Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7241/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7241/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 15830/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7241/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. NEPTUN NR.3 . N14, ._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, instanța a reținut cauza în pronunțare și când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 07.05.2014, reclamanta .. IAȘI S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE P. NEPTUN NR.3 ._ la plata sumei de_,65 lei din care_,53 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice furnizate și facturată în perioada 03._,_,12 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 11._, urmând a curge în continuare până la achitarea integrală a debitului, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, pentru care a emis facturi fiscale care nu au fost achitate de pârâtă la termenul de scadență stabilit; reclamanta a mai arătat că pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, a calculat penalități de întârziere.
Reclamanta a mai arătat că deși a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, pârâta nu a dat curs invitației.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.194 Cod procedură civilă, art.1169, art. 1270, art.1516 alin.1 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 5-6, somații și invitații la mediere filele 7-11, 29-30, acord de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 filele 12-14, componență sold clienți la 07.03.2011 fila 15, contractul de furnizare a energiei termice nr.1342/11.04.2003 filele 16-20, contractul de furnizare a energiei termice nr.371/03.03.2010 filele 21-27, delegație fila 28, proces verbal de conciliere directă din 09.03.2009 fila 31, componență sold clienți la 05.02.2014 filele 32-61, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 03._filele 62-81, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 06._ filele 83-159.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în acord cu prevederile art.77 din Legea 85/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta nu a făcut dovada calității de reprezentant convențional și nu a făcut precizări cu privire la plățile efectuate de pârâtă.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare pe care a depus-o prin serviciul registratură de la data de 13.06.2014 prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția lipsei de interes justificat de încheierea acordului de mediere nr.475/10.03.2011, acord care are valoare de titlu executoriu, reclamanta neputând să solicite obținerea unui alt titlu executoriu, și care a și fost pus în executare de B. P. S. S..
Pârâta a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalități prin raportare la prevederile art.1, art.3 din Decretul nr.167/1958 justificat de faptul că deși la data de 09.03.2009 a fost încheiat între părți un proces verbal de conciliere directă care a întrerupt termenul de prescripție, de la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care s-a întrerupt iar la încheierea procesului verbal de mediere din 10.03.2011, împlinindu-se la data de 11.03.2014, deci anterior promovării acțiunii în data de 06.05.2014.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii justificat de faptul instanța nu a fost învestită cu debite anterioare lunii noiembrie 2006, de faptul că reclamanta nu a prezentat nicio factură aferentă acestei luni și de faptul că reclamanta nu prezintă facturile de penalități aferente lunilor martie 2010-decembrie 2013, penalitățile fiind calculate greșit.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.205 și urm.Cod procedură civilă, art.3 și urm. din Decretul nr.167/1958.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și alte probe ce ar rezulta din dezbateri.
Întâmpinare a fost comunicată reclamantei care prin serviciul registratură de la data de 16.07.2014 a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțieiprescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, justificat de faptul că pârâta a efectuat plăți care au întrerupt termenul de prescripție, ultima plata efectuată de pârâtă fiind la data de 17.11.2011, atașând fișă cont operațiuni diverse filele 170-184.
Prin serviciul registratură de la data de 16.09.2014, pârâta a depus precizări la dosarul cauzei prin care a arătat că pentru facturile fiscale scadente anterior datei de 05.05.2011, termenul de prescripție apare ca împlinit, că factura din 28.02.2010 nu face obiectul prezentei cauze, că factura din 31.03.2010 a fost achitată parțial și că plata unei sume de bani nu poate avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei, sumele solicitate de reclamantă fiind prescrise.
Prin serviciul registratură de la data de 10.10.2014, ca urmare a solicitării instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei facturile fiscale de agent termic aferente perioadei 10._ filele 193-222, iar prin serviciul registratură de la data de 08.01.2015, facturile fiscale de agent termic aferente perioadei 11._ filele 229-238.
La termenul din 03.11.2014, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei de interes și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepții invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Prin serviciul registratură de la data de 12.02.2015, ca urmare a solicitării instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la suma ce a făcut obiectul acordului de mediere nr.475/10.03.2011, atașând în copie conformă componență sold clienți la 07.03.2011 fila 247, acord de mediere nr.475/10.03.2011 filele 248-250, componență sold clienți la 05.02.2014 filele 251-253, acte executare nr.133/2012 filele 254-258, fișă cont operațiuni diverse filele 259-274.
La termenul din 23.03.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Prin serviciul registratură de la data de 08.05.2015, ca urmare a solicitării instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei centralizator calcul penalități filele 293-319.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, numita . calitate de furnizor, și pârâta ASOCIAȚIA DE P. NEPTUN NR.3 ._, în calitate de consumator, au încheiat contractele de furnizare a energiei termice nr.1342/11.04.2003 și nr.371/03.03.2010 având ca obiect furnizarea energiei termice la locul de consum solicitat de consumator, astfel cum rezultă din contractul de furnizare a energiei termice nr.1342/11.04.2003 filele 16-20, contractul de furnizare a energiei termice nr.371/03.03.2010 filele 21-27
În schimbul serviciilor prestate, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit art.16.a din contractul nr.1342/11.04.2003 și potrivit art.9.1 din contractul nr.371/03.03.2010.
