Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5142/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5142/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 5142/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5142/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR -DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI și pe pârâta I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, având ca obiect actiune in raspundere contractuala rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 08.04.2015, când, pentru același motiv, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Iași la data de 13.11.2012, sub nr._, reclamanta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași la plata sumei de_,88 lei, aferentă perioadei 16.05.2011 – 31.12.2011, reprezentând utilitățile consumate (energie electrică), datorată de debitor conform facturilor emise și a sumei de_ lei, reprezentând dobânzi legale sau penalități datorate de debitor pentru întârzierea la plată aferentă perioadei 16.05.2005 – 02.09.2008, calculate până la 10.03.2010, calculate în baza contractului de prestări servicii nr. 21.
În motivare, s-a arătat că pârâtul nu a înțeles să-și achite obligațiile izvorâte din contractul 21/16.05.2008, încheiat între părți, cu reclamanta în calitate de prestator și pârâtul în calitate de beneficiar, obiectul fiind constituit de accesul la o . utilități: energie electrică, combustibil, apă rece, salubritate.
În data de 03.05.2005, s-a întocmit procesul-verbal de montare a contorilor de energie electrică și stabilire a consumului, confirmat de către M. L., reprezentant al pârâtului, indici cu care s-a pornit contorizarea la data respectivă, la locul de consum Imobil Poliție de Frontieră Sculeni.
Ulterior, a fost încheiat contractul nr. 21/16.05.2008, până la 31.08.2008, după care au fost încheiate acte adiționale nr.1-5, fiind prelungit până în 31.12.2010.
Nerespectându-și obligațiile contractuale, pârâtul a fost notificat să plătească suma de_,45 lei, compusă din suma de_,45 lei, aferentă perioadei 2005 – 2010, reprezentând utilitățile consumate conform facturilor și suma de_ lei, reprezentând majorări de întârziere, calculate până la 29.01.2010, în baza Deciziei nr.11/2010 a Curții de Conturi a României (Iași).
Anterior încheierii contractului menționat din 2008, debitorul a consumat energie electrică prin Punctul de Frontieră Sculeni, fiind încheiate procese verbale de stabilire a consumului de energie activă începând cu 02.02.2006.
La 12.01.2012, creditoare a emis altă notificare, prin care a solicitat sumele menționate în petit. De asemenea, la art. 21 din contract părțile au inserat o clauza penală (penalități de 0,1% zi de întârziere). S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii contractuale.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1547 și 1350 din Noul Cod Civil.
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând: procese-verbale de stabilire a consumului (fila 10 și urm.), notificare cu enumerarea facturilor (fila 22), contractul 21/16.05.2008 (fila 25-28), acte adiționale, notificări, facturi fiscale restante (fila 35 și urm.) și anexe.
Pârâta a depus întâmpinare la 12.01.2013 (fila 136), prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei anterioare date de 13.11.2009, aceasta fiind întemeiată chiar dacă reclamanta a introdus anterior o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, aceasta neavând efect de întrerupere.
Pe fond, cu privire la restul sumelor solicitate, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că debitul a fost achitat.
Contractul nr. 21 prevede la art. 26 că își produce efectele de la data semnării lui, condiție care a fost îndeplinită la 05.09.2008, data vizei pentru control a pârâtei, neinteresând când a înregistrat reclamanta în evidență proprie contractul.
În drept, a invocat art. 115-118 Cod procedură civilă.
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul din 05.03.2013, pârâta a depus o completare la întâmpinare (fila 145), prin care a susținut că reclamanta nu a efectuat un calcul corect, din tabelul cu facturi reieșind că solicită cu 540 lei mai mult, iar datele de la pct. 30 și 31 din notificare nu sunt explicite. S-a mai susținută că nu se poate ține cont de procesele-verbale încheiate înainte de perioada contractuală, ele neechivalând cu recunoașterea vreunui debit, mai ales că Biroul Vamal nu are calitatea de furnizor, că nu există contoare speciale numai pentru Poliția de Frontieră, după cum rezultă din anexa la contractul nr. 21/2008 (alin.4 și 5). Trebuie ținut cont și de art. 22 alin.1 din legea 500/2002, din care reiese că instituția pârâtă poate angaja cheltuieli bugetare numai în limita destinațiilor aprobate, fapt produs abia prin contract.
