Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 7871/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7871/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 33558/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7871
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta L. R. A. și pe pârâtul N. M. F., autoritate tutelară DIRECȚIA DE ASISITENȚĂ COMUNITARĂ IAȘI, având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 Mai 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.10.2013 sub nr._, reclamanta L. R. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul N. M. F. să dispună exercitarea în exclusivitate a autorității părintești a minorului N. A. V., născut la data de 12.06.2011, stabilirea domiciliului copilului la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, în favoarea minorului, obligarea pârâtului să-și dea consimțământul ca minorul să poată călători în străinătate, iar în caz de refuz să pronunțe o hotărâre care să țină loc de acordul tatălui în acest scop (fila 50). Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul N. A. V., născut la data de 12.06.2011, și că pârâtul nu contribuie cu nimic la cheltuielile de creștere și educare a copilului. Pârâtul nu are loc de muncă, obișnuiește să consume produse etnobotanice, este violent și gelos. Pe perioada în care părțile au conviețuit pârâtul a fost întreținut de către familia reclamantei. A mai susținut reclamanta că numeroasele scandaluri pe care pârâtul le-a provocat în casă l-au făcut pe copil să aibă o stare de frică manifestată prin plânsete și tresăriri în somn.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 505 alin.2 raportat la art. 398, art. 400, art. 402, art. 499 Cod civil.
În susținerea cererii, legal timbrate, reclamanta a depus, în copie certificată, certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 20.06.2011 de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași – Serviciul Stare Civilă, actul său de identitate, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4106/1991.
Pârâtul N. M. F. nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
În conformitate cu prevederile art. 167 alin.3 raportat la art. 58 alin.3 Cod procedură civilă, instanța a desemnat în calitate de curator special al pârâtului pe d-na av. F. M. (fila 40).
Direcția de Asistență Comunitară Iași a efectuat ancheta socială la locuința reclamantei (fila 22).
Instanța a procedat la audierea martorei Coitoru G., declarația acesteia fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei.
Analizând susținerile reclamantei și curatorului special al pârâtului coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Minorul N. A. V., născut la data de 12.06.2011, este fiul reclamantei L. R. A. și pârâtului N. M. F., astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 20.06.2011 de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași – Serviciul Stare Civilă.
Martora Coitoru G., vecina reclamantei, a arătat că părțile nu locuiesc împreună și că de copil are grijă reclamanta. Pârâtul a plecat în străinătate fără a păstra legătura cu familia, nu i-a trimis minorului sume de bani sau pachete. Martora a arătat că pârâtul a fost foarte violent cu reclamanta, o înjura și o lovea, martora asistând la un asemenea episod de violență. Mai reține instanța că pârâtul consumă băuturi alcoolice și substanțe etnobotanice, martora cunoscând acest aspect întrucât pârâtul a fost căutat în cartier de către lucrătorii de poliție. Martora a învederat că reclamanta vrea să meargă împreună cu minorul în vacanțe în Italia unde se află mama reclamantei, cu contract de muncă. Totodată, martora a infirmat că reclamanta ar dori să se stabilească în străinătate, arătând că în România se află bunica ei pe care nu dorește să o părăsească.
La soluționarea prezentei cauze, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, și art. 263 alin.1 Cod civil, va avea în vedere interesul superior al copilului, a cărui ocrotire impune asigurarea tuturor condițiilor morale și materiale necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale ale acestuia, corespunzătoare posibilităților reale ale părinților.
În conformitate cu dispozițiile art. 505 raportat la art. 397 și art. 398 alin.1 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul când pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Conținutul autorității părintești este stabilit prin prevederile art. 487 din Codul civil și presupune dreptul, dar și îndatorirea părinților de a crește copilul, îngrijind de sãnãtatea și dezvoltarea lui fizicã, psihicã și intelectualã, de educația, învãțãtura și pregãtirea profesionalã a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Părinții sunt datori sã dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitãrii corespunzãtoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. De asemenea, părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care sã asigure dezvoltarea sa fizicã, mentalã, spiritualã, moralã și socialã în mod armonios, fiind astfel obligați sã coopereze cu copilul și sã îi respecte viața intimã, privatã și demnitatea, sã prezinte și sã permitã informarea și lãmurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și sã ia în considerare opinia acestuia, sã ia toate mãsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului, sã coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educãrii și formãrii profesionale a copilului (art. 488 Cod civil).