Potrivit art.18 din contractul nr.1342/11.04.2003 și potrivit art. 18.2 din contractul nr.371/03.03.2010, neplata facturii în teren de 30 de zile calendaristice de la data scadenței, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Conform art.18 alin 1 din Ordinul ANRSC 483/2008, termenul de plată al facturilor este de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
La data de 17.04.2012, reclamanta a intrat sub incidența Legii privind procedura insolvenței, fiind numit în calitate de lichidator administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 5-6.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, între părți a fost încheiat acordul de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 filele 12-14, prin care pârâta a recunoscut în mod expres creanța datorată către reclamantă în valoare de_,23 din care_,75 lei cu titlu de debit principal aferente perioadei 10._ și_,48 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 11._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 07.03.2011 fila 15.
Astfel cum rezultă din componență sold clienți la 05.02.2014 filele 32-61, din suma ce a făcut obiectul acordului de mediere nr.475/10.03.2011, suma de_,66 din care_,26 cu titlu de energie termică aferentă perioadei 03._ și_,40 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 11._ este inclusă în suma ce face obiectul acțiunii de față.
Potrivit prevederilor art.33 Cod procedură civilă, prin interes se înțelege avantajul practic pe care-l obține reclamantul odată cu sesizarea instanței, interes care trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Potrivit art.59 alin.1 din Legea nr.193/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, părțile pot solicita notarului public autentificarea, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor legale, a înțelegerii lor; potrivit art.59 alin.3 din Legea nr.193/2006, actul întocmit de notarul public conform alin. (1) prin care se autentifică înțelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu.
Având în vedere acestea, având în vedere că pentru suma de_,66 din care_,26 cu titlu de energie termică aferentă perioadei 03._ și_,40 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 11._, reclamanta deține deja un titlu executoriu dat de acordul de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 care a și fost pus în executare, astfel cum rezultă din acte executare nr.133/2012 filele 254-258, excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare apare ca întemeiată iar acțiunea în ceea ce privește această sumă urmează a fi respinsă ca lipsită de interes.
Având în vedere soluția ce se va da asupra excepției lipsei de interes, instanța reține că rămâne învestită cu suma de 5120,27 lei cu titlu de agent termic aferente perioadei 03._ și cu suma de 8948,68 lei cu titlu de penalitățile aferente perioadei 03._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 05.02.2014 filele 32-61.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare și prin precizări scrise, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, în temeiul contractelor au fost emise facturile fiscale cu titlu de debit restant aferente perioadei 10._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 05.02.2014 filele 32-61, facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 03._ filele 62-81, aferente perioadei 10._ filele 193-222, aferente perioadei 11._ filele 229-238; la suma neachitată de către pârâtă au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 10._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 05.02.2014 filele 32-61, facturi fiscale cu titlu de penalități aferent perioadei 06._ filele 83-159, fișă cont operațiuni diverse filele 170-184, componență sold clienți la 07.03.2011 fila 247, centralizator calcul penalități filele 293-319.
La data de 07.05.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, iar la data de 09.03.2009, părțile au încheiat procesul verbal de conciliere directă din 09.03.2009 fila 6 pentru suma de_,40 lei din care_,82 lei cu titlu de contravaloare energie termică și_,58 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente, astfel cum rezultă din proces verbal de conciliere directă din 09.03.2009 fila 31.
La data de 10.03.2011, părțile au încheiat acordul de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 filele 12-14, prin care pârâta a recunoscut în mod expres creanța datorată către reclamantă în valoare de_,23 din care_,75 lei cu titlu de debit principal aferent perioadei 10._ și_,48 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 11._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 07.03.2011 fila 15.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractelor de furnizare a serviciilor, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data încheierii contractelor de furnizare a serviciilor și prin raportare la data scadenței debitelor solicitate pe calea acțiunii de față.
Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.
În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.
Față de data scadenței fiecărui debit principal, a plăților efectuate și a modalității de imputare a plăților efectuate și văzând și acordul de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 și procesul verbal de conciliere din 09.03.2009, instanța observă că facturile fiscale a căror termen de scadență se înscrie în termenul general de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii aplicabil în prezenta cauză, anterior încheierii procesului verbal de conciliere directă din 09.03.2009 fila 31 și anterior încheierii acordului de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 (3 ani calculați regresiv) sunt facturile fiscale aferente perioadei 11._, 26.01.2011, 04._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 05.02.2014 filele 32-61, centralizator calcul penalități filele 293-319.
