Reziliere contract. Sentința nr. 4014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 35762/245/2012
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4014/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant T. A. S. și pe pârât H. G. - Î.I., având ca obiect reziliere contract obligația de a face; pretenții.
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 25.02.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi când,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul T. A.-S. a chemat în judecată pârâta H. G. – Întreprindere Individuală solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de prestări servicii nr. 1/29.04.2012 încheiat de către părți, obligarea pârâtei la ștornarea facturii emise pentru suma de 60.000 lei și la emiterea unei noi facturi pentru suma real achitată, să fie obligată la restituirea c/v materialelor de construcție incorect folosite sau degradate din culpa acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că la data de 29.04.2012 a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii pentru edificarea unei case proprietate personală, pârâta fiind executantul lucrării.
În convenție a fost stabilit termenul pentru finalizarea lucrărilor ca fiind de 150 de zile de la data începerii lucrărilor precum și prețul lucrării ca fiind de 60.000 lei, fără TVA.
Pârâta a început lucrările la data de 30.04.2012 de la nivelul fundației existente deja, nu a prezentat un desfășurător al lucrărilor, însă i-a solicitat un avans de 10.000 de lei, pe care l-a achitat și a primit o chitanță sub semnătură privată.
Întrucât în prim alună de zile a fost nemulțumit de ritmul în care se desfășura lucrarea, precum și de calitatea acesteia, a realizat un grafic, în care erau precizate lucrările de efectuat și plățile datorate, înscris ce a fost semnat de către pârâtă, prin reprezentant. Cu toate acestea în luna iunie i s-a mai solicitat plata unei sume de 10.000 lei pentru care i s-a eliberat o chitanță sub semnătură privată..
Ulterior la data de 10.07.2012 i s-a solicitat suma de 10.000 lei pe care inițial a refuzat să o plătească, însă pentru a nu prelungi termenul de finalizare a lucrării a efectuat o plată de 7000 de lei, pentru care nu i s-a eliberat chitanță.
La data de 16.07.2012, fără nici o notificare prealabilă, pârâta a părăsit obiectivul fără nici o justificare și a nu a putut fi contactat reprezentantul acesteia, în condițiile în care imobilul nu era finalizat nici măcar „la roșu”, la acel moment nu erau efectuate lucrările stabilite în grafic, iar cele deja efectuate erau, în mare parte, de o calitate îndoielnică.
A mai arătat reclamantul că a fost apoi contactat telefonic de reprezentantul unei societăți, ce avea ca obiect de activitate recuperarea de creanțe, care i-a comunicat că are obligația de plată pentru suma de 60.000 lei, ce reprezenta c/v integrală a contractului de prestări de servicii încheiat cu pârâta.
În aceste condiții reclamantul a notificat pârâtei intenția sa de reziliere a contractului fiind convocată la data de 16.11.2012, însă reprezentantul acesteia nu a venit, sens în care s-a încheiat un proces-verbal de neprezentare.
A susținut reclamantul că datorită faptului că își înstrăinase apartamentul în care locuia cu familia, anotimpul, a continuat lucrările la imobil cu un alt executant.
În atare condiții reclamantul a apreciat că pârâta a dat dovadă de rea credință și nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, culpa pentru neexecutarea acestora revenindu-i pârâtei, motiv pentru care a înțeles să solicite rezilierea contractului.
Cu privire la cererea de ștornare a facturii - reclamantul a susținut că pârâta a dat dovadă de rea credință, în condițiile în care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, și a apelat la o societate pentru recuperarea întregii sume, astfel că îl pune în pericol de a deveni, în urma unui eventual demers judiciar, debitor pentru această sumă, astfel că pârâta se va îmbogăți fără justa cauză.
În drept reclamantul a invocat disp. art. 1549 și 1550 C. civil.
Alăturat acțiunii reclamantul a depus copia notificării adresate pârâtei, copia contractului de prestări servicii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive motivat de faptul că la data investirii instanței între ea și reclamant nu mai există nici un raport juridic, contractul încheiat de părți a încetat de drept la data 24.09.2012, acesta nemaifiind prelungit prin act adițional.
Cu privire la cererea reclamantei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât convenția părților a încetat de drept, ori rezilierea contractului poate avea efecte doar pentru viitor.
