Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7230/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7230/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 17593/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
SENTINȚA Nr. 7230/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. IAȘI PRIN PRIMAR și pe pârâții M. C., C. L. F. și M. F. V., având ca obiect actiune in raspundere contractuala evacuare; reziliere contract.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21 mai 2014, sub nr._, reclamantul M. IAȘI PRIN PRIMARa solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții M. C., C. L.-F. și M. F.-V. obligarea pârâților la plata sumei de 2959 lei, din care 2520 reprezintă chirie aferentă perioadei 01.02._14, iar suma de 439 lei, reprezintă penalități de întârziere, calculate până la data de 31.01.2014 pentru lunile noiembrie 2011 – decembrie 2013. S-a solicitat totodată și rezilierea contractului de închiriere nr. 2628/22.12.2008 și evacuarea pârâților din locuință, cu obligarea la plata debitului reprezentând chirie restantă până la evacuarea efectivă și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, în continuare, până la data stingerii integrale a debitului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâții dețin locuința situată în Iași, ., județul Iași, în baza contractului de închiriere nr. 3638/22.12.2008. Pe perioada derulării contractului, pârâții au înregistrat întârzieri la plata chiriei stabilite prin contract, acumulând debite restante și majorări de întârziere, care au determinat-o pe reclamantă să procedeze la notificarea acestora prin adresa nr. 2879/2119 din 10.01.2014. Reclamanta a enumerat dispozițiile contractuale în baza cărora pârâții au obligația de a achita majorări de întârziere de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenta și pana la data stingerii sumei datorat, au obligația de a achita penalitățile de 2%, dar și dispozițiile care permit reclamantei rezilierea contractului și evacuarea chiriașilor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969, art. 970 Cod civil, ale legii 273/2006 privind finanțele publice locale, ale legii 114/1996, ale contractului de închiriere și OUG 80/2013, iar în baza art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților săi.
În temeiul dispozițiilor art. 30 OUG 80/2013 cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie următoarele înscrisuri: contractul de închiriere nr. 3638/22.12.2008, Codul Civil, situația privind debite restante, fișa de calcul a chiriei, somația nr. 2879/2119 din 10.01.2014, proces-verbal nr. 91/28,03.2014 de informare asupra avantajelor medierii.
Fiindu-le legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării pârâților doar la plata sumelor reprezentând chirie restantă și penalități. Au solicitat respingerea cererilor privitoare la rezilierea contractului de închiriere și la evacuarea din imobil. S-a arăta că în imobil locuiesc pârâta C. L. F., soțul acesteia C. D., și copii lor minori C. D. A. și C. L. G.. S-a arătat că pârâtul M. F. V. nu mai locuiește în acest imobil. Reclamanții au arătat că în ultimii ani nu și-au îndeplinit întocmai și la timp obligația de plată a chiriei, însă acest fapt s-a datorat situației financiare precare: pârâta M. C. s-a pensionat în anul 2011, cuantumul acesteia fiind inițial de 56 lei/lună, respectiv 648/lună din ianuarie 2014; pârâta C. L. F. a schimbat mai multe locuri de muncă, din luna martie 2014 reușind să se reangajeze;
Reclamanții au mai solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să depună o situație detaliată a debitelor principale, a modalității de calcul a penalităților de întârziere, a modalității în care s-a realizat imputația plăților efectuate în perioada ianuarie 2012-ianuarie 2014. Reclamanții au subliniat că nu au fost de rea credință în executarea obligațiilor contractuale, însă datorită dificultăților financiare nu au avut puterea de a achita lunar contravaloarea folosinței spațiului locativ. S-a mai arătat că pârâții nu dețin o altă locuință și nici nu au posibilitatea de a-și achiziționa/închiria una, evacuarea ducând la condamnarea întregii familii la viața pe stradă. În drept au fost invocate dispozițiile legii 114/1996 li ale codului civil.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. A fost anexată adeverința nr._/10.10.2014 emisă de Casa Județeană de Pensii Iași, Întâmpinarea a fost formulată și semnată de mandatar avocat C. I. C. în baza împuternicirii nr. 30/20.0.2014.
