Pretenţii. Sentința nr. 7240/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7240/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 10219/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7240/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, instanța a reținut cauza în pronunțare și când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 21.03.2014, reclamanta . SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei . SRL la plata sumei de 3212 euro în echivalentul în lei de la data plății reprezentând suma executată prin poprire din conturile sale, dobânda legală penalizatoare calculată de la data de 18.07.2013 până la data de 02.12.2013 asupra sumei de 1000 euro în echivalentul în lei, dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei datorate până la restituirea integrală și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a comandat pârâtei efectuarea mai multor servicii de transport în cursul anului 2012, ultimele 2 transporturi fiind efectuate în baza comenzilor nr.79/03.10.2012 și nr.83/04.10.2012 pentru care pârâta a emis facturile fiscale nr.1034/03.10.2012 aferentă comenzii nr.79/03.10.2012 și nr.1037/10.10.2012 aferentă comenzii nr.83/04.10.2012, dar că urmare a întârzierilor la plată facturilor menționate, a fost acționată în judecată de pârâtă, fiind pronunțată sentința civilă nr.9708/25.06.2013 prin care a fost obligată la plata sumei de 3212 euro în echivalentul în lei și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței și până la data plății efective.
Reclamanta a mai arătat că deși la data de 18.07.2013 prin chitanța nr.204 a achitat pârâtei suma de 1000 euro, iar la data de 15.11.2013 prin chitanța nr.215 a achitat pârâtei suma de 2212 euro, stingând debitul în totalitate, la data de 04.11.2013, pârâta s-a adresat executorului judecătoresc B. I. pentru punerea în executare a sentinței menționate pentru întreaga sumă, fără a aduce la cunoștința executorului plata sumelor și fără a confirma încasarea acestora, fiindu-i poprite conturile la data de 06.01.2014 pentru suma de 3212 euro, 1486,46 lei cu titlu de dobândă și cheltuieli de executare, pârâta încasând suma datorată și prin executare.
Reclamanta a mai arătat că deși a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, pârâta nu a înțeles să dea curs solicitărilor.
În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art.1341 și urm. Cod civil, art.1635 și urm. Cod civil.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză și orice alte probe utile cauzei, atașând în copie conformă comandă transport nr.79/03.10.2012 fila 7, nr.83/04.10.2012 fila 8, factura fiscală nr.1037/10.10.2012 fila 9, nr.1034/03.10.2012 fila 10, chitanță nr.215/15.11.2013 fila 11, chitanță nr.204/18.07.2013 fila 12, fișă partener fila 13, sentința civilă nr.9708/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ definitivă filele 14-16, încheiere nr.1/02.12.2013 emisă în dosarul de executare nr.2296/2013 al B. I. D. și S. C. I. filele 17-18, cerere executare reclamantă din 07.01.2014, 10.01.2014 filele 19-20, răspuns din 10.01.2014 fila 21, încheiere din 13.01.2014 emisă în dosarul de executare nr.2296/2013 al B. I. D. și S. C. I. fila 22, încheiere încetare executare silită fila 23, proces verbal de informare filele 24-25.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 824,7 lei stabilită în acord cu prevederile art.3 alin.1 lit.c din OG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a indicat datele sale de identificare, a făcut dovada calității de reprezentant legal, a cuantificat dobânda legală solicitată pe calea acțiunii de față cu indicarea modalității de calcul ( 136,69 lei cu titlu de dobândă legală calculată asupra sumei de 1000 euro de la data de 18.07.2013 și până la data de 02.12.2013 și 204,62 lei cu titlu de dobândă legală calculată asupra sumei de 3212 euro de la data de 10.01.2014, data încasării sumei din cont și până la data de 21.03.2014, data introducerii cererii de chemare în judecată), a timbrat suplimentar acțiunea cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 27,3 lei în acord cu prevederile art.3 alin.1.lit.a din OUG nr.80/2013, a depus un exemplar suplimentar de pe acțiune și înscrisuri în vederea comunicării și a indicat persoana însărcinată cu primirea corespondenței la sediul ales; cu aceeași ocazie a anexat extras de cont filele 31-32.
În apărare, legal citată, pârâta a formulat întâmpinare pe care a depus-o prin serviciul registratură de la data de 22.09.2014 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat, în esență, că a efectuat pentru reclamantă în lunile septembrie, octombrie 2012 servicii de transport pe baza comenzilor acesteia și pentru care au fost emise facturi fiscale însușite la plată de reclamantă, dar pe care nu a înțeles să le achite, percepându-se penalități de întârziere potrivit facturi fiscale . nr.1501/18.11.2013 în cuantum de 8988,55 euro aferente facturilor fiscale nr.991, nr.992, nr.1028, nr.1029, nr.1030, nr.1031.
