Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2116/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 30.09.2014, reclamanta .. IAȘI S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE L./PROPRIETARI MILCOV 16 pentru ._ la plata sumei de 3591,60 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 11._ și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, respectiv în baza contractului de furnizare a energiei termice nr.1062/13.07.2010, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, pentru care a emis facturi fiscale care nu au fost achitate de pârâtă la termenul de scadență stabilit; reclamanta a mai arătat că pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, a calculat penalități de întârziere.

Reclamanta a mai arătat că deși a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, pârâta nu a dat curs invitației.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.194 Cod procedură civilă, art.1169, art. 1270, art.1516 alin.1 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.

În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată somații filele 5-6, contractul de furnizare a energiei termice nr.1062/13.07.2010 filele 7-19, componență sold clienți la 10.07.2014 filele 20-22, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 01._ filele 23-32, facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 06._ filele 33-39.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în acord cu prevederile art.77 din Legea 85/2006.

În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant, a arătat plățile efectuate de pârâtă, atașând în copie conformă fișă cont pentru operațiuni diverse filele 49-59, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 09._ filele 60-109.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a se apăra contra susținerilor și apărărilor reclamantei.

P. serviciul registratură de la data de 05.02.2015, ca urmare a solicitărilor instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei, un centralizator privind calculul penalităților de întârziere filele 119-124.

La termenul din 09.02.2015, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, asupra căreia a rămas în pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, numita . calitate de furnizor, și pârâta ASOCIAȚIA DE L./PROPRIETARI MILCOV 16 pentru . cod client_, în calitate de consumator, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr.1062/13.07.2010 având ca obiect furnizarea energiei termice la locul de consum solicitat de consumator, astfel cum rezultă din contractul de furnizare a energiei termice nr.1062/13.07.2010 filele 7-19.

În schimbul serviciilor prestate, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit art.9.1 din contractul de furnizare a energiei nr.1062/13.07.2010, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii, potrivit art.18.1 din contractul de furnizare a energiei termice

Potrivit art.18.2 din contractul de furnizare a energiei termice nr.1062/13.07.2010, neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități de 0,06% pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv.

Conform art.18 alin 1 din Ordinul ANRSC 483/2008, termenul de plată al facturilor este de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.

Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de instanță din oficiu la termenul din 09.02.2015, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale cu titlu de debit restant aferente perioadei 09._, astfel cum rezultă din facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 01._ filele 23-32, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 09._ filele 60-109; la suma neachitată de către pârâtă au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 11._, astfel cum rezultă din facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 06._ filele 33-39, fișă cont pentru operațiuni diverse filele 49-59, centralizator privind calculul penalităților de întârziere filele 119-124.

La data de 30.09.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractelor de furnizare a serviciilor, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.

Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data încheierii contractelor de furnizare a serviciilor.

Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.

Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.

Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.

În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.

Față de data scadenței fiecărui debit principal, a plăților efectuate și a modalității de imputare a plăților efectuate, instanța observă că ultima plată efectuată asupra facturilor de agent termic aferente perioadei 30.11._11, a fost la data de 19.08.2011, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 10.07.2014 filele 20-22, fișă cont pentru operațiuni diverse filele 49-59, centralizator privind calculul penalităților de întârziere filele 119-124.

Față de data introducerii acțiunii, 30.09.2014 și față de data scadenței debitelor principale, penalitățile facturate pentru debitele acumulate în perioada 11._, puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu în 3 ani de la data scadenței debitului principal aferent (stingându-se automat odată cu stingerea debitului principal), sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune.

Or, observând că ultima plată efectuată asupra facturilor de agent termic a fost la data de 19.08.2011 și reținând că debitele scadente anterior datei de 30.09.2011 sunt prescrise (3 ani calculați regresiv de la data introducerii acțiunii), instanța conchide că aceeași sancțiune este aplicabilă și penalităților aferente acestora.

Așadar, în raport de data scadenței facturilor fiscale de agent termic aferente perioadei 30.11._11, în raport de data achitării debitelor restante aferente fiecăreia dintre aceste facturi și a imputației plăților efectuate, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 10.07.2014 filele 20-22, fișă cont pentru operațiuni diverse filele 49-59, centralizator privind calculul penalităților de întârziere filele 119-124 și în raport de data introducerii acțiunii, instanța reține ca fiind prescrise penalitățile calculate asupra facturilor de agent termic emise în perioada 30.11._11, penalități aferente perioadei 11._.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare în condițiile în care nu a făcut dovada suportării acestora, deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de instanță din oficiu.

Respinge acțiunea având ca obiect pretenții formulată reclamanta . J_, CUI_, cu sediul în Iași, calea Chișinăului, nr.25, județul Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L./PROPRIETARI MILCOV 16 pentru . cod client_ cu sediul în Iași, ., ., județul Iași, ca prescris formulată.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. E.-LoredanaSimona M. G.

Red.Tehno

E.L.A.-25.03.2015

4 ex.