Acţiune în constatare. Sentința nr. 1780/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1780/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1780/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - E. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1780/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. M. și C. G., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L. . TERMO SERVICE SA, având ca obiect ,,acțiune în constatare˝.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 19.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 03.02.2015, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09.02.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Pe rolul acestei instanțe a fost inregistrată sub nr._ /12.07.2013 cererea formulată de reclamanții C. M. și C. G., prin care au solicitat ca instanța să constate prin hotărare judecătorească prornunțată în contradictoriu cu parata Asociația de proprietari . dreptului de creanță al celei din urmă împotriva lor, pentru suma de 1254,00 lei cu titlu de restanță la cheltuieli de întreținere respectiv a sumei de 6715,00 lei cu titlu de penalități aferente. Totodată, au solicitat reclamanții obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de Cameră de consiliu dată la 25.07.2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanți cu privire la taxa de timbru datorată.
În motivare au arătat reclamanții că, înainte de anul 2003, în apartamentul nr. 5 din . C. M., fosta soție a lui C. M., iar la părăsirea imobilului de aceasta se înregistra o datorie de 1254,00 lei la cheltuieli de întreținere precum și penalități aferente de 775,00 lei .
Conform susținerilor reclamanților C. M. s-a mutat în apartamentul menționat în 2003, unde locuiește și în prezent împreună cu actuala soție, C. G., iar fișa individuală a apartamentului este întocmită pe numele fostei soții pentru perioada 1999-iulie 2003, rezultand că doar aceasta a locuit acolo în acel interval de timp și din adeverința nr. 2795/28.01.2004 a . din cartea de imobil.
După cum a arătat C. M. din 2003 și pană în prezent a înțeles să se achite de obligațiile de plată ce-i reveneau ca locatar nu și de sumele nedatorate, cu mențiunea că a fost acționat în judecată de mai multe ori de parată, prin procedura somației de plată, pentru recuperarea acestui debit, toate acțiunile asociației fiind însă respinse, iar în condițiile în care hotărarile pronunțate pe calea procedurii speciale nu au autoritate de lucru judecat interesul lor în clarificarea situației este unul justificat, mai ales că dreptul la acțiune al paratei este și prescris.
În drept au fost invocate disp. art. 35 NCPC.
În susținerea cererii au fost anexate înscrisuri în copie, certificate" conform cu originalul" precum și interogatoriu pentru parată (f.6-18).
În termen legal a formulat și depus întampinare parata asociație prin . care a solicitat respingerea cererii reclamantei întrucat nu a fost transmisă dovada dreptului de proprietate al lui C. M. pentru ca informațiile privind domiciliul să fie menționate în cartea tehnică, cu precizarea că perioada 1999-iulie 2013 intră sub incidența proprietății comune dobandită în timpul căsătoriei, astfel că se poate prezuma, în contextul arătat, deținerea în comun a imobilului pentru acel interval.
După cum a arătat parata asociația are dreptul de a acționa în temeiul disp. art. 50 alin.1 din Legea nr.230/2007 coroborate cu cele ale OG nr.5/2001, iar pe de altă parte, din cartea de identitate anexată la dosar de reclamant, reiese că este eliberată în mai 2005.
Sub nr. de înregistrare_/26.09.2013 reclamanții au formulat și depus răspuns la întampinare anexand înscrisuri (f.51-57).
Sub nr. de înregistrare_/15.11.2013 parata a formulat și depus notă de concluzii (f.63-64).
Prin precizările depuse sub nr._/10.02.2014 parata a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință raportat la disp. art. 56 alin.2 C.p.c, depunand și liste de plată solicitate de instanță (f.79-133).
Cu privire la excepție parata a depus precizări sub nr. de înregistrate_/21.03.2013(f.139-140) și înscrisuri anexate precizărilor depuse sub același număr la 20.06.2014 (f.161-171).
La termenul din 13.10.2014, prin încheiere de ședință, instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a paratei, constatand și că, raportat la înscrisurile dosarului că denumirea corectă a acesteia este Asociația de L. .> Din analiza înscrsiurilor dosarului isntanța constată următoarele:
După cum reiese din fișa individuală (f.9), lista de plată a lunii august 2003 (f.105) și răspunsurile la interogatoriu ale asociației parate la nivelul lunii iulie 2003 în dreptul apartamentului nr.5 din condominiu figurează suma restantă de 1254,17 lei cu titlu de debit la care au fost calculate penalități de întarziere ce însumau 797,68 lei (f.45) acestea fiind aplicate în continuare pană în anul 2013(f.8).