Facturile nr.1617 și 1625/10.11.2011 au fost achitate prin OP nr.22/30.01.2012, iar facturile nr. 1688 și 1689/07.12.2011 au fost plătite cu OP 316/28.03.2012. Practic, sunt deci achitate toate facturile din perioada contractului.
A anexat o adresă a sa către Biroul Juridic, ordinele de plată menționate (fila 149), borderou de plăți (fila 150), OP 1153/24.10.2008 (fila 153), OP 714/07.07.2009 (fila 153), facturi, alte ordine de plată.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, la ultimul termen, a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și a pus în discuție excepția prescripției extinctive.
Prin sentința civilă nr. 6564/23.04.2013 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, privind facturile din perioada 16.08.2005 – 10.03.2010, ridicată de pârâtă, și în consecință a fost respinsă, ca fiind prescrisă acțiunea privind aceste facturi. Totodată a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea reclamantei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași privind facturile din 10.11.2012 și 07.12.2011, formulată în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, prin decizia civilă nr. 1176/30.06.2014 Tribunalul Iași dispunând admiterea recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței civile nr. 6564/23.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care a casat-o în parte. Astfel, a fost menținută soluția primei instanțe privind admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 16.05._09, a fost respinsă prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 14.11._10, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea în fond a cererii de pretenții pentru perioada 14.11._11.
La termenul din 25.04.2014, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a precizat că potrivit H.G. nr. 520/2013 a preluat prin fuziune prin absorbție Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, instanța luând act de această modificare.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28 noiembrie 2014 sub nr._ .
Având în vedere decizia de îndrumare a instanței de control judiciar, în rejudecare, va fi analizată obligația de plată a utilităților și penalităților scadente în perioada 14.11.2009 – 10.03.2010.
În rejudecare instanța, din oficiu a solicitat reclamantei să comunice în copii certificate conform cu originalul, facturile fiscale emise în perioada februarie 2009 – decembrie 2009, cu precizarea datei la care au fost predate, acestea fiind anexate la dosar – filele 36-87.
În cadrul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând lucrările dosarului,raportat la decizia de îndrumare a Tribunalului Iași, la susținerile părților și la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți a fost încheiat contractul 21/16.05.2008, în baza căruia reclamanta în calitate de prestator și pârâtul în calitate de beneficiar, a constituit de accesul la o . utilități: energie electrică, combustibil, apă rece, salubritate. Ulterior, au fost încheiate acte adiționale nr.1-5, fiind contractul nr. 21/16.05.2008 prelungit până în 31.12.2010.
În data de 03.05.2005, s-a întocmit procesul-verbal de montare a contorilor de energie electrică și stabilire a consumului, confirmat de către M. L., reprezentant al pârâtului, indici cu care s-a pornit contorizarea la data respectivă, la locul de consum Imobil Poliție de Frontieră Sculeni. Conform reclamantei, acesta a fost temeiul pentru furnizarea utilităților către pârât anterior încheierii contractului. Este adevărat că între părți au fost întocmite mai multe procese-verbale de stabilire a consumului de energie electrica activă în perioada respectivă.
La 12.01.2012, reclamanta i-a trimis pârâtului o somație în care a enumerat toate facturile (în număr de 36) pretins neachitate de către acesta din urmă (fila 22-24).
Raportat la dispoziția instanței de control judiciar, instanța reține că din totalul celor 36 de facturi, care au făcut obiectul acțiunii inițiale, scadente în perioada 14.11.2009 – 10.03.2010 sunt facturile fiscale nr. 533/10.03.2010, reprezentând penalități pentru perioada 2005-2007, în valoare de 4424 lei, factura fiscală nr. 534/10.03.2010, reprezentând penalități 2008-2009, în valoare de 26.800 lei, factura fiscală nr. 1617/10.11.2011, reprezentând utilități (energie) noiembrie 2011, în valoare de 5844 lei, factura fiscală nr. 1625/10.11.2011, reprezentând utilități (energie) luna noiembrie 2011, în valoare de 6793 lei, factura fiscală nr. 1688/07.12.2011, reprezentând utilități (energie) luna decembrie 2011, în valoare de 8932 lei și factura fiscală nr. 1689/07.12.2011, reprezentând utilități (energie) luna decembrie 2011, în valoare de 6793 lei. Aceste facturi se regăsesc la pozițiile 30-35 din notificarea somație emisă de serviciul juridic al reclamantei la 12.01.2012 .
