Pretenţii. Sentința nr. 6425/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6425/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 20754/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6425
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant ASOCIAȚIA DE LOCATARI PT 3 N. 1 IAȘI și pe pârât P. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 09.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 16.04.2014, apoi la 23.04.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 28.06.2013, sub numărul_, reclamantul ASOCIAȚIA DE LOCATARI PT 3 N. 1 IAȘI a chemat în judecată pârâtul PUALET C., solicitând obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:
- 3132, 19 lei reprezentând restanțe la plata cheltuielilor de întreținere;
- 7250, 81 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate până în luna aprilie 2013;
- penalități de întârziere calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului;
Cu cheltuieli de judecată.
Argumentele reclamantului:
Pârâtul este deținătorul apartamentului nr. 3, situat în Iași, .. 19, ., jud. Iași, calitate în care este obligat să achite cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.
Întrucât nu a achitat cheltuielile de întreținere, pârâtul a acumulat un debit în valoare de 3132, 19 lei.
În temeiul art. 25 alin. (1) din HG nr. 400/2003, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru sumele neachitate, penalizări care nu pot fi mai mari de 0, 2 % pe zi de întârziere.
La data de 05.04.2007 Adunarea generală a votat ca procentul de penalizare perceput de Asociație să fie de 0, 2 %. În anul 2012, prin hotărârea Adunării generale din 21.01.2012, acest procent a fost micșorat la 0, 1% pe zi de întârziere.
Neachitând la timp cheltuielile de întreținere, pârâtului i-au fost calculate penalități de întârziere de 7250, 81 lei.
În drept au fost invocate prevederile HG nr. 400/2003, Legea nr. 230/2007, Codul civil, C. proc. civ.
Reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului.
La dosarul cauzei reclamantul a depus înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 16.10.2013, reclamantul a indicat faptul că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de întreținere corespund intervalului ianuarie 2010 – aprilie 2013.
La același termen a fost depusă la dosarul cauzei chitanța nr. 1495/26.07.2013 (f. 68) prin care pârâtul a achitat integral debitul principal solicitat prin cererea introductivă.
La data de 21.10.2013 reclamantul a formulat precizări scrise prin care a arătat că solicită obligarea pârâtului doar la plata penalităților de întârziere în cuantum de 6970, 84 lei, penalități de întârziere ce corespund unor debite principale aferente intervalului ianuarie 2005 – aprilie 2013 (f. 70).
Cererea precizatoare a fost însoțită de înscrisuri doveditoare: tabel cu modul de calcul al penalităților și liste de plată.
Prin încheierea din 13.11.2013 instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă pentru a stabili cu exectitate cuatumul penalităților și datele la care au fost achitate debitele principale generatoare de penalități.
La data de 08.01.2014 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă.
Prin încheierea din 29.01.2014 au fost încuviințate obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză și s-a dispus efectuarea unei noi expertize cu respectarea procentului de penalizare stabilit de Adunarea generală a proprietarilor.
La data de 24.02.2014 a fost depus la dosarul cauzei suplimentul la raportul de expertiză contabilă.
Părțile nu au mai formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.
În raport de împrejurarea că pârâtul a achitat integral debitul principal solicitat prin cererea introductivă, reclamantul nu a mai insistat în administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.
În ședință publică de la termenul din 09.04.2014 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debite principale mai vechi de 3 ani sau pentru debite principale achitate integral cu mai mult de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
După ce a ascultat concluziile părților cu privire la excepția prescripției și la fondul cauzei, instanța a rămas în pronunțare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
Verificând concluziile raportului de expertiză contabilă, astfel cum au fost acestea centralizate în Anexa nr. 1 la raport (cu mențiunea cu nu contează în analiza excepției prescripției extinctive procentul de penalizare la care s-a raportat expertul), instanța reține că penalitățile de întârziere sunt solicitate pentru neachitarea la termen a debitelor principale din intervalul decembrie 2005 – aprilie 2013.
Se poate observa cu certitudine din anexa 1 la raportul de expertiză (f. 200 – 202) că debitele principale aferente intervalului decembrie 2005 – parțial august 2009 (numai pentru suma de 127, 27 lei achitată la data de 30.12.2009, conform chitanței nr. 2745) au fost achitate până la data de 30.12.2009.
Rezultă că pentru penalitățile de întârziere calculate pentru aceste debite principale termenul de prescripție extinctivă a început să curgă, cel mai târziu, de la data efectuării plății – plata având o dublă semnificație și un dublu efect, respectiv stingerea obligației și recunoașterea obligației, recunoaștere care are un efect întreruptiv de prescripție, efect ce interesează doar în raport de penalitățile de întârziere generate de debitul achitat, întrucât pentru acestea nu curge un termen de prescripție separat, ele având caracter accesoriu.
