Cerere de ajutor public judiciar. Hotărâre din 29-09-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 10641/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea R. ( fostă C.) D. și pe intimata S. S.A.R.L. - PRIN MANDATAR ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07 Septembrie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23 Septembrie 2015 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.06.2015 sub nr._, contestatoarea R. (fostă C.) D. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata S. S.á.R.L., prin reprezentant legal KRUK România S.R.L. (fostă S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L.), să dispună anularea executării silite mobiliare pornite împotriva sa precum și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că dreptul creditoarei de a proceda la executarea silită în baza contractului de credit nr. 3067 din 09.05.2007 încheiat cu Banca Comercială Română S.A. s-a prescris. A mai susținut că după . O.U.G. nr. 50/2010, comisionul de urmărire riscuri a devenit ilegal. De asemenea, banca a refuzat să anuleze comisionul de risc și comisionul de administrare și să primească rambursarea integrală și fără costuri a creditului acordat, susținând că actul normativ menționat mai sus nu îi este aplicabil.
Contestatoarea a invocat nerespectarea de către Banca Comercială Română S.A. a prevederilor art. 66, art. 35 alin.3 din O.U.G. nr. 50/2010.
S –a mai arătat că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nu a beneficiat de o dobândă fixă, deși lucrul acesta a fost inclus în contractul care face referire la revizuirile trimestriale, fără să se arate modul de calcul al dobânzii. Acest lucru a fost menținut și prin actul adițional nr. 1444 din 11.02.2011 pe care nu l-a semnat. Deși vorbise de o micșorare a dobânzii la data de 11.02.2011, D. ajunge de la 18 la 22,41% pe an. La punctul 6 a fost introdus comisionul lunar de administrare de 49,17 lei.
Contestatoarea a mai arătat că nu îi este opozabilă cesiunea de creanțe, art. 10 din condițiile generale de creditare neacoperind această lipsă. Totodată, nu au fost respectate prevederile art. 71 alin.4, alin.5 din O.U.G. nr. 50/2010. De asemenea, mai multe clauze din contractul de credit au caracter abuziv, nefiind puse de acord cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010. Modul de calcul al dobânzii este netransparent, fiind lăsat la aprecierea Băncii să modifice, fără notificare, prin afișare la sediul său, fără arătarea modului în care se face raportarea la Euribor/Robor.
A mai susținut contestatoarea că intimata nu deține o creanță certă, fiind calculată în mod abuziv, ilegal, dobânzi și comisioane, astfel că nu se poate recunoaște caracterul executoriu al creanței. Față de suma de 8.167,38 lei care i se impută ca fiind restantă, i se solicită achitarea unei sume cu peste 100% mai mare și mult peste întreaga sumă contractată, după ce timp de 3 ani și jumătate a achitat conștiincios toate ratele.
Prin contestația la executare s-a mai subliniat că onorariul executorului judecătoresc este excesiv, cât timp onorariul trebuie să se încadreze în maximum 10% din debitul urmărit și doar în funcție de activitatea efectiv desfășurată.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 706 alin.1 Cod procedură civilă, art. 711 raportat la art. 2513, art. 2517 Cod civil, art. 2500, art. 2503 Cod civil.
În susținerea contestației la executare, contestatoarea a depus, în copie certificată, înscrisuri din dosarul de executare nr. 555/2015 al B.E.J. Silimon V..
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din 13.07.2015 instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de către contestatoare, a redus cu 50% cuantumul taxei judiciare de timbru de 980,66 lei și a stabilit în sarcina acesteia obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 490,33 lei.
Intimata S. S.á.R.L., prin reprezentant legal KRUK România S.R.L. (fostă S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L.), a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării contestației la executare, excepția inadmisibilității contestației la executare, motivat de faptul că acțiunea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractele de credit poate fi promovată numai de către Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor, excepția lipsei de obiect, motivat de faptul că a încetat contractul de credit ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de către contestatoarea debitoare, excepția prescripției dreptului la acțiunea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. 3067 din 09.05.2007, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare, intimata a arătat că Banca Comercială Română S.A., în calitate de cedent, a transmis intimatei dreptul său de creanță împotriva contestatoarei debitoare. Cesiunea a fost notificată, conform art. 1393 Cod civil, fiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. De la data cesiunii de creanță s-au efectuat nenumărate demersuri pentru soluționarea amiabilă a dosarului, transmițându-se 53 de notificări către contestatoare, intimata fiind astfel de bună-credință. Împrumutul acordat în baza contractului de credit ce constituie titlu executoriu trebuia rambursat în 120 de rate lunare până la data de 25.04.2017. Fiind vorba de prestații succesive, sunt aplicabile prevederile art. 2503 alin.2 Cod civil, respectiv art. 12 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. Astfel, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu s-a împlinit.