Instanța a analizat susținerile pârâților prin care au arătat că M. V. nu locuiește în imobilul închiriat. Deși instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada acestor afirmații nu au fost aduse dovezi în aceste sens. În baza mențiunilor din contractul de închiriere nr. 3638/22.12.2008, care nu au fost modificate, instanța a reținut că pârâtul M. F. V. are calitate procesual pasivă în cauză.
La solicitarea pârâților instanța a solicitat reclamantei să formuleze precizări privind situația detaliată de debitului principal, modalitatea de calcul a penalităților de întârziere și a eventualelor majorări, modalitatea în care a fost realizată imputația plăților, precum și să detalieze plățile efectuate de la momentul promovării acțiunii - relații atașate la filele 45-52 dosar.
O nouă actualizare a debitului restant a fost solicitată de instanță la data de 15 aprilie 2015, în contextul în care pârâta M. C. a făcut dovada achitării parțiale a debitului. Precizări reclamantei au fost anexate la filele 72-76 dosar. A fost depusă în copie situația privind debitele restante la datat de 31.03.2015.
În ședința publică din 13 mai 2015, pârât M. C. a depus în copie chitanțele ISXUC_/13.05.2015 și nr. ISXUC12724410/05.05.2015, în valoare de 450 lei, reprezentând plată parțială a debitului principal.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat in cauza, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 22 decembrie 2008, reclamantul M. IAȘI PRIN PRIMAR, în calitate de locator, a încheiat cu pârâta M. C., în calitate de locatar, contractul nr. de închiriere nr. 3638/22.12.2008 (filele 5-6), având ca obiect locuința situată în municipiul Iași, ., județul Iași, contractul fiind încheiat pe perioadă determinată (până la data de 08.04.2009), fiind prelungit succesiv.
Principala obligație a reclamantului este predarea locuinței în stare de folosință, iar a pârâtei plata chiriei . În acest sens instanța reține dispozițiile art. 9 contract, conform căruia „plătitor al chiriei ca obligație bugetară este locatorul (chiriașul)”. Față de aceste dispoziții contractuale instanța reține că pârâta M. C. în calitate de locator are obligația de a achita chiria aferentă locuinței care i s-a pus la dispoziție de către reclamant, pentru ea și familia ei, așa cum este specificată în anexa nr. 1, care face parte din contractul nr. 3638/22.12.2008.
Potrivit prevederilor contractuale, lit. C pct. 5 și 6 chiria lunară este de 105 lei și plata acesteia se face la caseria Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat care are în administrare fondul locativ de stat, „în termen de 10 zile de la expirarea lunii pentru care urmează a se face plata” . Prin același contract s-a stabilit modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, dar și cuantumul procentului de penalizare, art. 7 stabilind – „pentru neachitarea la termenul scadent a chiriei, locatarul datorează majorări de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, conform OG 92/2003, art. 116.”
După introducerea acțiunii, pârâta a achitat parțial debitul. Astfel, așa cum precizează și reclamanta prin adresa nr._/07.05.2015, pârâta achitase la data emiterii adresei (inclusiv plata din 05.05.2013 în valoare de 250 lei - chitanța nr. ISXUC12724410/05.05.2015) din debitul principal suma de 1202 lei, cu titlu de chirie, rămânând un debit neachitat de 1318 lei, cu titlu de chirie și 439 lei, cu titlu de penalități. Aceeași situați rezultă și din fișa individuală anexată la filele 73-76 dosar.
La data de 13.05.2015 pârâta M. C. a efectuat o plată parțială în valoare de 200 lei, fapt dovedit cu chitanța nr. ISXUC_/13.05.2015. Instanța reține așadar că, în prezent din cei 2959 lei solicitați de către reclamant, cu titlu de chirie pârâta a făcut dovada plății parțiale a debitului principal, rămânând un debit neachitat de 1118 lei.