Astfel, în raport de argumentele de mai sus, termenul de prescripție pentru penalitățile calculate pentru debitele principale aferente intervalului decembrie 2005 – parțial august 2009 a început să curgă cel mai târziu la data de 30.12.2009, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție s-a împlinit, cel mai târziu, la data de 30.12.2012, dreptul de asolicita aceste sume fiind prescris.
Față de aceste considerente, instanța găsește întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitele principale aferente intervalului decembrie 2005 – parțial august 2009 (numai pentru suma de 127, 27 lei achitată la data de 30.12.2009, conform chitanței nr. 2745).
Adunând penalitățile de întârziere pentru care termenul de prescripție s-a împlinit, instanța constată că este prescris dreptul la acțiune pentru suma de 1736, 89 lei.
Pentru penalitățile calculate pentru achitarea cu întârziere a debitelor principale aferente intervalului august 2009, parțial, – aprilie 2010, termenul de prescripție a fost întrerupt prin plata debitului principal, plăți efectuate în cadrul termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, respectiv la datele de 01.11.2010, 08.12.2010, 31.01.2011 și 18.02.2011.
Pentru aceste argumente instanța va admite excepția prescripției și va respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere prescrise, în cuantum de 1736, 89 lei (conform calculelor efectuate de instanță în raport de datele oferite de raportul de expertiză), reprezentând penalitățile calculate pentru debitele principale aferente intervalului decembrie 2005 – parțial august 2009 (numai pentru suma de 127, 27 lei achitată la data de 30.12.2009, conform chitanței nr. 2745).
În ceea ce privește restul penalităților de întârziere solicitate de reclamant, instanța constată că acestea sunt datorate de către pârât.
Potrivit art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006, „neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Conform art. 42 alin. (11) din Legea nr. 51/2006, „dacă sumele datorate, inclusiv penalitățile, nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare și are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanță”.
De asemenea, potrivit art.49 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Prin hotărârile adunării generale a proprietarilor au fost stabilite penalități de întârziere în cuantum de 0, 2 %, și ulterior de 0, 1 % pentru fiecare zi de întârziere. Hotărârile prin care a fost stabilit procentul de penalizare nu au fost invalidate în instanță. Hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toți proprietarii din condominiu, chiar dacă nu sunt membrii asociației de proprietari.
Potrivit argumentelor de mai sus, instanța reține că există o justificare legală și convențională (hotărârile adunării generale au natura unui contract) pentru perceperea penalităților de întârziere.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că debitele principale generatoare de penalități au fost achitate cu întârziere de pârât, motiv pentru care pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 5117, 69 lei.
Cu privire la cererea expertului contabil de suplimentare a onorariului provizoriu, instanța urmează să o admită și să încuviințeze onorariul definitiv de 500 lei.
Constată că reclamantul a achitat onorariul provizoriu de 300 lei, precum și diferența de 200 lei solicitată de expert.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., instanța va admite doar parțial cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată constând în onorariul expertului contabil, doar proporțional culpei procesuale a pârâtului, și integral cu privire la onorariul avocatului ales, admiterea în parte a cererii nefiind de natură să atragă de plano centurarea onorariului avocațial.
Rezultă că pârâtul va fi obligat să achite cheltuieli de judecată reclamantului în cuantum de 367 lei, reprezentând parte din onorariul expertului contabil desemnat în cauză, și 300 lei cu titlu de onorariu avocat ales, în total 667 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitele principale aferente intervalului decembrie 2005 – parțial august 2009 (numai pentru suma de 127, 27 lei achitată la data de 30.12.2009, conform chitanței nr. 2745).
Respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere prescrise, în cuantum de 1736, 89 lei (conform calculelor efectuate de instanță în raport de datele oferite de raportul de expertiză), reprezentând penalitățile calculate pentru debitele principale aferente intervalului decembrie 2005 – parțial august 2009 (numai pentru suma de 127, 27 lei achitată la data de 30.12.2009, conform chitanței nr. 2745).
Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul ASOCIAȚIA DE LOCATARI PT 3 N. 1 IAȘI în contradictoriu cu pârâtul PUALET C..
Obligă pârâtul să achite reclamantului penalități de întârziere în cuantum de 5117, 69 lei.
Admite cererea expertului contabil privind suplimentarea onorariului și încuviințează onorariul definitiv de 500 lei.
Constată că reclamantul a achitat onorariul provizoriu de 300 lei, precum și diferența de 200 lei, solicitată de expert.
Obligă pârâtul să achite cheltuieli de judecată reclamantului în cuantum de 367 lei, reprezentând parte din onorariul expertului contabil desemnat în cauză, și 300 lei cu titlu de onorariu avocat ales, în total 667 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, Grefier,
Red./tehnored.:G.T.
4 exemplare/05.05.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5579/2014. Judecătoria... | Succesiune. Hotărâre din 23-12-2014, Judecătoria IAŞI → |
|---|
