Obligaţie de a face. Sentința nr. 7334/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7334/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 11693/245/2013
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 22.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. C.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7334
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. E. și D. I. și pe pârâta B. E., având ca obiect obligație de a face -autorizarea executării obligației de a face – completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile au lipsit de la dezbaterile din ședința publică de la 24.04.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 08.05.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Instanta fata de cererea de completare dispozitiv formulata de parata B. E. in contradictor cu reclamantii D. E. si D. I. prin care solicita completarea sentintei civile nr 2005/2014 cu privire la cheltuielile de judecata .
In sustinerea cererii sale petenta arata ca la data de 22.11.2013 reclamanții au depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, o declarație de renunțare la judecată autentificată la BNP P. si F., în ședința publică din data de 30.01.2014 au solicitat instanței să ia act de această renunțare și să oblige reclamanții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial și onorariu de expert.
Deși aceste susțineri au fost consemnate în încheierea de ședință din 30.01.2014, instanța, prin sentința civilă nr. 2205/2014, a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
La data de 18.11.2013, la dosarul cauzei s-a depus dovada achitării onorariului provizoriu în cuantum de 400 lei, pentru expertul RUGINOSU M., respectiv recipisa de consemnare nr._/1 din 18.11.2013, în original, iar la data de 30.01.2014, în ședință publică, anterior închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, s-a depus dovada achitării onorariului avocațial, respectiv chitanța nr. 377, în original.
Astfel, consideră că a fost făcută dovada existenței și întinderea cheltuielilor de judecată în condițiile art. 452 C.pr.civ.
F. de acesta cerere instanța ia act ca in ce priveste onorariul de expert, parata a facut dovada achitarii onorariului provizoriu de expert in cuantum de 400 ron depunind la fila 62 recipisa_
In ce priveste onorariul de avocat ia act instanța ca parata a depus la dosar chitanta doveditoare privind suma de 2000 lei
F. de intinderea acestui onorariu, instanta va obliga pe reclamanti la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta doar in limita sumei de 1000 ron pe care instanța o apreciază ca rezonabilă în raport cu durata judecății în fata instantei de fond (2 termene de judecata), munca depusă de către avocat, în acord cu criteriile exemplificative din art. 274 alin 3 C.pr.civ., față de care apreciază că plata unui onorariu in sumă de 2000 lei este nepotrivit de mare circumstanțiat la împrejurările judecății.
Individualizarea actelor îndeplinite de avocatul paratei in fata instantei de fond nu se constituie . adresa acestuia.
De altfel intervenția instanței nu are ca argument calitatea prestației avocatului paratei ci efortul acestuia, in raport de care dimensionarea onorariului perceput să aibă un caracter just.
In fine, cenzura efectuată de instanță nu vizează raporturile contractuale dintre reclamanta și avocatul său al căror conținut rămâne cel convenit de părți, cu forța consacrată de cod civil, ci măsura în care acestea își produc efectele în plan procesual, și care nu poate fi mai mare decât măsura culpei procesuale a părții obligate, aceasta fiind cauza obligației la plata cheltuielilor de judecată.
Jurisprudența CEDO este constantă în a recunoaște validitatea acordării cheltuielilor pentru procedura în fața Curții, stabilind dacă au fost cu adevărat suportate, au fost necesare și dacă au o valoare rezonabilă ( Cauza Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII, cauza S. și P. împotriva României (Cererea nr. 46.572/99). Ori tocmai acesta caracter nerezonabil lipsește in speță, având in vedere toate elementele menționate anterior.
Reținând in consecinta culpa procesuală a reclamantului în declanșarea și derularea prezentului proces, acesta renuntind la judecata dupa propunerea probelor, având in vedere și cele mentionate mai sus, instanța, față de cererea paratei de obligare arecamamtilor la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art 249 Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, instanța va admite in parte cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata și îl va obliga pe reclamanti să plătească paratei 1400 lei cu acest titlu compuse din suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat și 400 lei reprezentând onorariu de expert .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr 2005/2014 pronuntata in dosarul_ cu privire la cheltuielile de judecata formulata de parata B. E. in contradictor cu reclamantii D. E. si D. I..
Obliga reclamantii D. E. si D. I. să plătească paratei B. E. suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata compuse din suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat și 400 lei reprezentând onorariu de expert .
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecatoria IASI .
Pronuntata azi, 22.05.2014, in sedinta publica.
Președinte, Grefier,
Redactat/tehn. C.C.
6ex. – 03.06.2014
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 7333/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 1113/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
