Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8416/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, părțile au fost citate cu mențiunea de a –și exprima poziția cu privire la utilitatea probei cu expertiza contabilă; la data de 19.06.2015, prin compartimentul Registratură, reclamanta a depus precizări la dosar, cu duplicat; Reclamanta a solicitat judecata în lipsă, după care:

Instanța ia act de precizările depuse la dosar de către reclamantă prin care se opune probei cu expertiză, constată administrate probele cu înscrisuri solicitate și încuviințate la termenul anterior.

Nemaifiind alte probe încuviințate de administrat și nici alte cereri, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției prescripției și asupra fondului acțiunii.

INSTANȚA,

Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.10.2014, sub număr de dosar anterior menționat, reclamanta S.C. C.E.T IAȘI S.A., prin administrator judiciar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. .-pentru ., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri de obligare a acesteia din urmă la plata sumei de 23.457.24 lei reprezentând penalități pentru perioada septembrie 2007 - ianuarie 2013.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale dintre părți, a facturat energia termică furnizată către pârâtă emițând facturile enumerate în înscrisul componență sold clienți, ce nu au fost achitate. S-a învederat că, întrucât plata energiei termice nu s-a efectuat în termenul de scadență, au fost calculate penalități de întârziere potrivit prevederilor contractuale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.1270 alin.1, art.1516, art.1169, art.1073, art.1530 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008 privind aprobarea contractului cadru de furnizare a energiei termice.

În susținerea cererii, au fost anexate la dosar, în copie certificată, notificare pentru conciliere, anexa II cu proces verbal de conciliere directă, copie CI N. G., contract de furnizare a energiei termice nr. 764/_ ,declarație N. Gerogeta, Acord mediere, Sentința civilă nr.697/_, Componență sold clienți, facturi fiscale (f.6-95 dosar).

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 77 din Legea nr. 85/2006.

În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reclamantei către pârâtă; în termenul acordat aceasta a depus întâmpinare (f.48 dosar). În întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a solicitat obligarea reclamantei la plata de cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că deși perioada indicată de reclamantă este septembrie 2007-ianuarie 2013, penalitățile pretinse sunt mult mai vechi. Astfel suma de_,76 lei înscrisă în componența sold clienți la 24.01.2014 corespunzând documentului cu numărul -5-_/_-I reprezintă penalități mai vechi de luna septembrie 2007, componența lor fiind nedovedită astfel incât nu se poate pârâta pronunța asupra corectitudinii acesteia.Pârâta a menționat că la rândul său se află în imposibilitatea de încasa sume cu titlu de penalități de la proprietari, se confruntă cu probleme financiare, furnizorii actuali de utilități amenință asociația cu sistarea utilităților, este foarte greu ca asociația să achite penalități. Cu ocazia concilierii 7786/_ s-a făcut mențiunea că asociația nu este de acord cu penalitățile pretinse .În ceea ce privește Acordul de mediere din 10.09.2007 acesta s-a încheiat cu administratorul asociației și nu cu președintele asociației în calitate de reprezentant legal.Suma care poate fi reținută de instanță ca fiind cea la care reclamanta este îndreptățită cu titlu de penalități este de 825,96 lei și rezultă din componența de sold clienți atașată de reclamantă.

În dovedire s-au solicitat probe cu înscrisuri. S-au depus, atașat întâmpinării următoarele înscrisuri: liste de plată, sentințe civile pronunțate în cauzele având ca obiect pretenții ale asociației de proprietari împotriva proprietarilor, proces verbal de executare silită, fișa partenerului emis de ., extras componență sold clienți – filele 101-107 Iași.

Întâmpinarea formulată a fost comunicată reclamantei ; în termenul de 10 zile, prevăzut de lege, acesta a depus un răspuns scris la întâmpinare. P. acest răspuns reclamanta a solicitat respingerea excepției invocată de pârâtă deoarece termenul de precripție a fost întrerupt conform art.16 din Decretul 167/1958 la data încheierii procesului verbal de conciliere din 25 iunie 2012, pe care l-a atașat (f.123 dosar ).

În cauză a fost încuviințate și administrate probe cu înscrisuri. La cererea instanței de judecată reclamanta suplimentat probele cu înscrisuri atașate cererii introductive prin întocmirea unui tabel de calcul pentru sumele solicitate (f.127 .142 dosar ), a depus un „protocol”, datat 10.09.2007- înscris menționat in componența de sold clienți și tabelul de calcul (f.143/167 dosar). Reclamanta a mai depus la dosar „fișa de cont pentru operații diverse”(f.152-166 dosar), noi facturi fiscale (f.168-195 dosar ) și fișa clientului (f.196 dosar -202 dosar), Acord de mediere și cu o declarație autentificată dată de N. G., proces verbal de conciliere din 10.09.2007 (f.202-205 dosar).