A mai arătat că reclamantul nu a probat cele susținute, respectiv că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, mai mult la terminarea lucrării a semnat chiar o factură fiscală pentru suma de_ lei, reprezentând c/v totală a lucrărilor pe care i le-a executat. A mai arătat că reclamantul i-a notificat intenția de reziliere a contractului după ce efectele acestuia au încetat de drept.
A mai arătat pârâta că susținerile reclamantul că ar fi achitat sume de bani cu titlu de avans nu sunt susținute de nici un mijloc de probă, reclamantul nu a făcut nici dovada existenței unui grafic de lucrări.
Cu privire la ștornarea facturii a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că reclamantul a semnat-o în deplină cunoștință de cauză, ea reprezentând c/v lucrărilor ce au fost executate.
Alăturat întâmpinării pârâta a depus copia facturii fiscale nr._/21.09.2012, copia certificatului de înregistrare la ORC Iași.
Reclamantul a depus precizări prin care arată că solicită anularea facturii fiscale emisă pentru suma de 74.000 lei și obligarea la emiterea unei noi facturi fiscale pentru suma de 27.000 lei, iar în ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere arătat că solicită obligarea pârâtei la plata diferenței dintre suma achitată de 27.000 lei și c/v lucrărilor efectiv realizate, la plata c/v lucrărilor suplimentare ce s-au efectuat pentru remedierea celor incorect făcute și la plata c/v materialelor pe care a fost obligat să le achiziționeze dar care nu au fost folosite și s-au degradat. Totodată a indicat o valoare estimativă a acestor sume, urmând a le evalua în mod corect după efectuarea unei expertize în construcții.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială și o expertiză tehnică în construcții, indicând și obiectivele pentru aceasta, prin nota de probe depusă la dosar, totodată solicitând și încuviințarea numirii expertului L. Lilean ca expert consultant.
În contradovadă pârâta a solicitat proba cu înscrisuri,, proba testimonială și interogatoriul reclamantului.
La termenul de judecată din data de 24.04.2013 s-a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de către pârâtă, iar în baza art. 137 alin. 2 C. proc. civ. instanța de judecată a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.
Instanța de judecată a apreciat că probele solicitate de către părți, în dovadă și contradovadă, sunt utile și concludente în soluționarea cauzei, le-a încuviințat și a procedat la administrarea lor.
Depoziția martorului propus de către reclamanta a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, fila 54 dosar, a celui propus de către pârât la fila 126 dosar, iar răspunsurile părților la interogatorii au fost consemnate la filele 59-61 dosar.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expertul desemnat de către instanță G. și de către cel consultant iar în concluziile acestuia s-a arătat că reclamantul a plătit suma de 27.000 lei, iar față de lucrările efectuate mai are de plată către pârâtă suma de 9777 lei, costul total al lucrării realizate de către pârâtă fiind de_ lei.
Față de concluziile acestei lucrări ambele părți au formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de către instanța de judecată, dispunându-se întocmirea unui supliment la lucrarea inițială.
Prin suplimentul depus la fila 166-168 dosar, expertul a răspuns la obiecțiunile încuviințate de către instanța de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată, ulterior precizată, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de prestări servicii nr. 1/29.04.2012 încheiat de către părți; anularea facturii fiscale emisă pentru suma de 74.000 lei și obligarea la emiterea unei noi facturi fiscale pentru suma de 27.000 lei, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre suma achitată de 27.000 lei și c/v lucrărilor efectiv realizate, la plata c/v lucrărilor suplimentare ce s-au efectuat pentru remedierea celor incorect făcute și la plata c/v materialelor pe care a fost obligat să le achiziționeze dar care nu au fost folosite și s-au degradat.
Din actele dosarului rezultă că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 01/27.04.2012, prin care pârâta, în calitate de executant, s-a obligat să execute, să finalizeze și să predea beneficiarului reclamant obiectivul casă de locuit, prețul fiind de 60.000 lei, la care se va adăuga TVA-ul, iar termenul de execuție a fost stabilit ca fiind de 150 de zile de la data începerii lucrării.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârât, cu motivarea că efectele contractului ar fi încetat de drept, prin expirarea termenului - calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil .
Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cat și pe cea pasivă.
