Pretenţii. Sentința nr. 3053/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3053/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 26525/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr.3053
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. I. U. S.R.L. IAȘI, în contradictoriu cu parata S.C. A. C. S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 21.02.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astazi, când:
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ /21.08.2013, reclamanta S.C. I. U. S.R.L. Iași a chemat in judecată pe pârâta S.C. A. C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2113,99 lei reprezentând debit principal neachitat pentru facturile fiscale emise în perioada 13.02._13, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, in baza contractului încheiat cu pârâta, a livrat mărfuri, însă întrucât aceasta nu a înțeles să-si achite obligațiile contractuale privind plata prețului, s-a acumulat debitul solicitat.
În drept, reclamanta a invocat disp.art.1516 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Cererea a fost legal timbrată.
Atașat cererii, a depus in copie înscrisuri .
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Intre părți s-au derulat raporturi juridice, în urma cărora reclamanta a vândut către pârâtă produse comerciale, pentru plata cărora au fost emise facturile depuse la filele 8-11.
Conform art. 1270 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 în vigoare la data încheierii contractului analizat și, prin urmare incident în prezenta cauză conform art. 6 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 249 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect, în termenele legale, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta, fiind asumate în mod expres de către pârâtă prin semnarea facturilor coroborat cu dispozițiile art. 277 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Astfel, potrivit art. 662 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre mărfurile indicate în facturi, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
Față de prevederile contractuale menționate, față de textul legal sus – menționat, si față de neîndeplinirea obligației asumate de pârâtă - de plată a contravalorii facturilor, instanța constată întemeiată acțiunea introdusă de reclamantă.
Ținând seama de aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată, urmând să oblige pârâta la plata sumei de 2113,99 lei reprezentând debit principal neachitat pentru facturile fiscale emise în perioada 13.02._13.
În baza art.453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată in cuantum de 35 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. I. U. S.R.L. Iași, cu sediul în Iași, .. 71 A, având CUI Ro_, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. S.R.L., având CUI_, cu sediul în ., C2 – magazie, Iași.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 2113,99 lei reprezentând debit principal neachitat pentru facturile fiscale emise în perioada 13.02._13.
Obligă pârâții să achite reclamantei suma de 152,97 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.02.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/teh I.Chi
4 ex/15.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7016/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7829/2014.... → |
|---|