Pârâta a depus la rândul său, în completarea probelor cu înscrisuri: Statutul asociației de proprietari, (f.210-220), procesul verbal încheiat cu ocazia întrunirii adunării generale a membrilor asociației de proprietari din 07.05.2012 și fișa funcției pentru președintele și administratorul asociației de proprietari (f.221-236 dosar).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In fapt, instanța reține că, între părți a fost încheiată convenția de furnizare a energiei termice 764/_, prin care reclamanta . se obligă să furnizeze energie termică pentru încălzit și apă caldă menajeră, iar pârâta se obligă să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, sub sancțiunea plății de penalități.

Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub niciun aspect de nici una dintre părțile contractante.

În baza acestei convenții reclamanta a furnizat pârâtei, în beneficiul final al proprietarilor din condominiul pe care îl administrează, utilitățile reprezentate de energie termică și apă caldă pentru consum, facturând contravaloarea acestora conform dispozițiile art.16 din contract, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar, componența soldului client.

În drept, aplicabile raporturilor juridice dintre părți sunt dispozițiile Codului civil de la 1865 așa cum rezultă din dispozițiile art.1 al acestui Cod dar și din art.3 și 4 din Legea 71/2011, și art.102 alin.(1) Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.

Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin.1 cod civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației..

Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.

Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere.

Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 Codul de procedură civilă, text conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, rezultă că pârâta nu s-a achitat de obligațiile contractuale față de furnizoare la termenul de scadență, astfel încât datorează reclamantei plata penalităților de întârziere mai puțin cele cu privire la care instanța va constata intervenită prescripția dreptului la acțiune, ca efect al admiterii excepției invocată de pârâtă, excepție care este întemeiată.

Potrivit art.1 al.2 coroborat cu art.3 și cu art.12 din Decretul 167/1958, cu privire penalitățile aferente sumelor achitate cu întârziere (penalitățile având caracter accesoriu față de debitul principal), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii lor, prin prescripții separate (astfel cum se prescriu și sumele facturate cu titlu de debit principal).

Cel mai târziu prescripția acestor sume se împlinește la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal.

Potrivit art.16 litera a) și art.17 din același act normativ cursul prescripției se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie iar după această întrerupere o nouă prescripție cu aceeași durată începe să curgă.

În soluționarea excepției prescripției instanța va avea in vedere tabelul de calcul depus la dosar de reclamantă (filele 127-142 dosar) deoarece, spre deosebire de înscrisul componență sold clienți surprinde cronologic atât nașterea creanțelor prin emiterea facturilor fiscale, data exigibilității lor cât și data stingerii lor prin plată, fiind așadar posibil de stabilit data la care cel mai târziu a început să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune.

Potrivit tabelului de calcul depus la dosarul cauzei de reclamantă (filele 127-142 dosar) la nivelul lunii septembrie a anului 2007 aceasta solicita o penalitate de 15.619,76 lei.

Suma de 15.619,76 lei este justificată de reclamantă prin „protocol anexat” iar instanța a solicitat lămuriri.

Reclamanta a trimis la dosar un înscris sub semnătură privată intitulat „protocol”, datat 10.09.2007 (f.143/167 dosar). Instanța observă faptul că potrivit acestui înscris scara B a blocului U1 figura cu o penalitate de 22.636,37 lei.

Or, dacă la momentul 10.09.2007 reclamanta pretindea 22.636,37 lei creanță cu titlu de penalitate, este evident corectă susținerea pârâtei din întâmpinare în sensul că originile acestei creanțe se pierd în timp, fiind cu mult anterioare perioadei indicată de reclamantă în petitul cererii sale. Fiind cu mult anterioare și nefiind făcută nicio dovadă concretă a faptului că pârâta a efectuat vreo plată care să fi fost explicit/neîndoielnic imputată asupra acestei penalități reconfirmată de pârâtă ultima dată la nivelul anului 2007, (imputație care să fie făcută cu știrea și voința pârâtei, astfel încât să poată primi din punct de vedere juridic semnificația unui act întreruptiv de prescripție) dreptul material la acțiune al reclamantei pentru această sumă este evident prescris. Luând ca punct de plecare pentru calculul termenului de prescripție data recunoașterii/reconfirmării acestui debit, adică data încheierii Protocolului (10.09.2007), termenul general de prescripție s-a împlinit la data de 10.09.2010 așadar anterior încheierii procesului verbal de conciliere directă din 25 iunie 2012 (fila 7 dosar). Deci acest din urmă proces verbal de conciliere directă nu mai poate primi nici el semnificația unui act întreruptiv pentru termenul de prescripție de trei în privința acestor debite câtă vreme termenul era deja împlinit.