Față de textele legale menționate mai sus, instanța constată că autoritatea părintească privește orientarea generală a copilului si ceea ce este important pentru el, iar nu decizii care privesc viața de zi cu zi. Astfel, exercițiul comun al autorității părintești după divorț presupune consultarea ambilor părinți în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copilului, actele curente privind creșterea și educarea minorului fiind îndeplinite de către părintele cu care acesta locuiește.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 36 alin.7 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Actele de violență săvârșite de către pârât împotriva reclamantei constituie, în opinia instanței, motive întemeiate care justifică încuviințarea exercitării autorității părintești asupra minorului în exclusivitate de către reclamantă.
Așadar, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 396, art. 398 alin.1 Cod civil, va dispune ca autoritatea părintească a minorului N. A. V., născut la data de 12.06.2011, să fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă, stabilind totodată domiciliul copilului, la mamă, potrivit art. 400 alin.1 Cod civil, unde copilul își are locuința statornică.
Potrivit prevederilor art. 402 Cod civil, instanța de tutelă stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar conform dispozițiilor art. 529 alin. 2 din același act normativ, întreținerea datorată de către un părinte pentru un copil, nu trebuie să depășească o pătrime din câștigul său din muncă.
Reținând că pârâtul nu are un loc de muncă, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 402, art. 529 alin. 1 și 2, art. 530 alin.3 Cod civil, îl va obliga pe pârâtul N. M. F. la plata în favoarea minorului N. A. V., născut la data de 12.06.2011, a unei pensii lunare de întreținere în cotă de ¼ din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată – 16.10.2013, conform dispozițiilor art. 532 alin.1 Cod civil, până la majoratul copilului. Totodată, reclamanta va asigura minorului cele necesare traiului și pentru educare, învățătură și pregătire profesională, în natură, având în vedere că locuința copilului urmează a fi stabilită la mamă.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la darea consimțământului pentru ca minorul să poată călători în străinătate sau pronunțarea, în caz de refuz, a unei hotărâri care să suplinească acordul pârâtului în acest sens, instanța o apreciază ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin.2 din Legea nr. 272 din 2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, republicată, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, art. 30 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr. 248 din 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată, organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și care călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013. Pe lângă informațiile prevăzute la alin. (1) lit. d), declarația părinților, a părintelui căruia i-a fost încredințat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului legal, după caz, trebuie să cuprindă și următoarele mențiuni: a) scopul deplasării; b) ruta urmată până în statul de destinație; c) indicarea faptului dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație, caz în care trebuie menționată persoana căreia urmează a-i fi încredințat minorul, sau dacă urmează să se reîntoarcă împreună cu un însoțitor, ale cărui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altă persoană decât cea cu care iese din România.
Având în vedere faptul că instanța urmează a dispune ca autoritatea părintească asupra minorului N. A. V., născut la data de 12.06.2011, să fie exercitată în exclusivitate de către reclamanta L. R. A., dar și faptul că reclamanta nu a precizat în mod concret mențiunile prevăzute de art. 30 alin.4 lit. a-c din legea nr. 248/2005, modificată, instanța va respinge ca neîntemeiată reclamantei de pronunțare a unei hotărâri care să suplinească acordul de voință al pârâtului în vederea deplasării minorului în străinătate.
Așadar, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, pârâtul căzând parțial în pretenții, instanța urmează a-l obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 110 lei, din care suma de 30 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 80 lei reprezintă cheltuieli de citare a pârâtului prin publicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta L. R. A., CNP_, cu domiciliul procedural ales la cabinet de Avocat S. S. din Iași, ..2, județul Iași în contradictoriu cu pârâtul N. M. F., CNP_, cu domiciliul în Iași, cartier Bularga ., ., ., județul Iași.
Autoritatea părintească a minorului N. A. V., născut la data de 12.06.2011, va fi exercitată în exclusivitate de către reclamantă.
Stabilește locuința minorului N. A. V., născut la data de 12.06.2011, la mamă, în Iași, ., ., ..
Obligă pe pârâtul N. M. F. la plata în favoarea minorului N. A. V., născut la data de 12.06.2011, a unei pensii lunare de întreținere în cotă de ¼ din salariul de bază minim brut pe țară garantat in plata, începând cu data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată – 16.10.2013 până la majoratul copilului.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de pronunțare a unei hotărâri care să suplinească acordul de voință al pârâtului în vederea deplasării minorului în străinătate.
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 110 lei, din care suma de 30 lei reprezintă cuantumul taxei judiciare de timbru, iar suma de 80 lei reprezintă cheltuieli de citare a pârâtului prin publicitate.
Executorie în ceea ce privește stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului și sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce urmează a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./10.06.2014, 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3307/2014. Judecătoria IAŞI | Tutelă - autorizări date tutorelui. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
