Pretenţii. Sentința nr. 1400/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1400/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 14086/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1400
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta .-PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârâta PF C. C. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 24.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31.01.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.04.2013, reclamantul S.C. „C.E.T. Iași” S.A, în contradictoriu cu pârâtul PF C. C. L., a solicitat pârâtei la plata sumei de 1213,88 lei contravaloare energie termică, 1795.09 lei penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2010 – februarie 2013, urmând ca acestea să curgă în continuare.
În motivare, s-a arătat că în baza raporturilor contractuale stabilite între părți, au fost furnizate diferite cantități de energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere în sarcina părților la obligații reciproce: furnizare servicii și facturare și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, pentru consumator ( pârâta din prezenta cauză). Deși susține că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate, reclamantul arată că pârâta nu a înțeles să își achite propriile îndatoriri. Mai mult, deși a fost inițiată etapa medierii, pârâta nu a dat curs invitației adresate. În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1516 C civ, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
Prezenta acțiune este scutită de la plata taxei de timbru, reclamantul fiind în insolvență.
Au fost anexate cererii: invitația adresată, contract prestări servicii nr. 22/10.01.2008, fișă analitică consumator, sentință deschidere insolvență, mod calcul sume de bani, copie facturi fiscale.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în termen legal.
La termenul din data de 11 octombrie 2013, instanța a pus în discuție din oficiu excepția prescripției debitelor aferente perioadei octombrie 2009 – aprilie 2010,a a unit-o cu fondul, a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză financiar contabilă.
La data de 5.11.2013,, reclamanta a depus precizări prin care a solicitat respingerea prescripției motivat de întreruperea acesteia.
La data de 26.11.2013, a fost depus raportul de expertiză, comunicat părților pentru formularea de obiecțiuni.
La termenul din data de 24 ianuarie 2014, instanța a luat act de administrarea completă a materialului probatoriu, a procedat la închiderea dezbaterilor și a reținut cererea în pronunțare, sub aspectul fondului, excepției unite cu fondul și onorariului definitiv al expertului.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive, astfel cum a fost invocată de instanță, în ceea ce privește debitele, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că acesta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind însă dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă.
Mai mult, regimul prescripție este și rămâne supus, atât din punct de vedere material cât și procedural regulilor în vigoare la momentul la care termenul de prescripție a început să curgă, adică, în prezenta situație, dispozițiile din vechiul cod și fostul decret 167/1958.
Instanța va reține regula generală în materie, referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, aplicabil drepturilor de creanță ( de natura celor pretinse de reclamant), termen ce începe a curge la data nașterii dreptului la acțiune, adică la data scadenței facturilor fiscale ( pentru debit).
Cercetând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și raportul de expertiză anexat ( luând în considerare tabelele anexă, în care sunt descrise detaliat plățile efectuate în contul debitelor și penalităților și data efectuării acestora), instanța reține că pentru debitele aferente perioadei octombrie 2009- februarie 2010 termenul de prescripție era împlinit la momentul promovării prezentei acțiuni. Astfel, în contul acestor debite nu au fost efectuate plăți care să întrerupă termenul de prescripție, prin recunoașterea datoriei de cel în favoarea căruia curge termenul de prescripție, adică de debitoare.
Instanța va admite excepția, pentru perioada arătată și va respinge ca prescrise sumele solicitate cu titlul de debit aferente facturilor fiscale emise în perioada octombrie 2009- februarie 2010. spre deosebire de aceste facturi, pentru segmentul martie – aprilie 2010 se poate observa că plățile efectuate în contul acestora au întrerupt termenul de prescripție, astfel încât instanța va respinge excepția cu privire la acestea ca neîntemeiată.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul prestări servicii nr. 22/2008, părțile au negociat furnizarea de energie termică contra cost, pentru o perioadă nedeterminată. Consumatorul se obligă ca în schimbul serviciilor prestate să achite contravaloarea facturilor fiscale. Facturile sunt emise la adresa indicată de debitor și plătite în termenul prevăzut de părți. Contractul a fost semnat de părți și nu a fost denunțat de nici una dintre acestea până la momentul soluționării. În temeiul contractului au fost emise facturi fiscale care cuprind elementele de identificare a părților, ale convenției încheiate, perioada de facturare, serviciile prestate, data scadenței, cuantumul penalităților de întârziere.