Cu alte cuvinte, dreptul de a solicita obligarea pârâtei la plata contravalorii facturilor de agent termic a căror scadență se situează anterior datelor de încheiere a procesului verbal de conciliere din 09.03.2009 și a acordului de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 (3 ani calculați regresiv de la data încheierii procesului verbal de conciliere directă), apare ca fiind prescris, acestea, drept act de recunoaștere a creanței din partea debitorului și drept act de întrerupere a termenului de prescripție, nefiind de natură să producă efecte ce ar putea fi validate de instanța de judecată, pentru creanțe pentru care termenul de prescripție s-a împlinit anterior încheierii lor.
Față de data introducerii acțiunii, față de data încheierii procesului verbal din 09.03.2009, față de data încheierii acordului de mediere autentificat prin încheierea de autentificare nr.475/10.03.2011 și față de data scadenței debitelor principale, penalitățile facturate pentru debitele acumulate în perioada 10._, puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu în 3 ani de la data scadenței debitului principal aferent (stingându-se automat odată cu stingerea debitului principal), sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Or, reținând că debitele aferente altor facturi decât facturile fiscale aferente perioadei 11._, 26.01.2011, 04._, sunt prescrise, instanța conchide că aceeași sancțiune este aplicabilă și penalităților aferente acestora.
Așadar, în raport de data scadenței facturilor fiscale de agent termic care au stat la baza calculului de penalități aferente perioadei 03._, respectiv 10._, în raport de data achitării debitelor restante aferente fiecăreia dintre aceste facturi și a imputației plăților efectuate, instanța reține ca fiind prescrise penalitățile calculate asupra altor facturi de agent termic decât cele aferente perioadei 11._, 26.01.2011, 04._.
Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractele depuse la dosar și prin facturi fiscale de agent termic aferente perioadei 03._ filele 62-81, aferente perioadei 10._ filele 193-222, aferente perioadei 11._ filele 229-238, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia acțiunea apare ca neîntemeiată deoarece instanța nu a fost învestită cu debite anterioare lunii noiembrie 2006 și deoarece reclamanta nu a prezentat nicio factură aferentă acestei luni, apare ca neîntemeiată prin raportare la soluția ce se va da asupra excepției lipsei de interes.
Față de cele arătate mai sus față de modul de soluționare a excepției lipsei de interes și față de modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 2684,41 lei cu titlu de contravaloare a energie termică furnizată și facturată în perioada 03._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 05.02.2014 filele 32-61, fișă cont operațiuni diverse filele 170-184, și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2684,41 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de energie termică.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, față de prevederile art.18 din contractul nr.1342/11.04.2003 și față de prevederile art. 18.2 din contractul nr.371/03.03.2010, instanța reține că neplata facturii în teren de 30 de zile calendaristice de la data scadenței, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractelor la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neplata facturii în teren de 30 de zile calendaristice de la data scadenței, atrage după sine calcularea de penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia reclamanta nu a prezentat facturile de penalități aferente lunilor martie 2010-decembrie 2013, apare ca neîntemeiată în condițiile în care penalitățile au caracter accesoriu, fiind necesar și suficient ca reclamanta să depună la dosarul cauzei facturile fiscale care au generat aceste penalități, facturi care există la dosar, 62-81, 193-222, 229-238, faptul că reclamanta înțelege să factureze în mod separat penalitățile, nefiind de natură să conducă la o altă concluzie.
În ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia penalitățile au fost calculate greșit, apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu a adus nicio probă în acest sens, deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă, făcând o contestate pur formală.
Prin cuantificarea valorii penalităților de întârziere, calculate pentru facturile fiscale pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, instanța constată că suma rezultată ca urmare a aplicării procentului de penalizare în raport de debitele facturate și zilele de întârziere rezultate este de 6411,79 lei aferente perioadei 03._ calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la 05.02.2014, astfel cum rezultă din centralizator calcul penalități filele 293-319.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere că pârâta a achitat cu întârziere debitele restante cu titlu de agent termic aferente perioadei 10._, văzând soluția ce se va da asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează a admite în parte cererea privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 6411,79 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare în condițiile în care deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă nu a înțeles să producă nicio probă în acest sens.
În temeiul art. 451 și urm. Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția de mai sus, soluție în raport de care reclamanta apare ca fiind în parte în culpă procesuală, instanța urmează a dispune obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (chitanță nr.57/12.06.2014 fila 322).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1.Admite excepția lipsei de interes față de cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de_,66 lei din care _,26 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 03._ și _,40 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 11._, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge ca lipsită de interes acțiunea în ceea ce privește această sumă.
2.Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare
3.Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată reclamanta . J_, CUI_, cu sediul în Iași, calea Chișinăului, nr.25, județul Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. NEPTUN NR.3 ._, CF_, cu sediul în Iași, ., ., prin reprezentant convențional av.M. Ursachianu.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9096,2 lei din care 2684,41 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 03._ și 6411,79 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 03._.
Respinge ca prescris formulate restul pretențiilor.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, A. E. L. M. S. M.
Red.Tehnored.
E.L.A.- 18.06.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7161/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7230/2015.... → |
|---|
