Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.

Procedură fără citare părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care relevă instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 16.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 31.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

La data de 18.06.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. de dosar_ cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu pârâtul P. M. , prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 483,30 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada mai 2012- ianuarie 2014, și 110,47 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei mai 2012- ianuarie 2014 . De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în fapt, a încheiat cu pârâtul contractul de salubritate nr._/16.11.2012, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârât, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că, în baza art. 8 pct. 7 din contract, la acest debit au fost calculate penalități, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,10%, 0,05% și 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, ’’egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare’’ - conform art.42, alin. 10, lit.b din L.nr.51/2006 - privind serviciile comunitatre de utilități publice și O.U.G. nr.88/2010. Totodată reclamanta a mai precizat că respectivul contract îl obligă pe pârât la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâtul la conciliere.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Codul civil.

Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată o taxă judiciară de timbru în valoare de 47 lei.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate fotocopii de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/16.11.2012, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârât, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

La data de 16.11.2012 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâtul P. M. contractul de prestări servicii nr._, prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere din locația menționată în contract, iar pârâtul se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.

Potrivit art. 6 pct. 2 din contract, pârâtul client avea obligația de a plăti contravaloarea serviciilor prestate în termenul legal.

Potrivit art. 1169 din Codul civil din 2009, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri (art. 969 din vechiul Cod civil).

În conformitate cu prevederile art. 1516 din Codul civil din 2009, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate să ceară executarea silită a obligației.

Instanța reține că, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, pârâtul datorează reclamantei, în temeiul contractului de salubritate anterior menționat, suma de 483,30 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada mai 2012- ianuarie 2014 .

În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâtul – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 483,30 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada mai 2012- ianuarie 2014 .

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 7 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.

Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.

Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1523 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.

În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de către pârâtă, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor – 0,10%, 0,05% și 0,04%.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâtul P. M. la plata către reclamantă a sumei de 110,47 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei mai 2012- ianuarie 2014 .

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pârâtul este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a îl obliga la plata către reclamantă a sumei de 82 lei, cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru și cheltuieli de mediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta . reprezentant legal A. I. – director general, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. M., cu domiciliul în mun. Iași, ., . jud. Iași.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 483,30 lei cu titlu de preț al serviciilor de salubritate pentru perioada mai 2012- ianuarie 2014 si a sumei de 47,59 lei cu titlu de penalități de întârziere aferent aceleiași perioade.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 82 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 47 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 35 lei reprezentând cheltuieli de mediere.

Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 31.10.2014 .

Președinte, Grefier,

V. V. C. C. D. C.

RED./ TEHNORED.:V.V.C.

14.11.2014/ 4ex.