Plângere contravenţională. Sentința nr. 2123/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2123/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 27999/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2123
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent P. M. și pe intimat I. IAȘI- BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.07.2014 sub nr. de dosar_, petentul Pantiru M. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Politie Judetean Iasi, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 17.07.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a stiut si nici nu era nicaieri afisata interdictia de a vinde animale in iarmaroc in lipsa vreunui document de la medicul veterinar .
În drept au fost invocate dispoz. Legii nr. 176/2005 .
Plangerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 lei, in temeiul dispoz. art. 19 din OUG nr. 80/2013 .
Odată cu plângerea, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat (f. 4 ) si buletinul de identitate (f. 5) .
În apărare și în termen legal, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petent ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat, aratand ca in data de 17.07.2014, petentul a efectuat acte de comert in iarmarocul din localitatea Voinesti, jud. Iasi, respectiv a oferit spre vanzare un porc fara a putea prezenta acte de provenienta.
In drept, intimata a retinut dispoz. art. 3 lit. a pct. b din HG nr. 984/2005 .
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar, în copie, documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, constând în raport al agentului constatator.
Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma probatoriului administrat in cauza, instanța reține următoarele.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 17.07.2014, s-a reținut că, in data de 17.07.2014, petentul a efectuat acte de comert in iarmarocul din localitatea Voinesti, jud. Iasi, respectiv a oferit spre vanzare un porc fara a putea prezenta acte de provenienta.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța a procedat la verificarea, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a legalității procesului-verbal de constatare și de sancționare a contravenției contestat, în acest sens constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, pentru stabilirea situației de fapt, instanța va reține, pe de-o parte, procesul-verbal de constatare a contravenției, care se bucură de o prezumție de veridicitate iar pe de altă parte, poziția procesuală a petentului, în sensul nerecunoașterii faptelor retinute in sarcina sa prin procesul verbal .
Instanța reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința acestei prezumții și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța reține că pentru ca prezumția de temeinicie a procesului verbal să acționeze este necesar ca fapta reținută în sarcina petentului să fie constatată personal de către agent. Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
Față de criteriile anterior precizate, reținând că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către agentul intimatei la data de 17 iulie 2014, instanța apreciază că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative.
În drept, instanța reține faptul că faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală” atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenții au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petenților de dreptul de a beneficia de garanțiile oferite de art. 6 CEDO, în latura sa penală.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
În speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții EDO în materie penală.
În aplicarea disp. art. 15 al. 1 și al. 2 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal prin care un agent constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea de către o persoană a unei fapte contravenționale și prin care i s-a aplicat acesteia o sancțiune contravențională beneficiază de prezumția de legalitate și teminicie, agentul constatator exercitând atribuții ale puterii de stat. În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Totuși, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție trebuie sa fie analizată nu în abstract, ci în concret, față de natura contravenției, precum și față de posibilitățile reale ale agentului constatator de a administra probatoriu suplimentar. Astfel, instanța reține că fapta reținută în sarcina petenților nu este de natură a lăsa urme materiale, se consumă instantaneu.
Instanța constată că procesul-verbal întocmit de intimat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, a cărei răsturnare îi incumbă petentului, în calitatea sa de parte care, în temeiul art. 1169 din Codul civil, face o propunere înaintea instanței.
De asemenea, jurisprudența Curții EDO nu se opune nici aplicării principiului disponibilității în materie contravențională, atât timp cât se respectă prezumția de nevinovăție a petentului, conf. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), prezumție menită să îl protejeze de posibile abuzuri din partea autorităților naționale.
Instanta apreciaza ca sustinerile petentului in sensul ca nu a stiut ca ii trebuie documente de proveninta, nu sunt de natura a inlatura vinovatia acestuia, reprezentand simple afirmatii fara suport juridic, in conditiile in care nimeni nu poate invoca necunoastrerea legii .
Pentru aceste considerente, instanța apreciaza că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, precum și de contextul social și economic, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta au fost săvârșite, de modul de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, avand in vedere si scopul urmarit de legiuitor prin instituirea acestei obligatii de prezentare a documentelor de provenienta a animalelor in vederea comercializarii, urmarindu-se in final ocrotirea sanatatii publice.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicata este corect individualizata, astfel încât instanța va respinge plângerea petentului ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul verbal contestat .
Instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul Pantiru M., CNP_, domiciliat in .), ., jud. Iasi împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 17.07.2014 emis de către intimata Inspectoratul de Politie Judetean Iasi, cu sediul în mun. Iași, .. 6, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Mentine procesul verbal contestat.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecatoria Iasi .
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015 .
Președinte, Grefier,
G. C. MocanuDoina B.
Red./tehnored.MGC
4ex/13.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2519/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2116/2015.... → |
|---|
