Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3193/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3193/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 43573/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 3193/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât S. M., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta S. M., lipsă fiind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că pricina se află la primul termen de judecată.
Instanța reține că pârâtei i s-a comunicat răspunsul la întâmpinare.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material, raportat la dispozițiile art. 94 lit. j codul de procedură civilă și teritorial, față de prevederile art. 107 din Codul de procedură civilă, în soluționarea prezentei cauze.
Instanța, față de prevederile dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară soluționării procesului ca fiind de 2 luni. Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, respectiv excepția nelegalei timbrări, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepția tardivității introducerii acțiunii, excepția lipsei de interes, excepția prescrierii sumelor de plată în conformitate cu dispozițiile decretului 167/1958, respectiv excepția lipsei calității procesual active.
Pârâta solicită admiterea excepțiilor, astfel cum au fost susținute prin întâmpinare.
Instanța respinge excepția nelegalei timbrări, având în vedere că reclamanta se află sub incidența Legii procedurii insolvenței nr. 85/2014 și stă în judecată prin Lichidator judiciar, fiind scutită de la plata taxelor de timbru.
Față de excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța apreciază necesară administrarea probelor pentru a se putea pronunța asupra acestei excepții.
Asupra excepției tardivității, pârâta arată că se raportează la obiectul acțiunii, susținând că acțiunea a fost depusă după termenul stabilit de legiuitor de 3 ani. Instanța raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, apreciază că promovarea uneia acțiuni în pretenție nu trebuie realizată într-un termen prevăzut de lege, a cărui nerespectare să determine decăderea din dreptul de a formula o astfel de cerere. În acest context respinge excepția tardivității.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
În drept, acțiunea în pretenții este acea acțiune în realizare prin care reclamantul pretinde obligarea pârâtului la respectarea dreptului subiectiv ce i-a fost încălcat, iar dacă aceasta nu mai este posibil, obligarea lui la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. În baza raporturilor contractuale, reclamantul . furnizat pârâtei energie termică, pretinzând pârâtei plata acesteia. Datorită stării de insolvență în care se află reclamanta, în procesul civil aceasta este reprezentată de administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., în calitate de reprezentant legal, numit în baza sentinței civile nr. 697/2012, pronunțată de Tribunalul Iași la 17 aprilie 2012, în dosarul nr._ .
Față de cele reținute instanța va respinge excepția lipsei calității procesual active, ca fiind neîntemeiată.
Instanța respinge și excepția abuzului de drept, ca nefiind întemeiată. Potrivit art. 15 cod civil „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe”. În esență, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe. Așadar, au fost identificate patru caractere care se circumscriu noțiunii de abuz de drept, respectiv exercitarea dreptului subiectiv civil 1) prin nesocotirea scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, 2) cu nesocotirea legii și moralei, 3) cu rea-credință și 4) cu depășirea limitelor sale. Instanța apreciază că promovarea unei acțiuni în pretenții, întemeiată pe dispozițiile unui contract, semnat și asumat de către părți nu se circumscrie notiții de abuz de drept, în sensul art. 15 Cod civil.
Instanța reține că, prin excepția prescrierii sumelor de plată în conformitate cu dispozițiile decretului 167/1958, se invocă de fapt excepția prescrierii dreptului material la acțiune. Rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 16 decembrie 2014 sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. M., obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 2.572,72 lei, din care suma de 1.373,63 lei reprezintă contravaloare energie termică pentru perioada februarie 2010 – octombrie 2011, iar suma de 1.199,09 lei, penalități de întârziere pentru perioada decembrie 2010 – octombrie 2014.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat acesteia energie termică. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâtului de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere. De asemenea, reclamanta a susținut că a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, invitând pârâta la conciliere, dar că acest demers a rămas fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1,art. 1169 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile ar. 411 Cod procedură civilă
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri:adresa nr. 7786/22.05.2012, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 525/01.06.2007, componenta sold client la data de 18.11.2014, facturi emise și neachitate, situația debitului defalcat, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâtaS. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea pretențiilor reclamantei, cu obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.. Pe cale de excepție a invocat netimbrarea acțiunii, prescripția dreptului material la acțiune, tardivitatea introducerii acțiunii, lipsa de interes, lipsa calității procesual active, abuzul de drept procesual, precum și faptul că suma care i se solicită nu este certă, lichidă și exigibilă. În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, decretului 167/1958, art. 3, art. 2500-2544 Cod civil. În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, anexând în copie adresa nr._/16.11.2011, actul adițional la contractul de furnizare energie termică nr. 525/SD7/9/4 din 01.06._.
Reclamanta prin precizările din 23.01.2015 a solicitat respingerea excepției, apreciind că, plățile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune și pentru prestația accesorie – penalitatea de întârziere.
La primul termen de judecată instanța a pus în discuție excepțiile invocate, unind excepția prescripției dreptului la acțiune cu fondul cauzei și respingând ca fiind neîntemeiate celelalte excepții invocate.
În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, potrivit căruia “instanța se va pronunța mai intâi asupra execepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de pobe, ori duă caz, cercetarea în fond a cauzei”, reține următoarele:
Analizând excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, „prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. „
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (art. 201).
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 Cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16 decembrie 2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 1.373,63 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată și facturată în perioada februarie 2010 - octombrie 2011, dar și suma de 1.199,09 lei, reprezentând penalități de întârziere acestea fiind calculate pentru neplata facturilor emise în perioada februarie 2010 - octombrie 2011. Chiar dacă facturile de penalitate au fost emise în perioada decembrie 2009- octombrie 2014, instanța reține că aceste penalități au fost calculate la debite deja prescrise, neputându-se percepe penalități în aceste condiții.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea accesorie a pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că reclamanta se află în culpă procesuală, iar pârâta nu a făcut dovada efectuării unor cheltuielile de judecată, instanța va respinge ambele cereri de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă.
Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta S. M. CNP_ cu domiciliul în Iași ., ., ., județul Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțata în ședința publică din 04 martie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4ex. / 02.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3431/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3402/2015.... → |
|---|
