Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 13899/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L și pe pârât A. DE P. M., PENTRU ., PT 2 A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 25.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 04.11.2015 apoi la 18.11.2015 și ulterior pentru astăzi când, pentru același motiv, a, hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
P. cererea înregistrată la data de 22.06.2015 reclamantul ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE proprietari M. – pentru . – PT 2 A., solicitând obligarea acestuia la plata următoarelor sume:
- 4386, 11 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 03.2011 – 10.2011;
-_, 45 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru intervalul 10.2007 – 05.2015.
În motivare, reclamantul a arătat că a furnizat pârâtului, în temeiul contractului nr. 293/01.02.2002, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 18 din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripția dreptului material la acțiune și a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât a intervenit întreruperea termenului de prescripție și admiterea cererii de chemare în judecată.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei .
De asemenea, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele solicitate de reclamant prin cererea introductivă.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține caracterul întemeiat al acesteia pentru următoarele argumente:
Verificând componența sold clienți la data de 08.06.2015 (f. 26-42), instanța reține că debitele principale solicitate de reclamant sunt aferente unor facturi emise toate în intervalul 31.03.2011 – 31.10.2011, facturi care au avut scadența în intervalul 02.05.2011 – 25.11.2011 (f. 43-50).
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii curgerii termenului de prescripție, Decretul nr. 167/1958, cu excepția debitelor principale aferente facturilor de utilități U-_/30.09.2011, scadentă la 27.10.2011 și U-_/31.10.2011 scadentă la 25.11.2011. Pentru aceste din urmă debite, întrucât au devenit scadente după . noului Cod civil, prescriția dreptului material la acțiune, atât cu privire la ele, precum și cu privire la penalitățile generate, este supusă dispozițiilor legii noi.
Pentru celelalte debite principale, precum și pentru penalitățile de întârziere generate, în ceea ce priveștre prescripția extinctivă sunt incidente prevederile Decretului nr. 167/1958.
Cererea reclamantului vizează în mod cert pretenții patrimoniale, supuse termenului general de prescripție de 3 ani.
Termenul de prescripție a început să curgă de la momentul scadenței sumelor indicate în cuprinsul facturilor de utilități comunicare comunicate pârâtului.
În ceea ce privește debitul principal.
Verificând componența sold clienți la data de 08.06.2015 (f. 26-42), instanța reține că debitele principale solicitate de reclamant sunt aferente unor facturi emise toate în intervalul 31.03.2011 – 31.10.2011, facturi care au avut scadența în intervalul 02.05.2011 – 25.11.2011 (f. 43-50).
Astfel cum rezultă din componența sold clienți (f. 26-42) debitorul a achitat parțial debitul principal aferent facturii de utilități U-_/31.03.2011. Debitorul a achitat la data de 27.10.2011 (f. 32) suma de 1000 lei din debitul aferent facturii de utilități U-_/31.03.2011.
În primul rând, instanța notează că, pentru a avea efect întreruptiv de prescripție, plata – care este un act juridic cu o dublă semnificație, respectiv stingerea obligației și recunoașterea tacită a datoriei – trebuie să fie imputată de debitor în mod expres asupra unui debit anume pe care doresște să îl achite și pe care, astfel, îl recunoaște. În situația în care debitorul face o plată generică și nu o impută asupra unei datorii specifice, imputația o face creditorul, conform regulilor prevăzute în codul civil, însă, în această situație, plata nu mai produce și efectul întreruptiv de prescripție.
În al doilea rând, este de notorietate că unii dintre debitori benficiază de plata de către stat a cheltuielilor cu încălzirea în sezonul rece, or, este evident, că stingerea obligației de plată prin intermediul acestei forme de ajutor nu poate avea efect întreruptiv de prescripție.
Cât timp reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte faptul că plata a fost efectuată de debitor însuși, precum și că debitorul a imputat plata asupra facturii de utilități U-_/31.03.2011, instanța nu poate acorda respectivelor plăți și efectul întreruptiv de prescripție.