Așa cum a reținut și în primul ciclu procesual, facturile nr. 1617 și 1625/10.11.2011 (pozițiile 32-33) au fost achitate prin O.P. nr. 22/30.01.2012, iar facturile nr. 1688 și 1689/07.12.2011 (pozițiile 34-35) au fost plătite cu OP 316/28.03.2012. Facturile menționate au fost depuse la filele 103, 105, 107, 109, iar ordinele de plată la filele 149 și 149.
În acest context, instanța va respinge ca fiind lipsită de obiect cererea reclamantului DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, formulată în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași, pentru plata facturilor fiscale nr. 1617/10.11.2011, în valoare de 5844 lei, nr. 1625/10.11.2011, în valoare de 6793 lei, nr. 1688/07.12.2011, în valoare de 8932 lei și nr. 1689/07.12.2011, în valoare de 6793 lei.
În ce privește factura fiscale nr. 533/10.03.2010, instanța reține că aceasta reprezintă contravaloarea penalităților aferente perioadei 2005-2007, fiind calculate în baza art. 6 din contract.
Potrivit dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958, dreptul de acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar termenul general de prescripție prevăzut de art. 6 este de 3 ani.
Acest termen începe să curgă, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul 167/1958, de la data când se naște dreptul la acțiune. În cazul în care un debitor este obligat la prestații periodice, ca în speță, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Având în vedere contractul încheiat de părți, contract cu executare succesivă, față de data depunerii acțiunii introductive - 13.11.2012, pentru contravaloarea utilităților scadente în perioada 16.05.2005 – 13.11.2009, dreptul la acțiune este stins prin trecerea termenului de prescripție de 3 ani, același regim urmând să fie aplicat și penalităților.
În acest context, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind suma de 4424 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 533/10.03.2010, invocată de pârât și în consecință va respinge ca prescrisă cererea reclamantei, având ca obiect plata sumei de 4424 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 533/10.03.2010.
În ceea ce privește factura fiscală nr. 534/10.03.2010, instanța reține că aceasta reprezintă contravaloarea penalităților aferente perioadei 2008-2009. Deși instanța a solicitat reclamantei să facă dovada înaintării către pârâtă a facturilor fiscale, pentru a putea determina scadența fiecărei facturi, în raport de dispozițiile contractuale, în lipsa acestor dovezi instanța nu a putut stabili scadența facturilor fiscale pentru achitarea cărora au fost calculate penalitățile înscrise în factura fiscală nr. 534/10.03.2010. Astfel instanța reține că suma solicitată de reclamantă cu titlu de penalități aferente perioadei 2008-2009 nu este certă, motiv pentru care va respinge cererea reclamantului de obligarea a pârâtei la plata facturii fiscale nr. 534/10.03.2010, ca fiind neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind suma de 4424 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 533/10.03.2010, invocată de pârât și în consecință respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumei de 4424 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 533/10.03.2010.
Respinge ca fiind lipsită de obiect cererea reclamantului DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași .. 25, județul Iași, formulată în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași, cu sediul în Iași, .. 3-5, județul Iași pentru plata facturilor fiscale nr. 1617/10.11.2011, în valoare de 5844 lei, nr. 1625/10.11.2011, în valoare de 6793 lei, nr. 1688/07.12.2011, în valoare de 8932 lei și nr. 1689/07.12.2011, în valoare de 6793 lei.
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, formulată în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Iași pentru plata facturii fiscale nr. 534/10.03.2010.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. / 10.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5242/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 5216/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