Se poate observa că reclamantul se prevalează de un caz de răspundere contractuală, realizând dovada temeiului juridic, precum și a îndeplinirii obligațiilor ce i-ar fi revenit. Astfel, revine debitoarei sarcina de a proba acoperirea lor prin plată sau altă modalitate legală.
Cercetând înscrisurile depuse și raportul de expertiză instanța reține că debitul facturat de reclamant și dovedit se cifrează la 221,24 lei, pentru perioada martie - octombrie 2010, iar penalitățile la suma de 798,61 lei penalități aferente perioadei iunie 2010- februarie 2013, 29,17 lei penalități aferente perioadei martie 2013 - 29 aprilie 2013. În contul acestei sume, debitoarea nu a plătit nici o factură fiscală și nici nu a dovedit stingerea obligației prin altă metodă legală. Instanța va admite în parte acest capăt de cerere ( având în vedere și admiterea în parte a excepției prescripției) și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 221,24 lei debit aferent perioadei martie - octombrie 2010.
De asemenea, față de clauza penală inserată în contract, de cuantumul penalităților de întârziere, prevăzute în fiecare factură fiscală, de neachitarea la timp a obligațiilor principale, reținând îndeplinite cerințele răspunderii contractuale, instanța va admite în parte și cererea de acordare a penalităților, constatând că în urma raportului de expertiză și a înscrisurilor depuse a rezultat o sumă neacoperită de 798,61 lei penalități aferente perioadei iunie 2010- februarie 2013, 29,17 lei penalități aferente perioadei martie 2013 - 29 aprilie 2013. de asemenea, instanța va admite și solicitarea de acordare a penalităților în continuare, de la data promovării acțiunii, la data plății efective a debitului, în cuantum convențional egal cu procentul aplicabil pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.
Astfel instanța va obliga pârâta la plata în total a sumei de 221,24 lei debit aferent perioadei martie - octombrie 2010, 798,61 lei penalități aferente perioadei iunie 2010- februarie 2013, 29,17 lei penalități aferente perioadei martie 2013 - 29 aprilie 2013, cu acordarea de penalități în continuare de la 30.04.2013, în cuantum egal cu procentul aplicabil pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare, la data plății efective a debitului principal.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu privire la onorariu definitiv al expertului contabil, având în vedere criteriile stabilite de OG 2/2000, complexitatea raportului de expertiză, activitatea efectiv prestată, celeritatea răspunsului, detalierea calculelor, instanța va aprecia că o sumă de 600 lei este proporțională cu întreaga activitate prestată, suma totală solicitată de expert în cuantum de 1190 fiind în vădită disproporție cu miza acestui proces și activitatea efectiv prestată și de asemenea nefiind justificată de acte doveditoare suplimentare. Dintre cheltuielile ocazionate, se va reține că singura dovadă efectuată privește cheltuielile referitoare la convocarea părților ( 15 lei), care vor fi acordate cu titlul de cheltuieli materiale. Cheltuielile materiale astfel individualizate vor fi incluse în onorariul definitiv al expertului, în cuantum final de 600 lei, fiind puse în totalitate în sarcina reclamantului, care nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte excepția prescripției extinctive a debitului aferent perioadei octombrie 2009- februarie 2010 și respinge ca prescrisă cererea cu privire la aceste sume.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a debitului aferent perioadei martie - aprilie 2010.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. „ C.E.T. Iași” S.A, cu sediul social în Iași, ..25, societate în insolvență prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul PF C. C. L., cu sediul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâtul la plata sumei de 221,24 lei debit aferent perioadei martie - octombrie 2010, 798,61 lei penalități aferente perioadei iunie 2010- februarie 2013, 29,17 lei penalități aferente perioadei martie 2013 - 29 aprilie 2013, cu acordarea de penalități în continuare de la 30.04.2013, în cuantum egal cu procentul aplicabil pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare, la data plății efective a debitului principal.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Stabilește onorariu definitiv expert contabil A. M., domiciliată în Tg. F., ..47, la suma de 600 lei, pe care o pune în sarcina reclamantului. Executorie în privința acestei cereri.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
6 ex, 18.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-10-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