În ce-l privește pe reclamantul C. M., acesta este căsătorit în prezent cu reclamanta C. G., iar de fosta soție, C. M., a divorțat în anul 2004 după cum atestă sentința civilă nr. 6927/05.07.2004 pronunțată în dosarul nr. 25.666/2002 al Judecătoriei Iași (f.77), fiindu-i atribuit în natură cu acea ocazie apartamentul din Iași, ., .> Pe de altă parte, potrivit răspunsurilor formulate de parată la interogatoriu, coroborate cu mențiunile din declarația dată de persoana responsabilă cu cărțile de imobil la 05.05.2007 și adeverința semnată de Președintele Asociației parate avand nr. 2795 către ..12) reclamantul C. M. a revenit să locuiască în fapt la adresa din Iași, ., . începand cu data de 04.08.2003, cu mențiunea că, în perioada 1999-2003 acolo a locuit fosta soție împreună cu cele două fete (f.11).
Mai reține instanța faptul că, în prezent, reclamanții au domiciliul legal la adresa din Iași, ., . iar anterior toate încercările asociației de a recupera debitele restante de la aceștia, anterioare anului 2007, formulate pe calea specială a somației de plată, reglementată de disp. OG nr.5/2001 au fost respinse.
În contexul în care în perioada acumulării restanțelor în litigiu (1999-2003) în apartament a locuit în fapt C. M. și cele două fete ale reclamantului C. M. iar aceștia au divorțat în anul 2004, cand a fost efectuat și partajul, soldat cu atribuirea în natură către reclamant a apartamentului prin hotărarea judecătorească, cu obligarea fostei soții la plata sultei corespunzătoare, se prezumă că acesta avea și obligația achitării datoriilor anterioare divorțului, cat timp acestea erau comune.
Pe de altă parte însă, asociația a recunoscut la interogatoriu faptul că suma de 1254,00 lei reprezintă debit restant calculat pană la luna iulie 2003 inclusiv, iar penalitățile de întarziere contestate sunt aferente acestuia, susținand și că a distribuit sumele plătite conform regulilor imputației plății.
Ori, în acest context, relevante sunt disp. art. 1110 C.civ de la 1864 potrivit cărora debitorul este cel care face imputația în mod prioritar aratand ce datorie plătește, iar atat timp cat C. M. a declarat că nu vrea să achite debitul existent la luna iulie 2003 și penalitățile aferente sumele încasate nu puteau fi distribuite de asociație după bunul plac.
Cu mențiunea că datoriile din acea perioadă nu pot fi pretinse în niciun caz nici de la reclamanta C. G., cat timp aceasta nu avea calitatea de proprietară în perioada 1999-2003 se pune problema în aceste condiții a intervenirii prescripției dreptului la acțiune pentru debitul și penalitățile în litigiu.
Conform art.35 NCPC :" Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege" .
În speță instanța apreciază că cererea reclamanților intrunește cerințele de admisibilitate, vizind constatarea inexistenței dreptului de creanța al paratei întrucat nu există o altă modalitate judiciară pentru ca ei să obțină constatarea prescripției dreptului la acțiune, astfel că interesul clarificarii valabilității acestui drept este actual, personal si legitim.
Astfel, conform prev. art.1 din Decretul nr.167/1958, cu modificările și completările ulterioare, incident în speță raportat la disp. art. 6 alin.4 NCC: ” Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.”, iar art.3 din același text de lege stabilește termenul general de prescripție de 3 ani, în timp ce art.12 din Decretul nr.167/1958 prevede că dreptul la acțiune cu privire la prestațiile succesive se stinge printr-o prescripție deosebită, în același termen de 3 ani pentru fiecare prestație lunară.
Cum în speță nu a fost dovedită vreo cauză de întrerupere a termenului de prescripție din cele prevăzute de art. 16 al Decretului nr.167/1958 (acțiunile în justiție ce au fost respinse anterior nu întrerup cursul prescripției) instanța va admite cererea reclamanților și va constata faptul că la acest moment parata nu mai are vreun drept de a solicita achitarea sumelor de 1254,00 lei cu titlu de debit respectiv de 6715,00 lei cu titlu de penalități aferente acestuia, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului la acțiune.
Avand în vedere disp. art. 453 alin.1 NCPC instanța va obliga parata la plata către reclamanți a sumei de 800,00 lei, reprezentand c/v onorariu apărător ales, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții C. M. CNP_ și C. G. CNP_, ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat Ș. A. din Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta Asociația de L. . . C. RO_, cu sediul în Iași, . Metalurgie, nr.8, jud. Iași .
Constată inexistența dreptului de creanță al pârâtei împotriva reclamanților pentru suma de 1254,00 lei cu titlu de restanță la cheltuieli de întreținere și pentru suma de 6715,00 lei, reprezentând c/v penalități aferente debitului menționat.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 800,00 lei, reprezentând c/v onorariu apărător ales, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare la Tribunalul Iași (se depune la Judecătoria Iași).
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2015.
Președinte, Grefier,
C.C. E.A.
Red. Pr.C.C.
4 ex./12.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1820/2015. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1781/2015. Judecătoria... → |
|---|