Pârâta a mai arătat că cele două chitanțe depuse de reclamantă nu indică ce comenzi de transport au fost achitate și că în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, reclamanta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.
În drept, a invocat prevederile art.205 Cod procedură civilă.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. A..
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din dispoziția instanței a fost atașat dosarul de executare nr. 2296/2013 al B. I. D. și S. C. I. filele 51-191.
La termenul din 22.09.2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar considerându-le necesare, utile și concludente în soluționarea prezentei cauze și pentru pârâtă proba testimonială cu martorul B. A. care a fost audiat sub prestare de jurământ la termenul din 17.11.2014 fila 219.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamantei care prin serviciul registratură de la data de 13.11.2014 a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile pârâtei apar ca neîntemeiate justificat de faptul că, contrar susținerilor reclamantei potrivit căreia factura fiscală nr.1501/18.11.2013 ar reprezenta penalități ce ar fi percepute pentru întârzierile la plata facturilor, deoarece factura de penalități a fost emisă la o dată ulterioară litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._ și în care s-a stabilit dobânda legală pentru întârzierea la plată a sumei de 3212 euro și la o dată ulterioară efectuării plăților în numerar, deoarece factura i-a fost comunicată la data de 26.02.2014 refuzând-o la plată, deoarece factura nu cuprinde modalitatea și temeiul de calcul a penalităților și deoarece a fost emisă fără ca între părți să existe vreun contract asumat cu privire la cuantumul penalităților.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu a formulat cerere reconvențională, sens în care, aceasta nu poate emite vreo pretenție în contra sa și că pârâta deși recunoaște dubla plată efectuată, o consideră a fi făcută în contul penalităților calculate în mod unilateral și fără temei legal.
În ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia din chitanțe nu rezultă numărul comenzilor, reclamanta a arătat că aceasta apare ca neîntemeiată deoarece chitanțele au fost emise de pârâtă și deoarece acestea nu trebuie să cuprindă nr. comenzilor ci numărul facturilor, mențiuni pe cale le cuprind; cu aceeași ocazie a reiterat susținerile din acțiunea introductivă de instanță și a depus obiective pentru expertiza contabilă.
La termenul din 17.11.2014, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă fiind desemnat în calitate de expert B. V., care prin serviciul registratură de la data de 27.02.2015 filele 236-251 a depus raportul de expertiză împotriva căruia nu s-au încuviințat obiecțiuni la termenul din 20.04.2015 și pentru plata căreia s-a stabilit un onorariu definitiv în cuantum de 1600 lei achitat de reclamantă prin chitanță nr._/1/21.11.2014 fila 225 și prin chitanță nr._/1/29.04.2015 fila 261.
La termenul din 20.04.2015, reclamanta a depus precizări scrise la dosarul cauzei prin care a arătat că la data de 15.11.2013 nu mai avea niciun debit restant față de reclamantă, reiterând susținerile din acțiunea introductivă de instanță.
La solicitarea instanței, părțile au depus în copie conformă factura fiscală nr.1501/18.11.2013 fila 265.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-au desfășurat relații comerciale în care, pârâta . SRL în calitate de transportator, pe baza comenzilor reclamantei . SRL, în calitate de client, în speță nr.69/05.09.2012, nr.70/05.09.2012, nr.72/22.09.2012, nr.73/19.09.2012, nr.74/21.09.2012, nr.75/21.09.2012, nr.79/03.10.2012, nr.83/04.10.2012, a efectuat servicii de transport de mărfuri, pentru plata cărora, pârâta a emis facturile fiscale nr.991/06.09.2012, nr.992/06.09.2012, nr.1028/24.09.2012, nr.1029/24.09.2012, 1030/27.09.2012, nr.1031/27.09.2012 în valoare totală de 23.312 euro din care reclamanta a achitat prin chitanțele nr.179/18.09.2012, OP nr._/15.10.2012, OP nr._/05.12.2012, OP nr.1034/17.01.2013 suma de 20.100 euro, rămânând un debit de 3212 euro la data de 17.01.2013, astfel cum rezultă din comandă transport nr.79/03.10.2012 fila 7, nr.83/04.10.2012 fila 8, factura fiscală nr.1037/10.10.2012 fila 9, nr.1034/03.10.2012 fila 10, pagina 3 și pagina 8 la raportul de expertiză filele 236-251.
