Contestaţie la executare. Sentința nr. 5144/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5144/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 5144/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5144/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul A. C. și pe intimata A. P. DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită - rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2015, când, pentru același motiv, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni, notează următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06 noiembrie 2012 sub nr._, contestatorul A. C. a chemat în judecată intimata A.-DRAOV Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare întocmite în dosarele de executare silită nr. 744/2001 și nr. 1699/2002 ale intimatei. În motivarea cererii contestatorul a susținut că prin somația nr._/2012 emisă în cele două dosare de executare silită nr. 744/2001 și nr. 1699/2002 ale intimatei a fost somat să achite suma de_ lei, conform titlurilor executorii proces-verbal de calcul pentru sumele prevăzute în titlul executoriu nr._/2012, proces-verbal de calcul pentru sumele prevăzute în titlul executoriu nr._/2007, proces-verbal de calcul pentru sumele prevăzute în titlul executoriu nr._/2007, AC nr. 553/2002 și AC nr. 120/2001. În temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită. A mai arătat că a beneficiat de un regim preferențial pentru plata taxelor vamale pentru două autoturisme în anul 2000 și respectiv 2002, iar la data respectivă a prezentat toate documentele care să ateste faptul că era îndreptățit la reducerea acordată.
În drept contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 44, 45, 13 și art. 172-174 Cod procedură fiscală, OUG 192/2001. În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, anexând în copie somația nr._/18.10.2012, procesul verbal privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu, actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr. 553/10.10.2002, actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr. 120/20.02.2001.
Cererea a fost legal taxată, contestatorul făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 194 lei, fiind aplicat timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citată, intimata depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea copiilor celor două dosare de executare silită nr. 744/2001 și nr. 1699/2002 ale intimatei.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 2921/20.0.2013 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A. C., în contradictoriu cu intimata A. - D.R.A.O.V. Iași și în consecință s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarele de executare silită nr. 744/2001 și respectiv nr. 1699/2002 ale intimatei, fiind obligată intimata și la plata sumei de 1199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut în esență că, în ce privește dosarul de executare silită nr. 744/2001 a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, iar în ceea ce privește actele de executare întocmite în cel de-al doilea dosar de executare silită, nu au fost legal emise, titlul de creanță nefiind comunicat legal.
P. decizia civilă nr. 1163/27.06.2014, Tribunalul Iași a admis recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași împotriva sentinței civile nr. 2921/20.02.2013 a Judecătoriei Iași sentință pe care o casează în tot, dosarul fiind trimis spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 03 decembrie 2014 sub nr._ 2013*.
În rejudecare, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză, instanța reține
următoarele:
În fapt, la data de 20.02.2001 a fost întocmit sub nr. 120 actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat prin care s-a reținut în sarcina contestatorului A. C. un debit în sumă 26.048.075 ROL. În baza acestui act constatator a fost deschis dosarul de executare silită nr. 744/2001, în cadrul căruia a fost emisă somația având număr de înregistrare_/21.06.2001. O nouă somația a fost emisă la data de 07.02.2003, iar ulterior la data de 05.10.2007, în cadrul aceluiași dosar de executare nr. 744/2001, apreciindu-se de instanța de control judiciar ca termenul de 5 ani reglementat de art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală a fost întrerupt prin emiterea în cursul executării silite declanșate în dosarul nr. 744/2001 a celor două somații având număr de înregistrare 2796/07.02.2003 respectiv_/05.10.2007. Astfel, în puterea art. 133 lit. c Cod procedură fiscală termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a întrerupt inițial în anul 2003, ulterior în luna octombrie 2007, momente de la care a început să curgă un nou termen de prescripție. La data emiterii somației ce face obiectul prezentului litigiu – 18.10.2012 – termenul de prescripție de 5 ani nu se împlinise încă.
În cadrul dosarului de executare nr. 1699/2002 titlul executoriu este actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr. 553/10.10.2002. P. acesta s-a stabilit că A. C. datorează un debit în sumă de 32.983.935 ROL. S-a reținut de instanța de control judiciar că actul administrativ fiscal a fost comunicat în condițiile reglementate de art. 44 Cod procedură fiscală. Și relativ la procesele – verbale prin care s-au calculat accesorii la sumele datorate în baza actelor constatatoare nr. 120/2001 și 553/2002 tribunalul a reținut legala lor comunicare. Astfel, la data de 05.10.2007 a fost încheiat procesul – verbal nr._/1 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu AC 120/2001, sume ce reprezintă accesorii din TV și penalități, accesorii din TVA și accesorii din accize în cuantum total de 6046 lei. Acest proces – verbal a fost comunicat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 05.10.2007 (file 46, 47 dosar fond, de primirea înscrisului cu nr._/1/05.10.2007 semnând soția contestatorului). Procesul – verbal nr._ din 31.10.2007 încheiat în temeiul AC 553/2002 prin care s-au calculat accesorii din TV și penalități, precum și accesorii din TVA în sumă de 5257 lei (dosar executare nr. 1699/2002) a fost comunicat subsecvent comunicării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin anunț colectiv la data de 31.12.2008. Procesul – verbal nr._/06.10.2012 prin care au fost calculate în baza AC nr. 120/2001 și nr. 553/2002 majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente taxelor vamale și accizelor și TVA –ului în sumă totală de 8731 lei, a fost comunicat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire către contestator la data de 25.10.2012.
Totodată, s-a reținută că prin contestația la executare cu care debitorul A. C. a înțeles să învestească judecătorul fondului s-a invocat în ambele dosare de executare nr. 744/2001 și 1699/2002, atât excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită cât și nelegala reținere prin cele două acte constatatoare a debitelor.
A concluzionat tribunalul că, trecând peste excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și peste modalitatea în care s-a realizat comunicarea actului administrativ fiscal – ultim aspect care nici nu a fost supus analizei de către contestator – instanța de judecată are a se pronunța asupra celui de-al doilea motiv de contestație la executare comun în ambele dosare de executare.
Așadar, în cord cu dispoziția instanței de control judiciar, instanța va analiza cel de-al doilea motiv al contestației - nelegala reținere prin cele două acte constatatoare a debitelor. Analizând acest motiv de contestație instanța reține dispozițiile art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, potrivit căruia „ Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Instanța mai reține dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală, potrivit căruia „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.(3) Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.”
Conform art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”
Așadar, în cazul de față, modalitatea de calcul a debitelor nu poate fi analizată în cadrul contestației la executare, întrucât legiuitorul a prevăzut o altă procedură, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală enunțate cu dispozițiile legii 554/2004 a contenciosului administrativ.
Față de cele reținute, instanța va respinge contestația la executare formulată de către contestatorul A. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul A. C., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat M. O., situat în Iași, .. 1-3, Arpa Office Center Birou nr. 4, județul Iași, formulată în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. /10.07.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5314/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5149/2015.... → |
|---|
