Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3192/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3192/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 3192/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 3192/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârâții R. N. și R. A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. N., pentru pârâți, lipsind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că la data de 03 martie 2014 s-au formulat de către reclamantă precizări cu privire la lipsa capacității de folosință a pârâtei R. A..
Instanța reține faptul că la termenul anterior s-a invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei R. A.. Pune în discuție excepția invocată.
Având cuvântul, av. N. solicită admiterea excepției. Arată că a făcut dovezi în acest sens, depunând la dosarul cauzei certificatul de deces.
Instanța notează faptul că prin precizările formulate, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor R. N., L. D. I., și R. Ș.. După care, analizând cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei R. A., o admite. Dispune introducerea în cauză a persoanelor indicate în calitate de moștenitori și introducerea adreselor în sistemul informatizat ECRIS, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, urmând a le fi comunicată. Constată că moștenitorii menționați sunt reprezentați de dl. av. N., iar prin înfățișarea acestuia la termen, moștenitorii dobândesc termen în cunoștință.
Instanța pune apoi în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de către instanță.
Av. N., pentru pârâți, solicită admiterea excepției, arătând că, potrivit calculelor efectuate, suma totală de 592,82 lei este supusă prescripției dreptului la acțiune, fiind corespunzătoare perioadei iunie 2007- octombrie 2011, în condițiile în care prezenta acțiune a fost promovată în luna octombrie a anului curent. Solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10 noiembrie 2014, sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. N. și R. A., obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 593,56 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada iunie 2007 – decembrie 2011. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, conform contractului de furnizare a energiei termice, a furnizat acestora energie termică pentru încălzire. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâtului de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, facturile nefiind contestate de către pârâți. De asemenea, reclamanta a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, dar că acest demers a fost fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1, art. 1169 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile ar. 411 Cod procedură civilă.
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri: adresa nr. 7786/22.05.2012, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1291/01.10.2004, componenta sold client, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, componența sold client din 22 octombrie 2014, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”, facturile fiscale emise și neachitate.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, pârâtul R. N., a depus întâmpinare arătând că soția sa R. A. a decedat la data de 10.12.2012, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune pentru suma de 592,82 lei. Întâmpinarea a fost formulată prin mandatar avocat C. N., acesta acționând în calitate de mandatar al pârâtului R. N., dar și a celorlalți moștenitori ai pârâtei R. A.. S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexându-se în copie certificatul de deces nr. 4406/11.12.2012, certificatul de moștenitor nr. 48/23.07.2013.
Din oficiu,instanța a invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei R. A., dispunând citarea reclamantei cu mențiunea de a formula concluzii asupra acestei excepții. La solicitarea reclamantei s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a moștenitorilor defunctei R. A. - L. D. I. și R. Ș..
Reclamanta prin precizările din 03.03.2015, a solicitat respingerea excepției, apreciind că, plățile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune și pentru prestația accesorie – penalitatea de întârziere. A anexat în copie fișa de cont pentru operațiuni diverse.
În ședința publică din 04 martie 2015 instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor lipsei capacității de folosință a pârâtei R. A. și asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă
Analizând cu prioritate excepția pusă în discuție la ultimul termen de judecată, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, orice persoană care are folosința drepturilor sale poate să fie parte în judecată. per a contrario, persoana care nu beneficiază de capacitate de folosință nu poate figura în calitate de reclamant sau pârât într-o acțiune în justiție.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosință în sens material are și capacitate procesuală în legătură cu drepturile și obligațiile sale. Fiind vorba de un debitor persoană fizică, capacitatea de folosință începe, la momentul nașterii acesteia și încetează odată la moartea sa, conform dispozițiilor art. 35 Noul Cod Civil.
Excepția lipsei capacității de folosință constituie o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Cercetând actele depuse la dosarul cauzei se observă că decesul pârâtei R. A., a survenit la data de 10 decembrie 2012, astfel cum reiese din certificatul de deces nr. 4406/11.12.2012 – fila 49 dosar.
Pe cale de consecință, la momentul formulării pretențiilor de către reclamanta S.C. C. S.A., pârâta figura în evidențele oficiale ca fiind decedată, fiind ca atare lipsită de capacitate de folosință a drepturilor.
În acest context, instanța urmează a admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. A., excepție invocată din oficiu, de către instanță și a respinge acțiunea având ca obiect răspundere contractuală formulată de către reclamanta S.C. C. S.A., în contradictoriu cu pârâta R. A., pentru lipsă capacitate procesuală de folosință.
Analizând excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, „prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. „
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (art. 201).
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării. Pentru suma de 592,82 lei, excepția a fost invocată și de către pârâți.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 Cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.11.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 593,56 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada iunie 2007- decembrie 2011. Facturile nr. P-_/30.11.2011 și nr. P-_/31.12.2011, deși au fost emise în interiorul termenului de prescripție, reprezintă de fapt penalități pentru neplata facturilor nr. U-_/30.06.2011 și U-_/31.08.2011, facturi în privința cărora s-a împlinit termenul general de prescripție.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că în speță, culpa procesuală aparține reclamantei, va respinge ca neîntemeiată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. A. CNP_, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta R. A., CNP_, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul R. N. CNP_, cu domiciliul în Iași Piața Voievozilor nr. 16, ., ., județul Iași și moștenitorii defunctei R. A. – pârâta L. D. I. CNP_, domiciliată în Iași .. 42, ., ., . și pârâtul R. Ș., CNP_, domiciliat în Iași ., ., ., județul Iași.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțata în ședința publică din 04 martie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
6 ex. / 30.04.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3190/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3198/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
