Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2699/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2699/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2699/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 23 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –Ș. A. P.
GREFIER-C. L. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2699
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâții S. G. și S. M., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.02.2015, când pentru același motiv a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.06.2014 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților S. G. și S. M. la plata sumei de 2308,82 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada ianuarie 2010- octombrie 2011, și a sumei de 2814,83 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006 – ianuarie 2014, penalitățile urmând să curgă până la achitarea integrală a debitului. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâții nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația la mediere, proces-verbal de conciliere, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1465 din 17.07.2005, componența sold clienți la data de 24.02.2014, facturi fiscale.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare, și nu s-au prezentat la judecată.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea la plata debitelor și penalităților cu scadență anterioară datei de 10.06.2011.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâți, în calitate de consumatori, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 1465 din 17.07.2005 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum. Potrivit 7.1 din contract, pârâții și-au asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Art. 20 alin. 1 din contract neachitarea facturii în termen de 15 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În temeiul acestor contracte, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei. Revenea pârâților obligația de a proba faptul că au achitat integral aceste facturi, probă ce nu a fost produsă de pârâți. De asemenea, pârâții nu a făcut dovada că ar fi contestat facturile emise de reclamantă. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea.
Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani ce reprezintă debit principal nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei constând în penalități. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv și, oricum, plățile efectuate de pârâtă vizau doar debitul principal, nu și penalitățile. Creanța constând în penalități are o relativă independență față de cea reprezentată de debitul principal, astfel încât recunoașterea debitului principal nu poate fi echivalată cu o recunoaștere și a debitului constând în penalități.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Reclamanta a susținut că s-ar fi întrerupt cursul prescripției extinctive prin plățile efectuate de pârâți. Din analiza fișei de cont depuse pentru perioada 01.01._14 de către reclamantă rezultă că ultima plată a fost înregistrată în luna iulie 2008, moment raportat la care se împlinise, până la data formulării acțiunii, termenul general de prescripție de 3 ani.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.06.2014, față de scadențele menționate în componența soldului la data de 24.02.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune având ca obiect plata facturilor de energie termică și a facturilor de penalități de întârziere cu scadență anterioară datei de 10.06.2011, motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata acestor facturi de energie termică și de penalități de întârziere.
Întrucât pârâții nu au probat faptul că ar fi achitat sau stins în vreun alt mod acest debitul principal neprescris urmează, în baza disp art. 969 și 1073 C.civ. de la 1864, a fi obligați la plata sumei de 35,35 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice pentru perioada mai 2011(cu scadență în iulie 2011)-octombrie 2011. Facturile emise în această perioadă nu sunt prescrise.
Făcând aplicarea clauzei penale de la art. 20 alin. 1 din contract, referitoare la penalitățile de întârziere, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata la termen a obligațiilor față de bugetul de stat, calculate la facturile de energie termică emise pentru perioada mai 2011-octombrie 2011, calculate de la 15 zile de la data scadenței fiecărei facturi până la achitarea efectivă, penalitățile neputând depăși valoarea debitului principal.
Va fi respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada suportării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata facturilor energie termică și a facturilor de penalități de întârziere cu scadență anterioară datei de 10.06.2011. Respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata facturilor energie termică și a facturilor de penalități de întârziere cu scadență anterioară datei de 10.06.2011.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâții S. G. și S. M., domiciliați în Iași, ., ., ..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 35.35 lei cu titlu de contravaloare energie termică furnizată și facturată în perioada mai 2011-octombrie 2011.
Obligă pârâții să plătească reclamantei penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata la termen a obligațiilor față de bugetul de stat, calculate la facturile de energie termică emise pentru perioada mai 2011-octombrie 2011, calculate de la 15 zile de la data scadenței fiecărei facturi până la achitarea efectivă, penalitățile neputând depăși valoarea debitului principal.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2015.
Președinte, Grefier
P. Ș. A. R. C. L.
Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.
5ex/07.04.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2696/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2742/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