Prin sentința civilă nr.9708/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ definitivă filele 14-16, reclamanta în calitate de debitoare, a fost obligată către pârâtă, în calitate de creditoare, la plata sumei de 3212 euro în echivalentul în lei de la data plății, reprezentând contravaloarea comenzilor nr.79/03.10.2012 și nr.83/04.01.2012, dobânda legală de la data scadenței și până la data plății și 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, comenzi pentru care s-au emis facturile fiscale nr. 1037/10.10.2012 fila 9 și nr.1034/03.10.2012 fila 10.
Prin chitanță nr.204/18.07.2013 fila 12 emisă de pârâtă, reclamanta face o plată în cuantum de 1000 euro, cu mențiunea reprezentând factura nr. 1037/10.10.2012 și nr.1034/03.10.2012, contrar susținerilor pârâtei, iar prin chitanța nr.215/15.11.2013 fila 11 emisă de pârâtă, reclamanta face o plată în cuantum de 2212 euro, fără a conține nicio mențiune cu privire la imputația plăților efectuate.
La data de 04.11.2013, ca urmare a cererii pârâtei în calitate de creditoare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.9708/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._, se deschide dosarul de executare nr.2296/2013 al B. I. D. și S. C. I. în contra reclamantei în calitate de debitoare în vederea recuperării sumei de 3212 euro, dobânda legală și 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, executare încuviințată prin încheierea din 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2013 fila 61.
Prin încheierea nr.1/02.12.2013 emisă în dosarul de executare fila 66, executorul a calculat cu titlu de dobândă legală de la data de 04.10._13, asupra sumei de_,13 lei (echivalentul sumei de 3212 euro), suma de 1486,46 lei, iar prin încheierea nr.2/02.12.2013 emisă în dosarul de executare fila 67, executorul a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 2657,65 lei, sume pentru recuperarea cărora s-a procedat la poprirea conturilor reclamantei debitoare.
Instanța mai reține că deși la data de 07.01.2014 prin OP nr.1, reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 4188,11 lei cu titlu de dobândă legală și cheltuieli de executare, solicitând sistarea popririi justificat de faptul că a achitat suma de 3212 euro filele 160-161, la data de 13.01.2014, din conturile reclamantei debitoare a fost consemnată la dispoziția executorului suma de_,15 lei cu titlu de debit aferent dosarului de executare nr.2296/2013, astfel cum rezultă din recipisa de consemnare nr.BREL_/13.01.2014 fila 136, fiind reținute din conturile reclamantei debitoare suma de_,26 lei astfel cum rezultă din pagina 5 la raportul de expertiză filele 236-251.
La data de 18.11.2013, pârâta emite pe numele reclamantei factura fiscală nr.1501/18.11.2013 fila 265 cu titlu de penalități de întârziere aferente facturilor fiscale, factură de penalități neacceptată la plată de către reclamantă.
Astfel cum rezultă din pagina 9 la raportul de expertiză filele 236-251, după efectuarea plății de 1000 euro de către reclamanta debitoare la data de 18.07.2013 prin chitanța nr.204, debitul datorat de către reclamantă pârâtei era de 2212 euro și reprezenta un rest de plată din factura nr.1037/10.10.2012, iar la data de 15.11.2013, când reclamanta a achitat pârâtei suma de 2212 euro cu chitanța nr.215 drept rest din factura nr.1037/10.10.2012, s-au stins datoriile din facturile emise cronologic, reclamanta achitând în totalitate pârâtei debitele datorate.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data reținerii din conturile reclamantei a sumelor poprite, este dată de dispozițiile Noului Cod civil.
În drept, instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 249 Cod procedură civilă, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Potrivit prevederilor art.1341 și următoarele Cod civil, prin plată nedatorată se înțelege executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia; cel care efectuează plata se numește solvens, iar cel care o primește se numește accipiens. Cu alte cuvinte, pentru a fi incidentă instituția plății nedatorate, drept fapt juridic licit ca izvor de obligații, trebuie a fi îndeplinire în mod cumulativ următoarele cerințe: 1. prestația pe care solvensul o execută trebuie să fie făcută cu titlu de plată; 2.datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens (în sensul că nu a existat niciodată sau a fost stinsă între timp); 3.relativitatea cerinței ca plata să fi fost făcută din eroare (existența acestei condiții este relativ necesară pentru admisibilitatea acțiunii în repetițiune, eroarea lui solvens având ca efect absența cauzei care a stat la baza prestației executare, numai solvensul trebuind a fi în eroare, eroare care trebuie să aibă un caracter determinant).
