Plângere contravenţională. Sentința nr. 4191/2015. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 4191/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 36196/245/2014

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică de la 24 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. B.

Grefier C. P.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4191

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta C. N. - E. și pe intimata POLIȚIA M. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea cauzei la ordine, raportat și la disp. art. 215 Cod procedură civilă, se prezintă petenta personal, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită.

La interpelarea instanței, petenta Avocat precizează că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Petenta având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii contravenționale formulate și anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.

INSTANȚA,

Asupra cauzei civile de față:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petenta C. N.-E. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.09.2014, prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe . mun. Iași, spre . dreptul Agenției ING nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator, respectiv nu purta centura de siguranță pe durata deplasării.

Plângere a fost legal timbrată.

În motivarea plângerii petenta a susținut că actul sancționator este nelegal și netemeinic întrucât pe marcajul pietonal de pe sensul său de deplasare nu era nici un pieton angajat în traversare, alt agent a constatat săvârșirea pretinselor contravenții și altul i-a întocmit procesul-verbal de contravenție, actul sancționator nu a fost întocmit pe formularul prev. de anexa 1D din HG 1391/2006, iar pentru în cazul înregistrări faptei cu aparatul radar trebuie făcută dovada că acesta este verificat și omologat din punct de vedere tehnic.

În drept petenta a indicat art. 31-36 din OG 2/2001.

Alăturat plângerii a depus copia procesului-verbal de contravenție contestat, copia actului de identitate și dovada de circulație.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.

Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea documentației care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, sens în care intimatul a depus raportul agentului de poliție, înregistrarea video, planșe foto.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, înregistrarea video și planșele foto.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.09.2014 petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe . mun. Iași, spre . dreptul Agenției ING nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator, respectiv nu purta centura de siguranță pe durata deplasării.

Sub aspectul legalitatii procesului-verbal contestat, verificând respectarea conditiilor de forma, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Instanta nu poate primi argumentul petentei ca procesul-verbal nu a fost încheiat potrivit modelului din anexa 1D, asa cum prevede art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, deoarece mentiunile specificate de aceasta anexa, se regasesc în procesul-verbal în cauza. Instanta poate verifica astfel daca aparatul radar indicat în procesul-verbal contestat îndeplineste cerintele prevazute de lege, prin coroborarea sa cu buletinul de verificare metrologica emis de Biroul Român de Metrologie Legala, iar petenta nu a suferit nicio vatamare care sa impuna anularea procesului-verbal contestat, nefiind întrunite cerintele art. 174 din Codul de procedura civila. Totodata, chiar daca am fi acceptat ipoteza expusa, sanctiunea ce ar fi putut interveni este nulitatea relativa, iar nu absoluta, art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 protejând un interes individual, si numai în conditiile art. 174 alin. 3 din Codul de procedura civila, fiind necesar sa se faca dovada ca petenta a suferit o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal. De altfel, petenta nu a explicat în ce consta vatamarea generata de utilizarea unui alt formular, mai mult nu este vorba de o contravenție care să poată fi constatată cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, așa cum prevede expres legiuitorul în cazul depășirii limitei de viteză .

Instanta nu poate retine nici critica petentei în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite în mod generic agenti constatatori. Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal. De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi. O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale. Pe de alta parte, chiar daca s-ar împartasi opinia petentei, instanta constata ca, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încalcari ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1, politistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situatia în care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006. În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfasoare activitati cu sistemul de supraveghere a traficului si masurare a vitezei, iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, dupa ce i s-a comunicat prin statie fapta contravențională privind neacordarea priorității, fiind respectate, deci, dispozitiile legale amintite mai sus.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la prima faptă contravențională - potrivit art. 72 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată prin Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 „(2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor ;”.

De asemenea, art. 135 alin 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice stipulează: „Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.

Potrivit art. 249 C. proc. civ. cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Petenta a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „alte mențiuni” a menționat că nu este de acord cu cele reținute în sarcina sa.

Din înregistrarea video și din planșele foto rezultă că acel pieton, angajat în traversare, se deplasa dinspre sensul opus de deplasare celui al petentei, iar în momentul în care ajuns pe sensul de deplasare al acesteia, petenta era deja cu mașina pe trecerea de pietoni, astfel că nu se poate reține în sarcina sa săvârșire faptei contravenționale prev. de art. art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002.

Se observă clar din înregistrare că în momentul în care pietonul a intrat pe sensul de deplasare al pârâtei, aceasta deja era cu autoturismul pe trecere, mai mult, vizibilitatea sa pe partea stângă a fost obturată de alt vehicul care era pe banda de lână axul drumului și care a trecut înaintea petentei.

Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională - sub aspectul temeiniciei, se reține că O.G. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din O.G. 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și, având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie.

Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentei obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.

Instanța observă că în speță sunt aplicabile garanțiile statuate în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în latura sa penală.

Prin urmare, este aplicabilă și garanția reprezentată de prezumția de nevinovăție (art. 6 alin. 2), căreia i se opune prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de sancționare a contravenției.

Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii, probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (cu titlu de exemplu, a se vedea hotărârile din cauzele „Salabiaku împotriva Franței” – par.28).

Verificarea acestei proporționalități este cu atât mai importantă în prezenta cauză cu cât soluționarea ei se reduce practic la observarea echilibrului între prezumții, de vreme ce intimatul nu a propus nicio altă probă în dovedirea celor reținute în procesul verbal, raportul agentului de poliție fiind întocmit la o dată ulterioară constatării și sancționării faptei contravenționale, iar în cuprinsul actului sancționator petentul a făcut obiecțiuni în sensul că nu recunoaște săvârșirea faptei contravenționale..

În acest demers, se impune analizarea condițiilor în care se presupune că a fost săvârșită contravenția, pentru a stabili forța prezumției de validitate a procesului-verbal, posibilitatea în care agentul autorității de stat ar fi putut să constituie un probatoriu împotriva petentului, respectiv posibilitatea acestuia de a aduna probe în apărarea sa, precum și caracteristicile poziției procesuale a petentei.

Ori trebuie verificat în ce măsură ar putea petenta să își constituie un probatoriu prin care să combată prezumția de temeinicie a actului constatator. Din acest punct de vedere, se observă că petenta nu avea multe posibilități la dispoziție, fiind singură în mașină la acel moment.

În aceste condiții, instanța observă și blamarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atitudinii instanțelor de a aștepta din partea reclamantului să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal litigios prin raportarea probei contrare la expunerea faptelor stabilite prin procesul-verbal (par. 37 din hotărârea pronunțată în cauza „N. c. României”).

Or, având în vedere că petenta a fost pus în imposibilitatea de a proba că nu a săvârșit cea dea doua faptă, că agentul constatator nu a făcut niciun efort pentru a proba săvârșirea ei, rezultă că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu este suficient de puternică pentru a putea fi opusă, în lipsa oricărei alte probe, prezumției de nevinovăție a petentului din prezenta cauză.

Pentru cele mai sus expuse constată că plângerea petentei este întemeiată și pe cale de consecință o va admite și va dispune anularea procesului-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petenta C. N.-E., domiciliată în Iași .. 2E și domiciliul procesual ales în Iași, .. 4, .. B, apt. 20 împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.09.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, pe care-l anulează.

Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. M. P. C.

Red. B.M./ Tehnored. B.M./ P.C./03.04.2015, 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 4191/2015. Judecătoria IAŞI