Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1916/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1916/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1916/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1916/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. E. D.
Grefier- D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâtul C. G., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 10.02.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 19.09.2014 sub număr de dosar_ reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârâtii S.C. C. SA P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu pârâtul C. G. a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care cel din urmă să fie obligat la plata sumei de 183,49 lei cu titlu de c/val energie termică furnizată (77,70 lei în intervalul febr 2011-apr 2011) și penalități de întârziere (105,79 lei în perioada ianuarie 2010-iunie 2014).
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea dreptului reclamantei de a factura cantitățile de utilități puse la dispoziție și obligației corelative a pârâtuluiu de a plăti aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată. S-a încercat concilierea diferendului fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1270, art.1516, art.1169 C.civ, coroborate cu dispozițiile Legii nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art.77 din legea 85/2006 cererea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri (f.5-66 dosar: invitație conciliere directă, convenție, facturi fiscale, Sentința civilă 679/_, componență sold clienți).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârât. Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Cauza s-a judecat in lipsa părților, legal citate. In cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat părților probe cu înscrisurile depuse de acestea la dosar.
Din oficiu, față de dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil și dispozițiile art.6 alin. (4) din Legea nr.287/2009, art.18 din Decretul nr. 167/1958 a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Față de cererea reclamantei de judecare a cauzei în lipsă, instanța a reținut cauza in pronunțare asupra excepției și fondului.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față constată următoarele:
În fapt între părțile cauzei civile de față s-au încheiat convenția nr.1554/11.01.2010 de facturare individuală a energiei termice și anexa pe durată nedeterminată (f.8-10 dosar).
Obiectul convenției l-a constituit, potrivit clauzelor acesteia, facturarea cotei părți din consumul total de energie termică înregistrat de grupul de măsurare de la branșamentul comun al imobilului și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumatorul individual privind furnizarea condițiile de consum și plata energiei termice furnizate (art. 2 alin.1 din contract).
Potrivit art.4 pct.1-2 din contract reclamanta, în calitate de furnizor, avea dreptul să factureze individual la tarifele în vigoare cantitățile furnizate de energie termică și să încaseze contravaloarea acestora precum și dreptul de a aplica penalitățille legale în cazul neachitării facturilor la termen de către consumator. Conform art.7 din convenția părților consumatorul individual, și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de furnizor. Părțile au convenit în baza clauzelor inserate la art.11-15 din convenție ca pârâtul să achite contravaloarea energiei termice furnizate în baza facturilor emise de furnizor, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii de către furnizor. În cazul nerespectării termenului de plată al sumei facturate, reclamanta avea dreptul de a percepe penalități de întârziere în cuantum egal cu cel al obligațiilor de plată față de bugetul de stat (art.18 și art.20 din contract).
În baza acestei convenții reclamanta a furnizat cantități de energie termică, a căror contravaloare a facturat-o astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar fișa componență sold clienți.
Pârâtul nu a achitat sau a achitat cu întârzieri facturile emise, după cum rezultă din componența soldului clienți depusă de reclamantă la dosarul cauzei (filele 18-23 dosar) .
Pentru debitul (principal) reprezentând c/val facturilor emise, instannța reține că cel mai târziu data scadenței se situa la 31.07.2011 așa cum rezultă din înscrisul componență de sold clienți depus la dosarul cauzei de reclamantă(f.19 ds) și din tabelul de calcul depus la solicitarea instanței de judecată (f.83 ds) .
Ultimele plăți efectuate de pârâti care au stins integral facturile pentru care reclamantă solicită în cauză penalități, datează din 16.02.2011aspect care rezultă din aceleași înscrisuri.
Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 Cod pr.civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând aceste principii la situația de fapt din cauza de față instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârâtă, unite cu prevederile contractului încheiat intre părți, fac dovada existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune.
De asemenea instanța reține că în contextul neachitării facturilor cu respectarea termenului de plată, s-a născut dreptul reclamantei la încasarea penalităților de întârziere conform clauzelor inserate la art. 20 din contract, clauze prin care părțile au stabilit anticipat existența și întinderea prejudiciului generat furnizorului în cazul încălcării de către consumatori a obligației corelative de plată la termen a prețului a contravalorii energiei termice furnizate.
Cu toate acestea instanța reține că sumele solicitate de reclamantă de 77,70 lei debit principal și 105,79 lei penalitate nu pot fi obținută prin hotărârea judecătorească de la pârât deoarece se opune prescripția dreptului material la acțiune, al cărei termen era în mod evident împlinit la data promovării cererii de față (septembrie 2014).
În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1), art.1068 și 1069 cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de dispozițiile art.3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil aprobat prin legea nr. 287/2009.
De asemenea în privința excepției prescripției sunt incidente dispozițiile Decretului nr.167/1958 așa cum dispun dispozițiile art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil și dispozițiile art.6 alin. (4) din Legea nr.287/2009 (Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011 ).Potrivit art.1 al.2 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul 167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate ( așa cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal) și cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt din cauza de față instanța constată că ultima dată de scadență se situează la 31.07.2011 iar ultima plată pentru facturile primare generatoare de penalități, s-au făcut de către pârât la data de 16.02.2011.De la această date, cel mai târziu, a început să curgă un nou termen de 3 ani de prescripție pentru debit și accesoriile debitelor principale, termen care era împlinit la data de 15.09.2014 când reclamanta a formulat acțiunea de față.
Prescripția dreptului la acțiune este acea instituție de drept civil material care urmărește să elimine incertitudinea raporturilor juridice prin stimularea titularilor drepturilor civile de a și le exercita în mod diligent, într-un termen rezonabil, termen în care legea le conservă posibilitatea de a obține concursul forței de coerciție a statului pentru realizarea acestuia după care nu le mai recunoaște acest drept afară de cazul în care pasivitatea acestora de a acționa pentru valorificarea dreptului pretins este justificată obiectiv. Justificarea instituției prescripției rezidă așadar în necesitatea asigurării certitudinii raporturilor juridice, raporturi juridice care pot fi afectate iremediabil prin trecerea timpului. P. efectul său extinctiv ea se înfățisează totodată și ca o sancțiune pentru creditorul pasiv, nediligent cu dreptul său.Pentru totalitatea motivelor expuse, ca efect al admiterii excepției, acțiunea in pretenții a reclamantei va fi respinsă în tot pentru intervenirea prescripției dreptului material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția dreptului material la acțiunea al reclamantei, invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamanta . cu sediul în Iași, . prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în mun Iași . în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu domiciliul în mun Iași ..22 . 3 ., ca urmare a intervenirii prescripției dreptului material la acțiune.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 10.02.2015.
Președinte, Grefier,
D. C. E. V. D.
Red/teh/ced
19.06.2015,4 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 670/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3563/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