Intimata a mai arătat că debitoarea a semnat condițiile contractului de credit nr. 3067 din 09.05.2007, care au fost clare și fără echivoc, debitoarea semnând fiecare pagină a contractului de credit bancar. În contractul de credit nu poate fi vorba despre clauze abuzive, ascunse și termeni meniți să inducă în eroare care să creeze în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrucât acestea sunt prevăzute în mod expres în contractul semnat de către contestatoare. Debitoarea nu a probat că aceste clauze nu au fost negociate cu banca întrucât au fost semnate de către client, iar conform mențiunilor de la finalul contractului de credit, a declarat că a citit, a înțeles și i s-au explicat clauzele contractuale pe care și le-a însușit în totalitate. Instanța trebuie să ia în considerare existența unui minimum de diligență din partea consumatorului atât pentru a înțelege dispozițiile contractuale pe care intenționează să și le asume, cât și pentru a încerca influențarea acestora. Este dreptul potențialului client să solicite unității bancare informații suplimentare, explicațiile și clarificările pe care le consideră necesare, astfel încât să cunoască și să înțeleagă regulile ce vor guverna contractul de credit. Faptul că în general contractele de credit conțin și clauze standard, preformulate, nu duce la concluzia că indiferent de situație, consumatorul nu a cunoscut condițiile de creditare, cât timp acestea au fost clar prevăzute în contract. La fel de eronată este și ipoteza că în astfel de situații consumatorul nu poate influența clauzele respective.
Intimata a subliniat că titlul executoriu cuprinde clauze care sunt conforme bunei-credințe, nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului. Comisioanele și dobânda prevăzute în contract au fost percepute în mod legal și corect. Banca Comercială Română S.A. a respectat dispozițiile prevăzute de art. 9 lit. g din O.G. nr. 21/1992. Astfel, clauza cuprinsă în art. 5, potrivit căreia dobânda curentă este formată din dobânda de referință revizuibilă semestrial la care se adaugă 1,20 p.p., corespunde exigențelor instituite de art. 9 lit. g pct.2 lit.g care stabilește că dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice și să nu fie majorată peste un anumit nivel. Comisioanele sunt recunoscute ca făcând parte din costul total al creditului, reprezentând un element al prețului contractului, atât în legislația internă, cât și de cea europeană și cad în mod uzual în sarcina consumatorului. Contestatoarea și-a asumat obligația de a suporta și comisioanele contractuale în cuantumul prevăzut în contract, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică perceperea acestor comisioane sau care să permită instanței să modifice cuantumul lor. Clauzele contractuale privind comisioanele sunt cât se poate de clare, în termeni ușor de înțeles de către orice consumator.
Prin întâmpinare s-a mai arătat că este lipsită de temei legal contestarea caracterului cert al creanței, cât timp caracterul cert este dat de însuși contractul de credit nr. 3067 din 09.05.2007, creanța fiind și lichidă pentru că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit conține elemente definitorii pentru stabilirea obiectului determinat.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia onorariul executorului judecătoresc este excesiv, intimata a susținut că aprecierea este una pur subiectivă, fără niciun fundament legal și fără a avea cunoștințele necesare a aprecia complexitatea unui dosar de executare silită.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimata a solicitat respingerea acesteia întrucât contestatoarea nu a probat existența unor motive care să justifice luarea acestei măsuri.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimata a depus, în copie certificată, contractul de credit bancar nr. 3067 din 09.05.2007, notificări adresate contestatoarei, extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
A fost depus, în copie certificată, dosarul de executare nr. 555/2015 al B.E.J. Silimon V..
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către intimată și a reiterat susținerile din contestația la executare.
În ședința publică din 07.09.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepția netimbrării contestației la executare, excepția inadmisibilității contestației la executare, excepția lipsei de obiect și excepția prescripției dreptului la acțiune. Totodată, instanța a constatat renunțarea la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Banca Comercială Română S.A. și contestatoarea R. (fostă C.) D. au încheiat, pentru o perioadă de 120 de luni, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3067 din 09.05.2007, având ca obiect suma de 14.900 lei, pentru acoperirea unor nevoi personale.
