă în aceea că dă naștere unei obligații de restituire din partea împrumutatului. Convenția de împrumut fiind un contract real, ia naștere prin simpla tradițiune a bunului împrumutat nefiind supusă vreunei condiții de formă.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 c. pr. civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Cum pârâta nu a făcut dovada liberării de obligația restituirii sumei împrumutate iar creanța reclamantului de 15.000 lei este certă lichidă și exigibilă, termenul de restituire stabilit prin înscrisul constatator al acesteia fiind cu mult depășit, instanța va admite cererea reclamantului privind obligarea a pârâtei la plata sumei de 15.000 lei.
Cât privește suma solicitată cu titlu de dobândă legală, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți.
Reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale de la data împrumutului și până la data plății efective însă în raport de dispozițiile art.1088 din vechiul Cod civil, ces capăt de cerere se impune a fi admis în parte.
Conform art. art.1088 obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare, dobânda penalizatoare conform actualei terminologii, nu pot cuprinde decât dobânda legală, daune interese care se cuvin creditorului, reclamanților din speță, fără ca acesta să facă dovada vreunei pagube, daune care nu se datorează decât din ziua cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea reclamantului având ca obiect actualizarea creanței bănești, instanța având în vedere principiul reparatiei integrale a prejudiciului suferit de creditor prin neexecutarea la termen a obligației bănești asumate de pârâtă motiv pentru care o va admite întrucât această cerere nu duce la o dublă reparație în beneficiul creditorului ci are în vedere menținerea valorii reale a creanței recunoscută prin hotărârea judecătorească față de deprecierea monetară.
În temeiul art.274 cod procedură civilă, față de cererea reclamantului și constatând culpa pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța va admite și cererea acestei de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1270 lei constând în taxă de timbru timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L. A., cu domiciliul in mun. Iași, ., ., etaj 1, ., in contradictoriu cu parata ACRAȘMĂRIȚEI C., domiciliata in comuna Barnova, ., județ Iași.
Obliga parata Acrașmăriței C. la plata catre reclamantul L. A. a sumei de 15.000 lei reprezentand imprumut nerestituit, sumă ce va fi actualizata cu rata inflatiei pînă la data platii efective și la plata dobanzii legale aferentă aceste sume, calculată de la data de 15.07.2011 si pâna la data plătii efective.
Obliga parata la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecat in cuantum de 1270 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 28.01.2014.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced29.04.2014,4ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7334/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
