Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 11636/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentință Civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul B. D. în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare încetare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru contestator avocat D. B. cu împuternicire avocațială depusă la fila 10 dosar, lipsind intimatul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este al II-lea termen de judecată și că s-a depus prin serviciul Registratură în data de 19 Septembrie 2014 de către intimat copia certificată a dosarului de executare întocmit pe numele contestatorului.
Instanța comunică un exemplar al înscrisurilor depuse de intimat prin serviciul Registratură, apărătorului contestatorului.
La interpelarea instanței, avocat D. B. pentru contestator arată că nu solicită un termen de judecată pentru a lua la cunoștință conținutul dosarului de executare.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității formulării contestației la executare.
Avocat D. B. pentru contestator solicită respingerea excepției inadmisibilității formulării contestației la executare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probatoriu.
Având cuvântul pe probe, apărătorul contestatorului solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei în temeiul art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Nemaifiind alte cereri de formulat, incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Având cuvântul cu privire la contestația la executare, apărătorul contestatorilor solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat precum și obligarea intimatului la restituirea taxei judiciare de timbru.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației la comunicare, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 01.04.2014 pe rolul Judecătoriei Iaiși sub numărul_ contestatorul B. D. a formulat în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI contestație la executare prin care a solicitat:
- încetarea executării silite și anularea tuturor actelor de executare;
- anularea somației de executare nr. 22/_ /_;
- anularea titlului executoriu nr._;
Cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Argumentele contestatorului:
ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a pornit executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._ din 11.03.2014. Odată cu titlul executoriu, intimatul a comunicat contestatorului și somația nr. 22/_ /_ prin care i se solicita plata sumei de 4200 lei.
Susține contestatorul că intimatul nu a comunicat, anterior demarării procedurilor execuționale, actele administrative care au stat la baza emiterii titlului executoriu, aspect de natură să atragă nulitatea executării silite.
Întrucât creditorul fiscal nu a procedat la comunicarea titlurilor de creanță, obligațiile fiscale nu sunt scadente și organul fiscal nu putea calcula obligații fiscale accesorii.
Titlul executoriu nu are o existență independentă față de tilul de creanță, iar titlul de creanță devine titlu executoriu abia după ce este comunicat. Astfel, titlu executoriu este, de fapt, titlul de creanță ajuns la scadență.
În drept au fost invocate prevederile art. 172 și urm. C. proc. fisc.
Contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei contestatorul a depus somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._.
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 299 lei (f. 15).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare (f. 20-21).
Pe cale de excepție, intimatul a invocat inadmisibilitatea contestației la executare formulate de contestator, motivat de faptul că se invocă în cadrul contestației la executare apărări de fond prin care se critică titlul de creanță, or pentru contestarea acestuia contestatorul are deschisă calea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește contestația la executare, intimatul arată că debitorul B. D. figurează cu debite în cuantum de 4200 lei, ce reprezintă contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
AJFP Iași a emis dec. acc. nr._/30.09.2013 și dec.acc. nr._/25.11.2013 prin care s-a adus la cunoștința contestatorului că figurează cu obligații restante la bugetul statului.
Titlul de creanță a devenit titlu executoriu prin neachitarea debitelor la termenele prevăzute și au fost demarate procedurile execuționale.
Actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 141 C. proc. fiscală.
Contribuabilul avea obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor, dar acesta s-a sustras de la această îndatorire legală, astfel încât nu poate să își invoce propria culpă pentru a fi exonerat de la plata contribuțiilor către stat.
Intimatul a depus la dosarul cauzei copii ale actelor de executare.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și admiterea contestației la executare, reluând, practic, argumentele invocate în cuprinsul cererii introductive.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța urmează să o respingă pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește această excepție invocată de intimatul A.J.F.P. Iași, se reține că inadmisibilitatea este o sancțiune procesuală care intervine în raport de acțiunile pe care legea nu le permite sau pentru care există o altă cale de realizare sau protejare a dreptului sau interesului dedus judecății.
În speță, acțiunea este în mod clar o contestația la executare, formulată în conformitate cu art. 172 C.proc. fisc., contestatorul intitulând expres cererea sa drept „contestație la executare” și solicitând anularea unor acte de executare, respectiv somația și titlul executoriu.