Conform art. 9 lit. c și f din contract, contestatoarea și-a asumat obligația de a achita un comision de administrare de 7,45 lei lunar, reprezentând 0,05% din valoarea creditului contractat și un comision de urmărire riscuri de 41,72 lei lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat. Potrivit art. 3.8 și art. 3.9 din Condițiile Generale de creditare – Anexă la contractul de credit bancar nr. 3067 din 09.05.2007, comisionul de urmărire riscuri și comisionul de administrare se calculează prin aplicarea unui procent la valoarea creditului contractat, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare. Clientul achită comisioanele lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisioanele se percep integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună.
Potrivit art. 5 din contract, dobânda curentă este de 10,95% pe an și este revizuibilă semestrial. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință revizuibilă semestrial, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,20p.p. Cotația dobânzii de referință revizuibilă semestrial este cea de la 30 septembrie din fiecare an și se aplică de la 01 octombrie până la 31 martie anul următor, respectiv cea de 31 martie din fiecare an și se aplică de la 01 aprilie până la 30 septembrie din același an.
Instanța reține, din cererea de credit persoane fizice din 09.05.2007 și graficul de rambursare aferent, că debitoarea a cunoscut la momentul semnării contractului de credit bancar nr. 3067 din 09.05.2007 suma totală datorată lunar (254 lei/lună) și că, în această sumă, sunt înglobate comisionul de administrare și comisionul de risc (în valoare totală de 49,17 lei), invariabile până la finalizarea contractului de credit (25.04.2017).
La data de 26.10.2011, dreptul de creanță al Băncii Comerciale Române S.A., izvorât din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 3067 din 09.05.2007, a fost transmis intimatei din prezenta cauză, conform contractului de cesionare creanțe nr. J1111/26.10.2011 (fila 60). Notificarea privind cesiunea de creanță a fost comunicată contestatoarei, dovada de comunicare fiind semnată de tatăl acesteia (fila 44), și a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (fila 46).
În aceste condiții, susținerea contestatoarei conform căreia cesiunea de creanță nu îi este opozabilă, nefiind notificată în acest sens, este neîntemeiată. Pretinsa nerespectare a prevederilor art. 71 alin.4 și alin.5 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată, nu poate fi reținută cât timp aceste dispoziții nu sunt aplicabile contractelor de credit în derulare la data intrării în vigoare a actului normativ menționat mai sus, conform art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată.
La data de 09.04.2015 a fost constituit dosarul de executare nr. 555/2015 al B.E.J. Silimon V. în vederea aducerii la îndeplinire, pe calea executării silite, a obligației de plată a sumei de 14.322,81 lei din care suma de 8.167,38 lei reprezintă debit principal, suma de 5.313,50 lei reprezintă dobânda aferentă creditului acordat, iar suma de 841,93 lei reprezintă comision bancar restant. Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea executorului judecătoresc din 09.04.2015. Ulterior, prin încheierea din 04.06.2015, B.E.J. Silimon V. a stabilit, cu titlu de cheltuieli de executare silită, suma de 2.190,48 lei din care suma de 17 lei reprezintă taxă furnizare informații CNPAS, suma de 1 leu reprezintă taxă furnizare informații Direcția de Evidență a Persoanelor, suma de 396,80 lei reprezintă cheltuieli poștale, copii xerox, birotică, program informatic, personal, transport (TVA inclus), iar suma de 1.775,68 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus).
La aceeași dată (04.06.2015), a fost emisă adresa de înființare a popririi.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu se poate reține declararea scadenței anticipate a contractului de credit, conform art. 7.4 lit. h din convenție.
În aceste condiții, având în vedere împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. 3067 din 09.05.2007 a fost încheiat pentru o perioadă de 120 de luni (ultima rată fiind scadentă la data de 25.04.2007 – fila 32), instanța reține că, potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă (art. 2526 din Noul Cod Civil), conform căruia în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită, termenul general de 3 ani de prescripție a dreptului de a cere executarea silită nu s-a împlinit, susținerea contestatoarei fiind neîntemeiată.
Instanța reține, de asemenea, caracterul cert și lichid al creanței a cărei valorificare o urmărește creditoarea cesionară în dosarul de executare nr. 555/2015 al B.E.J. Silimon V., sumele datorate lunar de către contestatoare fiind determinate pe baza clauzelor inserate în contractul părților și concretizate în graficul de rambursare (filele 29-32). Mai mult, însăși contestatoarea a afirmat, în cuprinsul contestației la executare, că nu a mai efectuat nicio plată din 22.10.2010 (fila 4 verso) sau din februarie 2011 (fila 5).
