Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5897/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5897/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 5897/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5897/2015
Ședința din Camera de Consiliu de la 29 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI și pe pârât S.C. F. D. COMPANY S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu nu au răspuns părțile.
Cererea se soluționează fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 131 N.C.P.C.
Instanța estimează durata procesului la un singur termen de judecată, raportat la obiectul cererii.
Instanța, în temeiul art. 254 și urm. N.C.P.C., încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și ia act că pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus formularul de răspuns.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și față de lipsa părților declară dezbaterile închise și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de valoare redusă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.01.2015, sub nr.de dosar_, reclamanta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. F. D. COMPANY S.R.L., pronunțarea pe calea specială a procedurii cererii de valoare redusă unei hotărâri de obligare a acesteia la plata sumei 930 RON și a dobânzii legale aferente, calculată de la datele de 22.04.2013, 12.04.2013, respectiv 11.04.2013 și până la plata integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii s-a arătat că, în calitate de prestator, reclamanta a asigurat efectuarea analizelor la laboratorul sanitar veterinar de stat pentru obiectivul aparținând pârâtei, în calitate de beneficiar, pentru respectivele servicii prestate fiind stabilite tarife în baza Ordinului Președintelui ANSVSA nr.45/2005.
În drept s-au invocat dispozițiile art.1025-1032 din Noul Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv cinci facturi fiscale și buletine de analiză, depuse în copii conforme cu originalul.
Reclamanta nu a solicitat dezbateri orale în cauză.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 RON taxă judiciară de timbru.
Formularul de cerere a fost comunicat pârâtei S.C. F. D. COMPANY S.R.L.., care nu a depus răspuns, nici nu s-a înfățișat vreun reprezentant al său în fața instanței.
La termenul de judecată din data de 29.04.2015, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI a chemat în judecată pârâta S.C. F. D. COMPANY S.R.L.. pentru pretenții contractuale în temeiul facturilor fiscale nr._/22.04.2013, nr._/12.04.2013, nr._/11.04.2013, în valoare totală 930 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de efectuare a analizelor de laborator, conform buletinelor de analiză atașate.
Instanța reține, însă, că aceste facturi fiscale nu au fost semnate de primire, nici nu s-a probat, în alt mod, stabilirea raporturilor contractuale dintre părți.
Instanța constată că, în drept, sunt aplicabile situației litigioase dispozițiile art.218, 219, 1166 și 1270 din Noul Cod Civil, precum și art.249, 268, 273 și 277 Noul Cod pr.civ.
Astfel, instanța reține că, în baza art.1270 N.C.civ., ceea ce obligă un debitor este un contract valabil încheiat.
Se mai reține că, potrivit principiului general în materia probațiunii, astfel cum este reglementate de dispozițiile art.249 N.C.proc.civ., în materia răspunderii contractuale revine în primul rând creditorului-reclamant sarcina de a dovedi existența unei creanțe, respectiv existența valabilă a raportului juridic obligațional.
În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada unui astfel de raport juridic în care să fi intrat cu pârâta, în conformitate cu dispozițiile art.249 N.C.proc.civ., înscrisurile depuse în susținerea fondului (facturi fiscale, facturi proforma și buletine de analiză) necuprinzând nicio mențiune din care să rezulte însușirea la plată, în mod legal, a contravalorii indicate de reprezentanții reclamantei.
Mai mult, instanța apreciază că simpla existență a unui înscris, chiar nesemnat, nu face dovada raportului juridic dintre profesioniști. Este adevărat că, potrivit art.277 alin.2 N.C.proc.civ., înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic, dar instanța consideră că aceste dispoziții legale nu pot constitui singurul temei de admitere a unei cereri precum cea din prezentul dosar. Mai mult, pentru a fi incident art.277 alin.2 N.C.proc.civ., mai precis condiția utilizării înscrisului în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi, este necesară dovedirea, de către reclamantă, a faptului că activitatea sa de comerț sau cea a partenerului se desfășoară în mod obișnuit în felul determinat prin emiterea acelui înscris, inclusiv în ceea ce privește nesemnarea de către destinatar. În acest sens, Factura semnată numai de către emitent fac probă contra acestuia, în privința întregului său cuprins, indiferent dacă a fost sau nu acceptată de cel căruia i se adresează, însă nu face dovada împotriva destinatarului care nu a semnat-o decât în condițiile art.277 alin.2 N.C.proc.civ., și anume atunci când emitentul dovedește că destinatarul facturii își organizează activitatea specifică în acest fel, fie doar în raportul juridic stabil și constant cu emitentul (de exemplu, a făcut plăți anterioare, în aceleași condiții sau și-a executat prestațiile corelative în mod necontestat, în sensul unei acceptări tacite a facturii), fie în relația cu orice profesionist (a se vedea Noul Cod de procedură civilă – Comentariu pe articole, G. B. ș.a., Editura Hamangiu, 2013, pag.277-278). Ori, față de toate aceste considerente, instanța reține că reclamanta nu a probat o asemenea practică a părții adverse, prin urmare nu sunt aplicabile prevederile art.277 alin.2 N.C.proc.civ.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.280 alin.1 N.C.proc.civ., registrele profesioniștilor, întocmite și ținute cu respectarea dispozițiilor legale, pot face între aceștia deplină dovadă în justiție, pentru faptele și chestiunile legate de activitatea lor profesională, însă, pe de altă parte, alin.3 din articolul menționat prevede că instanța poate aprecia în ce măsură a atribui putere doveditoare acestora atunci când nu concordă.
În lumina tuturor acestor considerente și față de faptul că forța probantă a înscrisurilor sub semnătură privată rezidă tocmai în semnătura aplicată de cel căruia i se opune înscrisul,în condițiile în care reclamanta nu a dovedit că analizele de laborator efectuate au fost solicitate de pârâtă și ar fi folosit acesteia și, în mod implicit, nici faptul că cea din urmă ar fi acceptat plata contravalorii acestora, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
In tem art 453 Cod proc, fata de modul de solutionare a actiunii, va respinge cererea formulată de creditoare având ca obiect obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI cu sediul în IAȘI, .. 10, Cod postal_, J. IAȘI în contradictoriu cu pârâtul S.C. F. D. COMPANY S.R.L. cu sediul în ., ., ., . 2, J. ILFOV.
Respinge cererea formulată de creditoare având ca obiect obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iași.
Pronuntata in sedinta publică, azi 29.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/11.05.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5846/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5728/2015.... → |
|---|