Ori în cauză contratul a cărui reziliere se solicită a fost încheiat de către părți și la dosarul cauzei pârâta nu a făcut dovada încetării efectelor contractului prin faptul că și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, în condițiile în care, în convenția părților, la art. 11.7, și față de art. 1270 C. civ., nu a notificat în scris beneficiarul că sunt îndeplinite condițiile de recepție a lucrării și respectiv nu s-a încheiat procesul-verbal de recepție, conform art. 15.2 alin. 2 din convenția părților, care să ateste încetarea raporturilor contractuale dintre părți, astfel că instanța de judecată apreciază că excepția este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge ca atare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului de prestări servicii:
Așa cum s-a reținut mai sus între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 01/27.04.2012, prin care pârâta, în calitate de executant, s-a obligat să execute, să finalizeze și să predea beneficiarului reclamant obiectivul casă de locuit.
Reclamantul a solicitat rezilierea contractului motivat de faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în sensul că nu a realizat în totalitate lucrările la care s-a obligat și o parte din cele pe care le-a efectuat au fost îndeplinite necorespunzător.
Din coroborarea susținerilor reclamantului cu răspunsul pârâtului la interogatoriu, care a recunoscut că nu a finalizat lucrarea ( mai avea de realizat scara interioară), cu depoziția martorului M. T., care a declarat că lucrările erau finalizate în proporție de 90% (acesta având profesia de inginer construcții civile și a constatat personal stadiul lucrărilor și cu concluziile raportului de expertiză, în care se menționează că pârâta nu a respectat în totalitate reglementările tehnice legate de calitatea lucrărilor, respectiv s-a constatat realizarea defectuoasă a unora dintre acestea, rezultă că pârâta nu a îndeplinit în totalitate și corespunzător obligațiile contractuale asumate.
Prin urmare, față de convenția părților, raportat la art. 1270 C. civ., coroborate cu art. 1276 C. civ. coroborate cu art. 1552 C. civ. instanța de judecată constată întemeiat acest capăt de cerere și pe cale de consecință urmează a-l admite și a dispune rezilierea contractului încheiat între părți.
În ceea ce privește cererea de ștornare a facturii fiscale, cerere modificată ulterior și s-a solicitat anularea acesteia și emiterea alteia corect pentru suma achitată efectiv - reclamantul a invocat doar existența acesteia însă nu l-a depus la dosarul cauzei, o copie a acestei facturi a fost depusă de către pârâtă, iar din conținutul acesteia rezultă că această factură a fost acceptată la plată de către reclamant, prin semnare.
Factura reprezinta forma simplificata a unui contract comercial; numai daca este acceptata, factura are valoarea de mijloc de dovada a obligatiilor (izvorâte din raporturi comerciale) ; acceptarea are semnificatia juridca a celei de-a doua vointe, fara de care nu se poate vorbi de incheirea unui contract; factura neacceptata nu are valoarea juridica, iar judecatorul nu are caderea sa se substituie părtii socotind ca ar fi semnat contractul. Ori în speță reclamantul a semnat factura menționată fără inserarea vreunei alte mențiuni, ceea ce implică manifestarea liberă a acordului său de voință.
Reține instanța de judecată că părțile au convenit asupra modului de achitare a facturii în cauză la data emiterii acesteia, respectiv la data de 21.09.2012, fiind în prezența unui act juridic bilateral și care consfințește încheierea contractului de prestări servicii, astfel că nu pot fi primite argumente legate de eroare în ce privește obiectul plății așa cum a susținut reclamantul. De asemenea, nici faptul efecturii unei plăți și faptul că nu datorează întreaga sumă nu are relevanță, aceste aspecte ținând de executarea contractului și nu de încheierea legală a convenției în contextul dispozițiilor art. 1270 Cod civil.
În condițiile în care din nici un mijloc de probă nu există dovada că reclamantul ar fi efectuat vreo plată, având în vedere lucrările efectuate de către pârâtă, devizul de lucrări și contractul încheiat de către părți, devizul de lucrări, coroborate cu depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză în baza căreia s-a emis această factură cererea de anulare a acesteia apare ca neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a o respinge ca atare.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata de daune constând în diferența de sumă achitată acestuia și c/v lucrărilor efectiv executate – în primul rând, reclamantul nu a făcut vreo dovadă a efectuării unei plăți către pârâtă, prin depunerea măcar a celor 2 chitanțe pe care a pretins că le-a semnat, în al doilea rând, având în vedere că construcția a fost aproape finalizată, conform devizului de lucrări și conținutului contractului, coroborate cu depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, instanța de judecată constată că cererea reclamantului este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge ca atare.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata c/v lucrărilor suplimentare – necesare a fi realizate ulterior, după părăsirea lucrării:
Conform obiectului contractului executantul trebuia să realizeze obiectivul casă de locuit.