Analizând gradual cele trei condiții sus-menționate, se constată îndeplinită prima condiție, în sensul că reclamanta a achitat cu titlu de plată suma de 3212 euro în echivalentul în lei la data de 13.01.2014, datorie care a existat între reclamantă, în calitate de solvens, și pârâtă, în calitate de accipiens, în baza comenzilor de transport nr.79/03.10.2012 fila 7, nr.83/04.10.2012 fila 8, a facturilor fiscale nr.1037/10.10.2012 fila 9, nr.1034/03.10.2012 fila 10 și a sentinței civile nr.9708/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ definitivă filele 14-16 și a achitat și dobânda legală calculată asupra sumei de 1000 euro aferentă perioadei 18.07._13, deși la data de 18.07.2013 a achitat suma de 1000 euro prin chitanță nr.204/18.07.2013.
În analiza cerinței a doua, se constată că aceasta este îndeplinită în condițiile în care deși prin chitanțele nr.215/15.11.2013 fila 11 și nr.204/18.07.2013 fila 12 emise de pârâtă, reclamanta debitoare a achitat suma de 3212 euro drept contravaloare a facturilor fiscale nr.1037/10.10.2012 și nr.1034/03.10.2012 ce au făcut obiectul sentinței civile nr.9708/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._, și deși la data de 15.11.2013 între părți nu mai existau debite restante, astfel cum rezultă din pagina 9 la raportul de expertiză filele 236-251, la data de 13.01.2014 prin recipisa de consemnare nr.BREL_/13.01.2014 a fost indisponibilizată suma de_,26 lei din conturile reclamantei debitoare cu titlu de debit aferent dosarului de executare nr.2296/2013, cu toate că datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu mai exista din punct de vedere juridic în raporturile dintre părți, fiind stinsă anterior prin cele două plăți.
Cu alte cuvinte, reclamanta debitoare a efectuat plata sumei de 3212 euro atât voluntar prin chitanță nr.215/15.11.2013 și prin chitanță nr.204/18.07.2013 cât și pe cale silită la data de 13.01.2014 și plata dobânzii legale calculate asupra sumei de 1000 euro deși a achitat-o la data de 18.07.2013 prin chitanță nr.204/18.07.2013.
Așadar, deși nu se contestă că reclamanta a întârziat la plata facturilor fiscale nr.1037/10.10.2012 și nr.1034/03.10.2012, având în vedere că prin chitanță nr.215/15.11.2013 și prin chitanță nr.204/18.07.2013 a stins debitul aferent acestora, executarea pe cale silită a contravalorii acelorași facturi achitate anterior, la data de 13.01.2014 și calcularea de dobânzi legale pentru o creanță stinsă, reprezintă o plată nedatorată.
În analiza cerinței trei a plății nedatorate, instanța reține că situația de fapt din prezenta speță reprezintă o ipoteză de excepție în care nu se impune existența erorii solvensului, a reclamantei de față, la data efectuării plății.
Concluzia de mai sus este susținută de faptul că deși reclamanta a adus la cunoștința executorului plățile efectuate, solicitând sistarea popririi, pârâta creditoare nu a confirmat plățile efectuate, continuându-se executarea silită și poprirea conturilor sale, astfel cum rezultă din cerere executare reclamantă din 07.01.2014, 10.01.2014 filele 19-20, răspuns din 10.01.2014 fila 21, reclamanta fiind pusă în situația de a efectua o dublă plată a sumei de 3212 euro și de a plăti dobânda legală pentru plata cu întârziere a acesteia din cauza pârâtei creditoare care nu a înțeles să confirme executorului plățile efectuate de reclamantă, plăți atestate prin chitanțe emise de pârâta însăși.
În același timp, concluzia de mai sus nu este contrazisă de faptul că pârâta a emis pe numele reclamantei factura de penalități nr.1501/18.11.2013 și de faptul că prin obiectivul 2 la expertiză pârâta a solicitat calcularea penalităților de întârziere aferente facturilor dintre părți, pe care expertul le-a cuantificat la nivelul dobânzii legale, în condițiile în care factura nu a fost acceptată la plată de către reclamantă și în condițiile în care în cauză pârâta nu a formulat o cerere reconvențională.