Este adevărat că o contestație la executare poate fi îndreptată și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, precum și faptul că pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ (conform art.172 alin.3 C.pr.fisc.).
Cu toate acestea, inadmisibilitatea invocării anumitor motive într-o cale prevăzută de lege nu echivalează cu inadmisibilitatea acelei căi legale. Astfel, contestația la executare nu devine inadmisibilă dacă motivele invocate nu pot face obiectul analizei pe această cale, ci echivalează cu imposibilitatea instanței să analizeze contestația sub aspectul acelor motive, astfel încât instanța va respinge execepția inadmisibilității formulării contestației la executare.
În ceea ce privește contestația la executare, instanța va analiza doar acele critici care privesc exclusiv actele de executare silită criticate, respectiv titlul executoriu și somația de executare.
Astfel contestatorul a indicat faptul că nu i-au fost comunicate titlurile de creanță – deciziile de calcul accesorii, astfel încât titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu, motiv pentru care executarea silită a fost pornită cu nerespectarea prevederilor legale.
Analizând actele de executare, instanța reține că la baza executării silite se află trei decizii de impunere accesorii din anul 2013, decizii emise pentru creanța fiscală totală în cuantum de 4200 lei.
Aceste decizii de impunere (titluri de creanță) pentru a devenit titluri executorii era necesar a fi comunicate în mod legal contribuabilului.
Din actele de executare depuse la dosarul cauzei nu rezultă că DGRFP Iași – AJFP Iași a efectuat legal comunicarea deciziilor de impunere către contribuabil.
Ceea ce a depus intimatul la dosarul cauzei la fila 22 este, în mod evident, dovada comunicării către contestator a actelor de executare și nu dovada comunicării către contribuabil a titlurilor de creanță.
Se poate lesne observa că data recepționării de către destinatar a comunicării este 18.03.2014 și că data trimiterii comunicării este 13.03.2014, dată care corespunde din punct de vedere temporal și logic obligației de comunicare a actelor de executare și nu a deciziilor de impunere.
Comunicarea titlurilor de creanță, din punct de vedere temporal, ar fi trebuit realizată în anul 2013, imediat după emiterea acestora.
În raport de aceste considerente de fapt, instanța reține următoarele aspecte:
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța reține că intimatul avea obligația dovedirii cel puțin a faptului că a încercat comunicarea titlurilor de creanță către contestator în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003.
Cum intimatul nu a probat comunicarea titlurilor de creanță către contribuabil, instanța reține că, în lipsa legalei comunicări, titlurile de creanță nu au devenit titluri executorii, astfel încât întreaga procedură execuțională este viciată.
Dacă ar fi să reținem că dovada de comunicare depusă la fila 22 dosar se referă la comunicarea către contribuabil a titlurilor de creanță, am fi în situația în care comunicarea titlurilor de creanță (la 18.03.2014) s-a realizat ulterior emiterii titlului executoriu (acesta fiind emis la 11.03.2014), or titlul de creanță trebuie, în mod evident, comunicat anterior emiterii titlului de creanță. Deci, și în această ipoteză, am fi în prezența unei nerespectări a obligațiilor legale de către intimat, nerespectare ce are drept consecință vicierea procedurii execuționale.
Față de toate argumentele de mai sus, instanța apreciază că intimatul nu a făcut dovada comunicării titlurilor de creanță către contribuabil anterior emiterii titlului executoriu, astfel încât se impune admiterea contestației la executare și anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr. 22/_ /_ emise în baza titlurilor de creanță necomunicate legal.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează să o admită parțial, numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului ales, și să respingă cererea de obligarea a intimatului să achite cheltuileile de judecată constând în taxă de timbru, motivat de faptul că legiuitorul a prevăzut expres o cale specială de recuperare a acestor cheltuieli, respectiv cererea de restituire a taxei de timbru achitate pentru contestația la executare admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității formulării contestației la executare.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. D., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat B. L. D.-C., din Iași, ., parter, jud. Iași.
Desființează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/22/_ /_, în sensul că anulează titlul executoriu nr._ și somația nr. 22/_ /_.
Admite în parte cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimatul să achite contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului ales.
Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la sediul Judecătoriei Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./4ex./30.12.2014.
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 6971/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
