Plângere contravenţională. Sentința nr. 3300/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3300/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 6216/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 3300/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI IAȘI, REGIUNEA NORD EST, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților și martorul B. D. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că a fost depusă dovada executării mandatului de aducere privind pe martorul B. D. L., din procesul-verbal pentru punerea în executare a mandatului rezultând faptul că acesta nu locuiește la adresa indicată și nu au fost identificate alte date privind domiciliul actual al martorului.
Față de lipsa părților, instanța dispune lăsarea cauzei pentru al doilea apel.
La al doilea apel nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților și martorul B. D. L..
Instanța constată imposibilitatea audierii martorului, ia act că nu au fost formulate alte cereri în cauză, declară închisă cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere și împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contraveționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20 februarie 2013 sub nr. 1_ /2013 petenta S.C. T. T. S.R.L., a solicitat in contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI, REGIUNEA N-E IAȘI, anularea procesului verbal ._ nr. 16/1187 încheiat de intimat la data de 29.01.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, s-a arătat că agenții constatatori au reținut în mod eronat în sarcina petentei fapta contravențională. În fapt s-a arătat că numitul B. L. D. a achiziționat la data de 03.01.2013 un bilet de călătorie pe ruta Iași - Marseille, moment în care i s-a adus la cunoștință locul de îmbarcare – Autogara Real. Există două autogări în zonă, însă doar una este pentru plecări internaționale. Petenta a descris pe larg modul în care s-au derulat evenimentele, subliniindu-se că B. D. L. a întârziat la locul de îmbarcare, adresându-se OPC Iași pentru a putea obține rambursarea biletului de călătorie. A mai menționat că este de acord să-i ofere acestuia servicii d transport în cuantumul sumei de 90 euro.
Plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG 2/2001, iar în dovedirea susținerilor sale petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială. A anexat în copie: procesul verbal contestat, biletul de călătorie, lista de pasageri,
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic. În drept, s-au invocat dispozițiile OG 2/2001 și OG 21/1992. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței a anexat în copie documentația aferentă procesului verbal contestat: fișa de sesizare din 07.01.2013, adresa nr. 4746/25.01.2013, contractul de mandat nr. 1/01.07.2005, declarația numitului C. A..
La data de 10 decembrie 2013, petenta a formulat o completare a plângerii, arătând că, datele de identificare ale societății petente sunt în realitate datele societății FILADELFIA SRL, care în baza unor relații de colaborare prestează servicii de vânzare a biletelor de călătorie pentru societatea petentă. Au fost anexate în copie – certificat constatator și anexă licență de turism.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea petentei proba cu înscrisuri, și proba testimonială, fiind audiați sub prestare de jurământ martorii propuși de petentă C. A. ( fila 65) și M. V. (fila 66)., dar și martorul asistent P. O.. Ceilalți martori indicați nu au putut fi audiați, constatându-se imposibilitatea audierii acestora.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ._ nr. 16/1187 încheiat de intimat la data de 29.01.2013, se reține că în urma verificărilor aspectelor reclamate de domnul B. D. L.,( sesizare înregistrată sub nr. 123N/07.01.2013) agentul economic nu precizează autogara la care are loc îmbarcarea (nici pe bilet, pliant, înștiințare, sediul punctului de lucru de unde se achiziționează bilete), fapt care a a condus la o confuzie din partea reclamantului, în zona Gară P. existând 3 autogări. S-a apreciat că, raportat la cele reținute a rezultat un comportament incorect al operatorului economic, față de consumator, fiind încălcate dispozițiile art. 9 OG 21/1992. În baza dispozițiilor art. 50 lit. c OG 21/1992, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, iar potrivit art. 15 alin. 4 OG 21/1992 s-a dispus restituirea contravalorii biletului în valoare de 90 euro, în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal. Procesul-verbal nu este semnat de contravenient, specificându-se faptul că „persoana împuternicită refuză să semneze”.
În ce privește termenul prevăzut de art. 31 OG 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională a fost formulată în termen legal, procesul verbal fiind încheiat la 29 ianuarie 2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18 februarie 2013 fiind expediat prin serviciile poștale, data prezentării la oficiul poștal fiind 13 februarie 2013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, prezumția de legalitate și temeinice nefiind răsturnată de probele administrate în cauză.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal s ._ nr. 16/1187 încheiat de intimat la data de 29.01.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauză, petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Instanța reține că reclamantul B. D. L. a cumpărat pentru data de 03.01.2013 un bilet de călătorie pentru ruta Iași – Marseille. Biletul a fost achiziționat de la punctul de lucru situat în apropierea Gării Iași, îmbarcarea călătorilor făcânduz-se, în autotogara Real, situată la aproximativ 1 km distanță, fără ca la acel moment punctul de îmbarcare să fie semnalizat (în prezent în autogara Real este montată o firmă luminoasă, așa cum a confirmat martora P. O.). Probele aflte la dosar nu dovedesc aducerea la cunoștința consumatorului cu claritate a locului de îmbarcare, în contextul în care în zonă sunt 3 autogări. Această lipsă de informare reprezintă un comportamet incorect al petentei față de consumatori.
Susținerile martorilor date în fața instanței vor fi înlăturate din probatoriu, fiind evidentă părtinirea cu petenta în vederea exonerării de la plata amenzii aplicate, toți martorii fiind angajați ai societății petente. Instanța va avea în vedere și atitudinea petentei, care prin plângerea formulată a arătat că este de acord cu oferirea către consumatorul B. D. L. a unor servicii de transport în valoare de 90 euro.
Totodată, vor fi respinse susținerile petentei, privitoare la lipsa calității de contravenient a petentei, în contextul în care transportul a fost efectuat de societatea S.C. T. T. S.R.L., aceasta vând obligația de a aduce la cunoștința călătorilor locul de îmbarcare. Chiar dacă biletul a fost achiziționat de la ., această achiziție s-a făcut în baza contractului de comision nr. 1/01.07.2005, răspunderea aparținând operatorului de transport.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 9 OG 21/1991, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că deși fapta petentei prezintă grad de pericol social destul de ridicat, și pune în pericol valorile ocrotite de dispozițiile legale, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligației de a avea un comportament corect față consumatori.
Dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social al faptei contravenționale, instanța apreciază că scopul sancțiuni poate fi atins și fără aplicarea unei amenzi. Față de împrejurarea că sancțiunea contravențională trebuie să aibă, în principal, scop educativ și în plan secund coercitiv, va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. T. T. S.R.L., cu sediul în Bistrița, Calea Moldovei, nr. 18, județul Bistrița Năsăud, înregistrată la registrul comerțului cu nr. de înmatriculare J_, CUI RO15027110, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor – C. Regional pentru protecția consumatorilor Regiunea Nord Est (Iași), cu sediul în Iași, .. 11, județul Iași, proces verbal ._ nr. 16/118, încheiat la 29 ianuarie 2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ._ nr. 16/118, încheiat la 29 ianuarie 2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./07.05.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 173/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 5173/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