Mai mult decât atât, verificând componența sold clienți, instanța observă că nu rezultă data la care debitorul ar fi efectuat plata acestor debite, aspect ce coroborează ideea că debitul aferent facturii U-_/31.03.2011a fost diminuat ca urmare a aplicării unor facilități la plată.
În plus, instanța constată că ultima plată efectuată de debitor a intervenit la data de 27.10.2011 (f. 32), deci, chiar dacă această plată ar fi avut efect înteruptiv de prescripție în raport de întreg debitul datorat reclamantului, noua prescripție începută de la data plății s-a împlinit anterior sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată.
În consecință, instanța va reține următoarele aspecte:
Termenul de prescripție cu privire la dreptul material la acțiune a început să curgă pentru toate facturile de utilități cel mai târziu la data de 25.11.2011 și a curs neîntrerupt, astfel încât s-a împlinit pentru toate facturile de utilități anterior sesizării instanței cu prezenta acțiune, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele solicitate cu titlu de utilități și va respinge, în consecință, capătul principal de cerere.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere;
În privința facturilor de penalități -5-_-I din 01.10.2007, -5-_/_-DIF-I din 05.05.2008 și -5-_/_-DIF-A din 05.05.2008 în raport de data emiterii acestora, în lipsa oricăror mențiuni cu privire la debitele principale pentru care au fost calculate aceste penalități, precum și în lipsa depunerii acestor facturi la dosarul cauzei, instanța reține faptul că, în mod evident, acest penalități au fost percepute pentru debite principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități. Fiind scadente anterior emiterii facturilor, deci anterior anilor 2007 și 2008, în lipsa oricăror probe din care să rezulte că a intervenit întreruperea sau suspendarea prescripției, instanța conchide că debitele principale pentru care au fost calculate penalitățile menționate în facturile -5-_-I din 01.10.2007, -5-_/_-DIF-I din 05.05.2008 și -5-_/_-DIF-A din 05.05.2008 erau prescrise la momentul sesizării instanței.
Penalitățile de întârziere sunt calculate pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a facturilor primare emise în intervalul 31.01.2007 (prima factură primară fiind_/_ ) – 31.10.2011 (ultima factură de utilități fiind cea cu nr. U-_).
Reclamantul emite facturi pentru penalitățile calculate pentru debitele principale neachitate sau achitate cu întârziere, însă, instanța reține că emiterea facturilor de penalități nu influențează prescripția dreptului material la acțiune cu privire la penalități, drept care se prescrie odată cu dreptul material la acțiune pentru debitul principal care a generat respectivele penalități.
Deși pârâtul a efectuat o . plăți prin care a stins o parte dintre debitele principale în raport de care a calculat reclamantul penalitățile solicitate prin cererea introductivă, instanța reține că aceste plăți au fost efectuate cel mai târziu la data de 27.10.2011, astfel încât, chiar dacă s-ar reține efectul întreruptiv de prescripție al acestor plăți, prescripțiile noi care au început de la momentul plăților s-au împlinit toate anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată.
Analizând componeneța sold clienți, instanța constată că toate debitele principale pentru care a calculat reclamantul penalități de întârziere au devenit scadente cu mai mult de 3 ani anterior formulării prezentei cererii de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune era prescris cu privire la acestea la momentul sesizării instanței.
Cum dreptul la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere se prescrie odată cu dreptul material la acțiune pentru debitul principal care a generat acele penalități, instanța concluzionează că era prescris la momentul sesizării instanței și dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile în cuantum de_, 45 lei solicitate de reclamant.
În temeiul art. 453 NCPC, instanța va admite cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga reclamatul să îi achite suma de 400 lei, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitele principale.
Respinge cererea formulată de reclamantul ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI M. – pentru . – PT 2 A. cu privire la suma de de 4386, 11 lei, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalități de întârziere.
Respinge cererea formulată de reclamantul ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI cu sediul în . Județul Iași în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI M. – pentru . – PT 2 A. cu sediul în Piața Voievozilșor nr.1,. Iași cu privire la suma de_, 45 lei, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Admite cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamantul să achite pârâtului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ales.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, pentru ambele părți. Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2015.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T./4ex/07.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria IAŞI | Suspendare provizorie. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
