Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 288/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 288/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 25239/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 288/2015
Ședința din Camera de consiliu de la 14 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . pe pârât M. P., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, la prima strigare, niciuna dintre părți nu este prezentă. În temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a II-a strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a II-a strigare, ambele părți litigante lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată și că la dosar nu s-au mai depus alte cereri sau înscrisuri.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere că proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei conform art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.07.2014, sub numărul_, reclamanta . solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului M. P. la plata sumei de 540, 82 lei reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada 11._ și a sumei de 95, 55 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente acestora și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru).
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de prestării servicii salubritate nr._/2002, în baza căruia a colectat, transportat și depozitat deșeurile municipale, însă pârâtul nu a mai achitat valoarea facturilor emise în perioada 11._, înregistrând un debit de 540, 82 lei. La aceste sume s-au calculat penalități de întârziere de 95, 55 lei.
Reclamanta a mai arătat că a invitat pârâtul la sediul său în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă cât și pe calea medierii, solicitări cărora pârâtul nu le-a dat curs.
În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă privind procedura specială a cererilor cu valoare redusă și art. 1516 Cod civil.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri: somație de plată (f. 7), contract de prestări servicii de salubritate nr._/11.10.2002 (f. 8), tabel cu modul de calcul al penalităților (f. 9),facturi fiscale (f. 10-20).
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei.
Instanța a efectuat din oficiu verificări cu privire la domiciliul actual al pârâtului în vederea legalei citări a acestuia.
În apărare, deși i-a fost comunicată anexa nr. 3 din Ordinul MJ nr. 359/C/2013-formularul de răspuns - împreună cu cererea reclamantului și cu înscrisurile doveditoare, pârâtul nu a înțeles să completeze formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantului. De asemenea, pârâtul nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant legal sau convențional.
Instanța în temeiul art.1029 alin. 9 Cod procedură civilă a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri existentă la dosar considerând-o necesară, utilă și concludentă în soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta . calitate de prestator, și pârâtul M. P., în calitate de beneficiar, au încheiat contractul de prestării servicii salubritate nr._/11.10.2002 (f. 8), având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale pe o perioadă nedeterminată.
În schimbul serviciilor prestate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor prestate la data scadenței potrivit prevederilor art. 4 pct. 8 din contract, în termen de 30 zile de la data emiterii facturii, potrivit prevederilor art. 5 pct. 3 din contract.
Părțile au convenit că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor pentru bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 5 pct. 3 din contract.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale (filele 10-20) pentru valoarea totală de 540, 82 lei, aferente perioadei 11._. La suma neachitată de către pârât, în temeiul art. 5. 4 din contract, au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 95, 55 lei, astfel cum rezultă din fișă calcul penalități fila 9.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art. 6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de prestări servici, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
În drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește domeniul aplicabil procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă, procedura cererilor de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Potrivit art. 1028 Cod procedură civilă reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei. Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească.
Potrivit art. 1029 alin. 1, 2 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu. Instanța poate dispune înfățișare apărților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris și nu poate fi atacat separat.
Potrivit art. 1029 alin. 3,4 Cod procedură civilă, după primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant. În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor sus menționate, pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.
Potrivit art. 1030 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Facturile acceptat reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței raportului juridic contractuale și executării obligației ce constituie obiectul contractului preexistent dintre părți.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile emise pentru perioada 11._, iar pârâtul nu a făcut dovada stingerii obligației corelative de plată.
Pârâtul avea posibilitatea contestării facturilor emise de reclamantă în termen de 5 zile de la primire, în caz contrar factura considerându-se acceptată (art. 5 pct. 7 din contract).
În cauză pârâtul nu a contestat facturile emise în termenul prevăzut în contract, astfel încât facturile au fost acceptate tacit la plată de către acesta.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală și nici nu a făcut dovada stingerii obligațiilor pe care le are față de reclamantă.
Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantei sunt întemeiate, motiv pentru care instanța urmează să le admită și să admită în consecință acțiunea.
Față de cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 540, 82 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise în perioada 11._ și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a acestei sume.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 5 pct. 4 din contract, instanța reține că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor pentru bugetul de stat.
Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtului de plată a contravalorii facturilor emise în perioada 11._ instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor pentru bugetul de stat, creanța cu privire la acest capăt de cerere, fiind deci, exigibilă.
Instanța apreciază că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere în fișa depusă la dosar (fila 9), aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor, respectiv de 0,04 %.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere și modul de soluționare a capătului principal de cerere, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 95, 55 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 13.01.2014.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul urmează a cădea în pretenții, instanța îl va obliga și la plata sumei de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamantul ..U.I._, cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43 în contradictoriu cu pârâtul MASLINCĂ P., C.N.P._, cu domiciliul indicat prin cererea de chemare în judecată în Iași, ., . și cu domiciliul rezultat în urma verificărilor D.E.P.A.B.D în Iași, ., ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 540, 82 lei cu titlu de preț și suma de 95, 55 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Admite cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.01.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./23.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 291/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 311/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
