Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3937/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3937/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 36179/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 3937/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârât ASOCIAȚIA DE P. . F1D - PENTRU . PT 2 GALATA, având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 18.03.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
P. cererea înregistrată la data de 09.10.2012 reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE P. . F1D – pentru . – PT2 GALATA, solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- 794, 82 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 07.2011 – 10.2011;
-_, 32 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 11.2006 – 07.2014.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei, în temeiul contractelor nr. 4655/26.04.2000 și nr. 1199/25.08.2010, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) din convenția nr. 4655/26.04.2000, respectiv art. 18 alin. (2) din convenția nr. 1199/25.08.2010.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, atât pentru soluționarea excepției precripției dreptului material la acțiune, cât și pentru soluționarea fondului cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește debitul principal:
Verificând înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal este datorat conform facturilor de utilități nr. U-_/31.07.2011, scadentă la 29.08.2011, U-_/31.08.2011, scadentă la 27.09.2011, U-_/30.09.2011, scadentă la 27.10.2011 și U-_/31.10.2011, scadentă la 25.11.2011.
Dreptul material la acțiune cu privire la debitele aferente facturilor nr. U-_/31.07.2011, scadentă la 29.08.2011 și U-_/31.08.2011, scadentă la 27.09.2011 a început să curgă sub imperiul decretului 167/1958, astfel încât prescripția poate fi analizată, în principiu, de către instanță din oficiu.
Cu toate acestea, instanța reține că factura nr. U-_/31.07.2011, scadentă la 29.08.2011, a fost achitată parțial de către pârât la data de 19.10.2011. Cât timp plata parțială nu a fost însoțită de nicio critică referitoare la restul sumei aferente facturii achitate, instanța apreciază că plata, chiar parțială, reprezintă o recunoaștere a întregii creanțe datorate conform facturii nr. U-_/31.07.2011, astfel încât pentru restul creanței neachitate, în valoarea de 331, 77 lei, începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani de la data efectuării plății parțiale, respectiv de la 19.10.2011. Acest nou termen de prescripție este evident supus prevederilor noului Cod civil. În orice caz, termenul de prescripție de 3 ani care a început să curgă la 19.10.2011 nu era împlinit la momentul sesizării instanței.
Dreptul material la acțiune cu privire la factura nr. U-_/31.08.2011, scadentă la 27.09.2011 a început să curgă de la data scadenței, 27.09.2011, și a curs neînterupt timp de 3 ani, astfel încât s-a împlinit la data de 27.09.2014, anterior sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată. P. urmare, dreptul material la acțiune cu privire la suma de 233, 47 lei este prescris, cu consecința admiterii excepției dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal în valoare de 233, 47 lei aferent facturii fiscale nr. U-_/31.08.2011.
Pentru facturile nr. U-_/30.09.2011, scadentă la 27.10.2011 și U-_/31.10.2011, scadentă la 25.11.2011 dreptul material la acțiune s-a născut ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, astfel încât prescripția este supusă acestei din urmă legi, cu consecința că instanța nu poate analiza din oficiu instituția prescripției.
În concluzie, este prescris doar dreptul material la acțiune cu privire la debitul de 233, 47 lei aferent facturii fiscale nr. U-_/31.08.2011, pentru debitele aferente facturilor nr. U-_/31.07.2011, scadentă la 29.08.2011, U-_/30.09.2011, scadentă la 27.10.2011 și U-_/31.10.2011, scadentă la 25.11.2011 instanța urmând a analiza dacă sunt sau nu datorate de către pârât.
P. depunerea la dosarul cauzei a contractelor de furnizare energie termică nr. nr. 4655/26.04.2000 și nr. 1199/25.08.2010, precum și a facturilor mai sus-menționate, instanța reține că reclamantul a dovedit existența raporturilor contractuale dintre părți, raporturi în temeiul cărora reclamantul s-a obligat să livreze energie termică pârâtului, iar acesta din urmă s-a obligat să achite contravaloarea energiei termice, conform facturilor emise de furnizor.
P. depunerea la dosarul cauzei a facturilor necontestate de către pârât, reclamantul a dovedit executarea obligației de livrarea către beneficiarul-pârât a energiei termice.
Facturile depuse la dosarul cauzei au fost acceptate tacit la plată, în condițiile art. 25 din convenția nr. 1199/25.08.2010, or, facturile acceptate fac dovada executării obligațiilor contractuale de către emitentul facturilor. Deci, facturile acceptate fac dovada împotriva destinatarului facturilor.
În cazul obligațiilor de a face, cât timp creditorul a făcut dovada executării obligațiilor contractuale, revine debitorului sarcina dovedirii executării obligației corelative de plată a prețului.