De asemenea, cu privire la acest proces verbal de conciliere din 25 iunie 2012 instanța mai reține și faptul că este corectă susținerea reclamantei în sensul că el nu a fost asumat de președintele asociației de proprietari pârâtă, singurul care potrivit art.31 din Legea nr.230/2007 reprezintă asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia. Nefiind semnat de reprezentantul persoanei juridice, el nu poate avea semnificația recunoașterii creanței și nici nu produce efectul întreruptiv prevăzut de lege.

În plus se mai reține și faptul că în cuprinsul acestui proces verbal nu s-a individualizat creanța de 26.985,47 lei compusă din contravaloarea energie electrică și penalități, decât prin mențiunea că era calculată la data de 30.04.2012; nu s-a făcut o individualizare a acestei creanțe prin raportare la intervalul de timp în care s-au născut debitele respective, astfel încât recunoașterea de care face vorbire reclamanta devine și mai îndoielnică, efectul întreruptiv neputând fi atribuit acestei recunoașteri generice a unor debite probabil istorice.

Pentru această penalitate de 15.619,76 reclamanta a mai prezentat și un Acord de mediere, fără dată certă, neautentificat, însoțit de o declarație autentificată de recunoaștere a acordului dată de administratorul pârâtei în fața notarului public, la aceeași dată 10.09.2007. Prezentarea acestui înscris nu schimbă cu nimic concluziile anterioare ale instanței cu privire la incidența prescripției dreptului material la acțiune pentru această sumă reprezentând penalitate.

Urmărind în continuare tabelul de calcul depus la dosar de reclamantă, instanța reține că facturile de utilități emise de reclamantă începând cu data de 30.09.2007 (scadentă la 23.10.2007) și până la data de 31.01.2011 (scadentă la data de 28.02.2011 ) au fost achitate de pârâtă cel mai târziu la data de 06.10.2011 (conform mențiunilor din tabelul de calcul depus de reclamantă), dată de la care, cel mai târziu, a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege pentru accesoriile acestora facturi (recunoașterea debitului principal prin plată operând recunoaștere și pentru accesorii) . Așadar termenul de prescripție de trei ani, s-a împlinit la 06.10.2014, anterior introducerii acțiunii (09.10.2014).

Așadar chiar dacă pârâta a efectuat unele plăți în contul facturilor cuprinzând debitul principal, fapt de natură a întrerupe prescripția dreptului la acțiune în favoarea reclamantei, această întrerupere nu s-a produs cu efect nelimitat deoarece din același moment o nouă prescripție a început să curgă și, dată fiind vârsta debitelor, acesta s-a împlinit pentru unele dintre acestea anterior introducerii acțiunii de față.

Prescripția dreptului la acțiune este acea instituție de drept civil material care urmărește să elimine incertitudinea raporturilor juridice prin stimularea titularilor drepturilor civile de a și le exercita în mod diligent, într-un termen rezonabil, termen în care legea le conservă posibilitatea de a obține concursul forței de coerciție a statului pentru realizarea acestuia după care nu le mai recunoaște acest drept afară de cazul în care pasivitatea acestora de a acționa pentru valorificarea dreptului pretins este justificată obiectiv. Justificarea instituției prescripției rezidă așadar în necesitatea asigurării certitudinii raporturilor juridice, raporturi juridice care pot fi afectate iremediabil prin trecerea timpului. P. efectul său extinctiv ea se înfățișează totodată și ca o sancțiune pentru creditorul pasiv, nediligent cu dreptul său.

Pentru restul facturilor din componența soldului de clienți emise in intervalul 28 februarie 2011- 31 octombrie 2011 au fost efectuate plăți cu efect întreruptiv de prescripție conform acestui tabel de calcul, necombătut de pârâtă, la_ ,_ ,_ ,_ ,_, etc, date de la care un nou termen de 3 ani a început să curgă pentru fiecare debit din aceste facturi, astfel încât termenul de trei ani pentru penalitățile aferente lor nu era împlinit la data introducerii acțiunii (_ ).

P. adiționarea acestor din urmă penalități rezultă suma totală de 1.321,37 lei sumă la care pârâta va fi obligată să o plătească reclamantei.

Pentru aceste motive instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma reprezentând penalitatea cumulată a facturilor mai vechi de trei în privința cărora s-a prescris dreptul reclamantei la acțiune și va admite în parte acțiunea dispunând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.321,37 lei cu titlu de penalități.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite exceptia prescriptiei dreptului material la acțiune.

Admite în parte actiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., J. Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. . 13 DACIA - pentru ., cu sediul în Iași, ., ., parter, J. IAȘI, prin președinte Traistar I..

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1321,37 lei penalitati aferente facturilor emise in intervalul 28 febr_- 31 oct.2011.

Respinge restul pretentiilor pentru intervenirea prescriptiei dreptului la actiune.

Cu drept de a formula apel împotriva prezentei hotărâri, în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 23 iunie 2015.

Red/teh/ced

12.11.2015, 4 ex.