Cu privire la posibilitatea rambursării anticipate a creditului acordat, instanța reține că, într-adevăr, deși prevederile O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, modificată, nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (art. 95), cu titlu de excepție se aplică prevederile art. 66 din același act normativ, conform cărora consumatorul are dreptul, în orice moment, sã se libereze în tot sau în parte de obligațiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, aceastã reducere privind dobânda și costurile aferente perioadei dintre data rambursãrii anticipate și data prevãzutã pentru încetarea contractului de credit.
Cu toate acestea, contestatoarea nu a probat, conform art. 10 alin.1 Cod procedură civilă, refuzul Băncii Comerciale Române S.A. de a primi rambursarea creditului conform dispozițiilor legale menționate mai sus.
Dimpotrivă, din înscrisul aflat la fila 8 din dosar (verso), rezultă că debitoarea contestatoare a solicitat Băncii Comerciale Române S.A., la data de 20.09.2010, anularea comisionului de urmărire riscuri, având în vedere costul deosebit de scump al acestui credit și faptul că nu a avut niciun incident de plată în acest interval de timp (3 ani și 5 luni). Contestatoarea a solicitat băncii să stabilească o rată lunară mai mică, fără a-i fi modificată perioada de rambursare.
Cu privire la cererea contestatoarei de constatare a caracterului abuziv al clauzelor privitoare la comisionul de administrare, comisionul de urmărire riscuri și dobânda contractuală, instanța arată următoarele:
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu consumatorii trebuie realizată în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe (cauza C-137/08, VB Penzugyi Lizing).
În conformitate cu prevederile ar. 4 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. Totodată, o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume 1) clauza pretins abuzivă să nu fi fost negociată între comerciant și consumator și 2) această clauză să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.
Clauzele cuprinse în art. 3.8 și art. 3.9 din Condițiile generale de creditare – Anexa la contractul de credit bancar nr. 3067 din 09.05.2007, referitoare la stabilirea unei sume fixe, pe toată perioada de rambursare (suma de 7,45 lei, conform art. 6 lit. c din contract și suma de 41,72 lei, conform art. 6 lit. f din contract) au fost cunoscute de către contestatoare anterior semnării contractului de credit bancar (filele 27-32). Deși nu sunt aplicabile prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată, instanța constată că legiuitorul român a permis unităților bancare perceperea, printre altele, și a comisionului de administrare.
Astfel cum s-a reținut mai sus, clauzele care prevăd comisioanele contestate, precum și dobânda contractuală, au fost redactate într-un limbaj clar, inteligibil, astfel încât un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat poate să evalueze consecințele economice, potențial semnificative, pentru acesta și, prin urmare, costul total al împrumutului său.
Instanța constată că prin clauzele contestate au fost stabilite destinația și modul de calcul al comisioanelor, eventuala lipsă de negociere a clauzelor amintite și caracterul prestabilit al acestora nefiind de natură a justifica reținerea caracterului abuziv al prevederilor contractuale menționate mai sus. Totodată, instanța constată că debitoarea nu a probat dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, astfel cum rezultă din contractul de credit și graficul de rambursare însușite de către contestatoare.
Totodată, nu se poate reține caracterul excesiv al onorariului executorului judecătoresc stabilit în cuantum de 1.775,68 lei, această sumă reprezentând 10% din valoarea creanței urmărite, la care se adaugă și T.V.A. în procent de 24%.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, apreciind ca neîntemeiată prezenta contestație la executare, instanța, în temeiul prevederilor art. 712 și următoarele Cod procedură civilă, o va respinge ca atare.
Față de prevederile art. 19 alin.1 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, modificată, instanța va constata că suma de 490,33 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat contestatoarei sub forma scutirii de ½ din cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, conform încheierii din ședința din camera de consiliu din 13.07.2015, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea R. (fostă C.) D., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., județul Iași în contradictoriu cu intimata S. S.á.R.L., prin reprezentant legal KRUK România S.R.L. (fostă S.C. KRUK INTERNATIONAL S.R.L.), CUI RO_, cu sediul în București, ., ..
Suma de 490,33 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat contestatoarei sub forma scutirii de ½ din cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, conform încheierii din ședința din camera de consiliu din 13.07.2015, rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./12.10.2015, 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9428/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-09-2015,... → |
|---|