Cum debitorul nu a făcut dovada achitării contravalorii facturilor fiscale nr. U-_/31.07.2011, scadentă la 29.08.2011, U-_/30.09.2011, scadentă la 27.10.2011 și U-_/31.10.2011, scadentă la 25.11.2011, rezultă că acesta datorează reclamantului suma de 561, 35 lei reprezentând contravaloare energie termică.
În ceea ce privește penalitățile, instanța reține următoarele aspecte:
Penalitățile de întârziere sunt calculate pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a facturilor primare emise în intervalul 09.2007 – 10.2011, astfel cum rezultă din componența sold clienți (f. 39-50).
Reclamantul emite facturi pentru penalitățile calculate pentru debitele principale neachitate sau achitate cu întârziere, însă, instanța reține că emiterea facturilor de penalități nu influențează prescripția dreptului material la acțiune cu privire la penalități, drept care se prescrie odată cu dreptul material la acțiune pentru debitul principal care a generat respectivele penalități.
În raport de aceste precizări, instanța reține că este prescris dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debite principale pentru care intervenise prescripția anterior sesizării instanței.
Instanța va avea în vedere doar acele debite principale pentru care scadența a intervenit anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, deci pentru care prescripția a început să curgă sub imperiul decretului nr. 167/1958, motivat de faptul că prescripțiile începute sub imperiul noului cod civil nu pot fi analizate din oficiu de către instanță.
Penalitățile calculate pentru facturile emise în intervalul 30.07.2007 (factura primară U-_) – 30.11.2010 (factura primară U-_) sunt prescrise, motivat de faptul că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal era împlimit la momentul sesizării instanței.
Astfel, debitele principale pentru care au fost emise facturile primare de la nr. U-_ la nr. U-_ au avut scadența cu mai mult de 3 ani anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată la 09.10.2014. Chiar dacă pârâtul a efectuat plăți pentru stingerea acestor debite principale, plăți care au valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, recunoaștere care întrerupe prescripția, noile termene de prescripție au început să curgă cel mai târziu la data de 08.09.2011 (f. 45), astfel încât aceste noi termene de prescripție – termene care vizau exclusiv dreptul material la acțiune cu privire la penalități, pentru că debitul principal a fost stins prin plată – au curs neîntrerupt și s-au împlinit cel mai târziu la data de 08.09.2014, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată.
În concluzie, este prescris dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debitele principale pentru care au fost emise facturile primare de la nr. U-_ la nr. U-_, aferente intervalului 30.07.2007 (factura primară U-_) – 30.11.2010 (factura primară U-_).
Adunând penalitățile de întârziere calculate pentru facturile primare emise în intervalul 30.07.2007 – 30.11.2010, astfel cum rezultă aceste sume din componența sold clienți, instanța constată că este prescris dreptul material la acțiune cu privire la suma de_, 5 lei.
În ceea ce privește restul penalităților de întârziere, respectiv cele calculate pentru debitele principale pentru care au fost emise facturile primare U-_/31.12.2010, U-_/31.01.2011, U-_/28.02.2011, U-_/31.03.2011, U-_/30.04.2011, U-_/31.05.2011, U-_/30.06.2011, U-_/31.07.11, U-_/31.08.2011, U-_/30.09.2011, U-_/31.10.2011, acestea sunt datorate de pârât în temeiul art. 9 alin. (3) din convenția nr. 4655/26.04.2000, respectiv art. 18 alin. (2) din convenția nr. 1199/25.08.2010.
Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului Cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus-menționate, rezultă că pârâtul și-a asumat obligația de a achita penalități de întârziere în situația în care nu achită la scadență debitele principale.
Întrucât din probele administrate în cauză reiese că pârâtul nu a achitat la termen contravaloarea facturilor emise pentru debitele principale, instanța reține că acesta datorează penalități convenționale de întârziere.
Pentru considerentele de mai sus, instanța va admite în parte cererea reclamantului, numai în limita sumei de 142, 82 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru debitele principale din facturile primare U-_/31.12.2010, U-_/31.01.2011, U-_/28.02.2011, U-_/31.03.2011, U-_/30.04.2011, U-_/31.05.2011, U-_/30.06.2011, U-_/31.07.11, U-_/31.08.2011, U-_/30.09.2011, U-_/31.10.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal în valoare de 233, 47 lei aferent facturii fiscale nr. U-_/31.08.2011, scadentă la data de 27.09.2011 (termenul de prescripție fiind împlinit la 27.09.2014, anterior introducerii acțiunii).
Respinge cererea reclamantului în privința sumei de 233, 47 lei, fiind prescris dreptul material la acțiune.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debite principale pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune anterior formulării prezentei acțiuni.
Respinge cererea de chemare în judecată cu privire la suma de_, 5 lei cu titlu de penalități, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul ., C.U.I._, societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE P. . F1D – pentru . – PT2 GALATA, cu sediul în Iași, .. 15, .> Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 561, 35 lei reprezentând contravaloare energie termică și suma de 142, 82 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./29.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4224/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4191/2015.... → |
|---|