Toate cele de mai sus nu reprezintă decât tot atâtea concluzii cu privire la plata nedatorată efectuată de reclamantă, urmând a fi admisă acțiunea și obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3212 euro, în echivalentul în lei la cursul euro-lei BNR de la data plății cât și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată asupra sumei de 1000 euro de la data de 18.07.2013 până la data de 02.12.2013, dobânda calculată asupra sumei de 1000 euro de la data de 18.07.2013 și până la data de 02.12.2013, apărând ca nedatorată în condițiile în care la data de 18.07.2013, reclamanta a achitat prin chitanță nr.204/18.07.2013 suma de 1000 euro.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ca și dispoziții aplicabile prin raportare la data efectuării plăților, instanța precizează că potrivit art. 1, 2 din OG nr. 13/2011, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului.
Potrivit art.1344 raportat la art.1645 alin.2 Cod civil, atunci când cel obligat la restituire a fost de rea-credință ori când cauza restituirii îi este imputabilă, el este ținut, după compensarea cheltuielilor angajate cu producerea lor, să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească și să îl indemnizeze pe creditor pentru folosința pe care bunul i-a putut-o procura.
Potrivit art.2528 cod civil prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.
În fapt, reclamanta a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare calculată asupra sumei de 3212 euro în echivalentul în lei, de la data de 10.01.2013 până la restituirea integrală.
Având în vedere acestea, modul de soluționare a capătului principal de cerere, având în vedere că scadența sumei de 3212 euro este la data de 13.01.2013 când s-a indisponibilizat din conturile reclamantei suma de_,15 lei cu titlu de debit aferent dosarului de executare nr.2296/2013 prin recipisa de consemnare nr.BREL_/13.01.2014, dată la care reclamanta a cunoscut caracterul nedatorat al plății și cel ce a beneficiat de ea, având în vedere că pârâta creditoare a fost de rea credință în sensul art.1344 raportat la art.1645 alin.2 Cod civil în condițiile în care a continuat executarea silită în contra debitoarei, deși la data de 15.11.2013, reclamanta nu-i mai datora nicio sumă de bani, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, instanța va dispune obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 3212 euro, în echivalentul în lei la cursul euro-lei BNR, de la data plății, 13.01.2014 și până la data achitării integrale a debitului, drept fructe ale sumei achitate nedatorat.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta urmează a cădea în pretenții, instanța va admite cererea reclamantei, urmând a dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2452 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 852 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 1600 lei reprezentând onorariu de expert (chitanță nr._/1/21.11.2014 fila 225 și prin chitanță nr._/1/29.04.2015 fila 261).
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând timbru judiciar în cuantum de 5 lei, apare ca neîntemeiată în condițiile în care instanța nu i-a pus în vedere o atare obligație; mai mult de atât, în raport de data promovării acțiunii nici nu se impunea o atare obligație în condițiile în care prin art.58 lit.b din OUG nr.80/2013 (drept lege a taxelor de timbru sub imperiu căreia a fost promovată acțiunea de față), la data intrării în vigoare a acesteia, a fost abrogată OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere soluția de mai sus în raport de care pârâta apare ca fiind în culpă procesuală, cererea acesteia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare; mai mult de atât, pârâta nu a făcut dovada suportării acestora deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . SRL J22/1245/27.07.2012, C.U.I._ cu sediul social în ., ., biroul nr.1, județul Iași și cu sediul procesual ales în Iași, ., ..1, județul Iași, persoana însărcinată cu primirea corespondenței I. C., prin reprezentant legal I. C., prin reprezentant convențional consilier juridic A. N. Martinică în contradictoriu cu pârâta . SRL J_, C.U.I._ cu sediul în Iași, ., ., județul Iași și sediul procesual ales la C..Av.Meșinschi A. din Iași, ..36, ., mezanin, județul Iași prin reprezentant convențional av.A. D. Mișinschi.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3212 euro, în echivalentul în lei la cursul euro-lei BNR de la data plății, la care se va calcula dobânda legală penalizatoare de la data de 13.01.2014 și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare calculată asupra sumei de 1000 euro, în echivalentul în lei la cursul euro-lei BNR de la data plății, de la data de 18.07.2013 și până la data de 02.12.2013.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2452 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de expert.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. L. M. S. M.
Red.Tehnored.
E.L.A.- 24.06.2015
4 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7230/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6451/2015.... → |
|---|