Din coroborarea concluziilor raportului de expertiză și a suplimentului la acesta, în care se menționează (după identificarea lucrărilor de către cei doi experți) că pârâta a executat lucrări de suprastructură casa la roșu inclusiv asteriala, cu depoziția celor doi martori rezultă că pârâta a realizat lucrarea la care s-a obligat prin contract și devizul de lucrări, unde nu a fost detaliată forma finală ca fiind „la cheie”, înscrisul depus la filele 62-63 dosar neputând fi interpretat ca o completarea a convenției părților. Mai mult, reclamantul nu a precizat și nu a probat existența acelor lucrări absolut necesare, plata lor și nici faptul că ar fi realizarea lor revenea executantului pârât, iar în concluziile raportului de expertiză se reține, de altfel, că lucrările executate ulterior nu fac obiectul lucrărilor efectiv realizate de către constructor conform contractului.
Pe cale de consecință instanța de judecată constată că acest capăt de cerere este neîntemeiat și pe cale de consecință îl va respinge ca atare.
Cu privire la cererea privind obligarea pârâtei la plata materialelor pe care a fost obligat să le achiziționeze dar care au fost folosite necorespunzător și a căror degradare sau incorectă utilizare sunt imputabile acesteia - în primul rând, conform susținerilor reclamantului, coroborate cu depozițiile martorilor și cele reținute în expertiza efectuată, atestă că reclamantul a achiziționat materialele pentru construcție, în al doilea rând, reclamantul nu a probat prin nici un mijloc de probă care ar fi acele materiale, cantitatea și costul lor, iar, în al treilea rând, chiar martorul propus de către acesta (care a fost coordonatorul șantierului) a declarat că pierderile de fier beton sunt inerente pe un șantier în construirea unui imobil, iar cantitatea de beton comandată era într-o limită minimă, altfel nu s-ar fi deplasat o pompă pentru o cantitate mai mică.
Față de cele mai sus reținute instanța constată că acest capăt de cerere este neîntemeiată și pe cale de consecință îl va respinge.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat - potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată, dar potrivit art. 274 alin. (3) C. pr. civ.: „Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (...) ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat, instanța are în vedere criteriile prevăzute de art. 132 alin. 2, 3 din Statutul profesiei de avocat, și anume de dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și a muncii depuse de avocat ( cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza S. și P. contra României, cauza Almeida, Garret și alții contra Portugaliei ).
Instanța reține că prin aplicarea art. 274 alin. (3) C.pr.civ., nu intervine în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură, onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții, aplicând pentru aceasta criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C.pr.civ.
Astfel, instanța în baza art. 274 alin. 3 C. pr. civ. va reduce onorariul avocat contestatoare la suma de 400 lei.
Prin urmare având în vedere soluția dată în cererea reclamantului precum și reducerea onorariu de avocat, în baza art. 274 C. proc. civ. va obliga pârâta la plata sumei de 3104 lei, reprezentând c/v taxelor judiciare pentru capătul de cerere admis și onorariul de avocat așa cum a fost redus, dispunând respingerea pentru diferența de sumă pretinsă cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtă, prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul T. A.-S., cu domiciliul procesual ales la C.. av. O. N. din Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâta H. G. – Întreprindere Individuală, cu sediul în Tg. F., .. 1, .. 3.
Dispune rezilierea contractului de prestări servicii încheiate între părți sub nr. 1/29.04.2012.
Respinge cererile privind ștornarea facturii, emiterea unei noi facturi și obligarea pârâtei la plata c/v materialelor de construcție incorect folosite sau degradate din culpa pârâtei.
Reduce cuantumul onorariului de avocat la 1/2 din suma de 800 de lei, respectiv la suma de 400 de lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3104 lei reprezentând c/v taxă timbru și taxă judiciară de timbru pentru cererea admisă și suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat, așa cum a fost redus.
Respinge cererea privind diferența de sumă pretinsă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefierul șef al secției civile, L. P.
Red / Tehnored. B.M.
4 exemplare, 25.07. 2014
| ← Stare civilă. Sentința nr. 9382/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6618/2014. Judecătoria... → |
|---|