În drept instanța reține că sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil de la 1865, art. 3 din legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului cod civil stabilind că „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz a săvârșirii ori producerii lor”.
În temeiul art. 969 Cod civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantului își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
Instanța reține că pârâta are obligația achitării cheltuielilor de întreținere, așa cum au fost stabilite prin contract, fapt recunoscut de către aceasta prin plățile efectuate debitul neachitat fiind în valoare de 1118 lei.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere, se percepe o penalitate calculată în funcție de penalitatea impusă furnizorul de utilități.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâta a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâta la plata sumei de 439 lei cu titlu de majorări de întârziere calculat la data de 31.01.2014, pentru lunile noiembrie 2011- decembrie 2013.
Art. 124 ¹ alin. 2 OUG 39/2010 stabilește că, prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. „Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.” Făcând aplicarea dispozițiilor legale instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a penalităților aferente debitului restant în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, începând cu data de 01.02.2014, în continuare, până la data stingerii integrale a debitului. Va admite plata acestor penalități doar de la data de 01.02.2014, deoarece până la această dată,vor fi aplicate dispozițiile contractuale, mai favorabile pârâtului, reclamantul solicitând plata acestora conform contractului.
Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se realizează, potrivit art. 30 “proprietarul este îndreptățit a rezilia contractul de închiriere pentru nerespectarea prezentelor clauze contractuale, dar și pentru motivele arătate de prevederile legale în vigoare”. Sub acest aspect, instanța reține că sunt reale susținerile reclamantului privind achitarea cheltuielilor de întreținere cu depășirea termenului prevăzut de contract și acumularea unor restanțe. Totodată aceste împrejurări sunt de natura a activa clauza contractuală referitoare la rezilierea contractului. Cu toate acestea instanța nu va dispune rezilierea contractului, având în vedere eforturile depuse de către pârâtă, împreună cu familia sa, pentru a achita debitele restante.
Față de cele reținute instanța va respinge și cererea de evacuare a pârâtei M. C. și a celorlalți membri ai familiei sale, pârâții C. L.-F. și M. F.-V., ca fiind neîntemeiată.
Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, precum și prevederile contractuale, instanța apreciază că cererea formulată de către reclamant este întemeiată în parte, urmând să o admită doar în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata debitului restant în valoare de 1118 lei, cu titlu de chirie neachitată pentru perioada 01.03._14 și suma de 439 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate la data de 31.01.2014 pentru lunile noiembrie 2011 –decembrie 3013, precum și penalități de întârziere în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, de la data de 31.01.2014, până la data stingerii integrale a debitului, urmând să respingă ca neîntemeiate cererile de reziliere a contractului de închiriere nr. 3638/22.12.2008 și evacuarea din imobilul situat în Iași, ., județul Iași. Instanța înțelege să atragă atenția pârâtei cu privire la obligațiile pe care le are privind achitarea cheltuielile de întreținere, neplata acestora putând duce la rezilierea contractului și evacuarea sa din locuința pe care i-a pus-o la dispoziție reclamanta.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Deși culpa procesuală aparține pârâților, instanța observă că reclamantul nu a efectuat cheltuieli de judecată, motiv pentru care va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea, formulată de reclamantul M. IAȘI – prin Primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt, județul Iași în contradictoriu cu pârâta M. C., CNP_, C. L.-F. CNP_ și M. F.-V., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ..
Obligă pârâta M. C. să plătească reclamantului suma de 1118 lei, cu titlu de chirie neachitată pentru perioada 01.03._14 și suma de 439 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate la data de 31.01.2014 pentru lunile noiembrie 2011 –decembrie 3013, precum și penalități de întârziere în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, de la data de 01.02.2014, până la data stingerii integrale a debitului.
Respinge ca neîntemeiate cererile reclamantului M. IAȘI – prin Primar privind rezilierea contractului de închiriere nr. 3638/22.12.2008, precum și cererea privind evacuarea pârâților din imobilul situat în Iași, ., ..
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
6 ex. / 10.0._
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7241/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7240/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
