Pretenţii. Sentința nr. 5173/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reprezentantul legal al reclamantei și pârâtul.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată:

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- reclamanta a solicitat și judecata în lipsă.

Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită și, verificând, din oficiu, competența în temeiul art. 131 din Noul C. pr. civ., constată că este competentă general, material și teritorial a soluționa prezenta cauza conform disp. art. 94, lit. j) și art. 107 C. pr. civ.

Instanța constată că a fost comunicată acțiunea pârâtului și acesta nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 255 și art. 258 C. pr. civ., încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.

Instanța declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor depuse la dosar.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2013 sub număr de dosar anterior menționat reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul L. A. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care acestul din urmă să fie obligat la plata sumei de 329,50 lei prețul serviciului de salubritate facturat în intervalul noiembrie 2011 – aprilie 2013 și suma de 43,61 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/22.07.2010 iar pârâtul nu a înțeles să își execute obligația de plată a prețului serviciului prestat derivând din această convenție, ceea ce a condus la acumularea unui debit la 329,50 lei reprezentând prețul serviciului și la calcularea de penalități conform art.8.4 din contract și dispozițiilor art.42 alineat 10 litera b) din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.

Cu adresa nr._/27.06.2013 pârâtul a fost invitat la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs.

În drept s-au indicat prevederile art.1516 cod civil iar în baza art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu 30 lei taxă de timbru conform dovezii depusă la fila 7 dosar.

În probațiune reclamanta a anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: adresa prin care parata este invitata sa achite debitul sau sa se prezinte in vederea concilierii directe, dovada expedierii cu confirmare de primire; contract de prestari servicii salubritate nr._/22.07.2010; tabel calcul detaliat al penalitatilor conform ctr._; facturi fiscale; chitanța nr. 090/23.10.2013 reprezentând cval pregătire mediere; proces verbal de informare nr. 97/04.11.2013 (filele 8-14 dosar).

Ulterior, la solicitarea instanței făcută în etapa regularizării cererii de chemare în judecată, reclamanta depunând și restul facturilor ce au fost emise pentru debitul solicitat (filele 18-26 dosar).

În conformitate cu dispozițiile articolului 201 alin.1 cod pr. civ. instanța a dispus comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare depuse de reclamantă.

În termenul fixat de instanță de 25 zile pârâtul nu a formulat în cauză întâmpinare (f,27,28 ds).

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Față de cererea reclamantei de judecarea a cauzei în lipsă și față de poziția procesuală a pârâtei, cauza s-a judecat în lipsa părților legal citate.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 22 iulie 2010 între reclamanta din cauză și pârât a intervenit contractul de prestări servicii salubritate numărul_ în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze în beneficiul pârâtului servicii de colectare, transport, depozitare a deșeurilor pentru un număr de 1 persoana, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (art.1 din contract).

În schimbul serviciului de salubritate prestat beneficiara, pârâtul din cauza de față, s-a obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise de prestator lunar (art.6 pct.2 din contract coroborat cu articolul 8 din contract).

Potrivit articolului 8.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiara serviciului în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.

În baza contractului reclamanta a furnizat beneficiarului serviciul de salubritate, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (filele 18-26 dosar).

Față de neplata facturilor de către pârât, cu adresa nr._ /27.06.2013 pârâtul a fost invitat la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs (invitație și dovada expedierii fila 8 dosar).

Din procesul verbal de informare depus de reclamantă la fila 13 dosar rezultă că reclamanta a încercat soluționarea diferendului pe calea medierii pârâtul fiind invitat la Birou de Mediator T. A. Iasi, demers rămas fără rezultat.

În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1) și art.1169 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.

Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.

Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 c. pr. civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârât, unite cu contractul de prestare servicii încheiat de părți, fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune, creanță lichidă și exigibilă astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtului care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.

În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către acesta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtului, prezumată conform art.1082 C.civ., atât timp cât acesta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.

Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.

Potrivit art.8.4 din convenția părților „Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului”

Această clauză contractuală reproduce disp.art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006text potrivit căruia „Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:a)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;c)valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.”

Având în vedere convenția părților, dispozițiile legale anterior menționate, văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.

Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârât plata acestor penalități aferente debitului principal solicitat.

Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și va obliga pârâtul la plata către reclamantă la plata sumei de 329,50 lei prețul serviciului de salubritate facturat în intervalul noiembrie 2011- aprilie 2013 și suma de 43,61 lei penalități de întârziere.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecat instanța reține următoarele.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului atât la plata sumei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar cât și a sumei de 35 lei reprezentând cheltuieli de mediere.

Raportat la data introducerii acțiunii pe rolul instanței, 12 decembrie 2013, se va reține că parcurgerea procedurii medierii anterior angajării demersului judiciar, era obligatorie.

Cu toate acestea instanța reține dispozițiile art.61 din Legea nr.192/2006 conform cărora mediatorul nu poate solicita onorariul pentru activitatea de infomare a părților. Mai mult, conform art.2 alineatul 1 indice 4 din Legea nr.192/2006 serviciile prestate conform alineatelor 1 și 1 ind.1 (servicii de informare privind avantajele procedurii medierii) “sunt gratuite neputându-se percepe “onorarii, taxe sau orice alte sume indiferent de titlul cu care se solicită”. Or, procesul verbal de informare depus la dosar atestă tocmai efectuarea unei informări a reclamantei, informare gratuită potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia, cu privire la avantajele medierii.

Prin urmare câtă vreme informarea a avut caracter gratuit, astfel cum se arată în cuprinsul procesului verbal, chitanța depusă la fila 12 dosar pentru suma de 35 lei reprezentând “cval pregătire mediere” nu apare justificată.

Pentru motivele expuse instanța va admite numai în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul obligării celei din urmă la plata către reclamantă a sumelor reprezentând taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în mun Iași, ., județ Iași în contradictoriu cu pârâtul L. A., Bvd A. cel B., nr.13 ., ..

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 329,500 lei reprezentând c/val serviciului de salubritate pentru perioada nov.2011- apr. 2013 în baza contractului de prestări servicii nr._/22.07.2010 și la plata sumei de 43,61 lei penalități aferente aceluiași interval.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 30 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.

Respinge cerere reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de mediere în cuantum de 35 lei.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 08 aprilie 2014.

PREȘEDINTE,

D. C. E.

GREFIER,

J. V. G.

Red/teh/ced

4,ex,11.06.2014