Plângere contravenţională. Sentința nr. 5149/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5149/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 5149/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 5149/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19 mai 2014 sub nr._, petentul P. C. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 15 mai 2014 de un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Iași.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu a comis fapta pentru care a fost sancționat. A precizat că nu a circulat cu viteza de 114 km/h.
Plângerea nu a fost motivată în drept pe dispozițiile OG 2/2001, iar în dovedirea susținerilor sale petentul a anexat în copie procesul verbal contestat. A solicitat totodată intimatei să depune documentația aferentă procesului verbal contestat.
Potrivit art. 19 OUG nr. 80/2013,privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Fiindu-i legal comunicată plângerea, intimatul, a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența teritorială a Judecătoriei B., iar pe fondul cauzei respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, precum și HG nr. 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului.
În dovedire, intimatul a înaintat la dosar fișa de evidență auto a petentului, raportul agentului constatator (fila 16), precum și adresa nr._/11.12.2014 (fila 17).
Prin sentința civilă nr. 954/28.01.2015, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată și a declinat soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. C., în favoarea Judecătoriei Iași, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 martie 2015, sub nr._ .
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților, legal citate. În cadrul cercetării judecătorești instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 15 mai 2014, se reține că la data de 15.05.2014 ora 23.55, pe DE 583 în localitate P. Iloaiei, petentul a condus autovehiculul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ ,în localitatea P. Iloaiei cu viteza de 114 km/h, faptă prevăzută sancționată conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e OUG 195/2002. De asemenea s-a reținut că nu petentul nu avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate, faptă prevăzută și sancționată conform art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG 195/2002. Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1275 lei – 9 puncte de amendă pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e OUG 195/2002 și 6 puncte de amendă pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG 195/2002, iar ca sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării. Procesul-verbal este semnat de contravenient, fără obiecțiuni. Agentul constatator a consemnat faptul că petentul se afla singur în autoturism, iar fapta contravențională a fost filmată pe HD IS 06 autospeciala MAI_.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind încheiat petentului la data de 15.05.2014, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.05.2014.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
Prioritar instanța reține că, deși petentul a solicitat anularea procesului verbal, a formulat apărări doar cu privire la fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e OUG 195/2002.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 OG 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța va analiza separat cele două fapte contravenționale, reținute în sarcina petentului, motivat de partea căreia îi revine sarcina probei. Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a drepturilor omului, în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Așadar, trebuie analizat în fiecare caz în parte dacă modul în care operează această prezumție de legalitate a procesului-verbal nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Astfel, în ceea ce privește prima faptă contravențională – conducerea pe drumurile publice, în localitatea P. I., a unui autovehicul cu viteza de 114 km/h, instanța reține că sarcina probei este răsturnată, procesul-verbal de contravenție nefiind valabil decât dacă este însoțit de către o dovadă, de natură tehnică, de săvârșire a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 HG 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare”. Așa cum reține agentul constatator în raportul întocmit, dar și în procesul verbal limita de viteză pe DE 583, în localitatea P. Iloaiei este de 50 km/h.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională săvârșită de petent, a fost înregistrată pe caseta HD IS 06 autospeciala MAI_. Din adresa nr._/11.12.2014 rezultă că din motive tehnice (HDD defect), fapta nu poate fi vizualizată și descărcată pe suport video.
În lipsa înregistrării, a planșelor fotografice, a buletinului de verificare metrologică și a atestatului operat radar, instanța reține netemeinicia procesului verbal, urmând a anula actul administrativ, înlăturând mențiunile privitoare la săvârșirea contravenției, prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, precum și sancțiunile aplicate pentru această contravenție (reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru o perioadă de 90 de zile și 765 lei amendă).
În ce privește cea de-a doua faptă contravențională - nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), instanța apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt, decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/15.05.2015, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit art. 147 alin 1 Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 „Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat: Să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.”
Conform dispozițiilor art. 35 alin 2 OUG 195/2002 „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.
De asemenea potrivit art. 101 alin. 1 pct. 11 și 18 OUG 195/2002 „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: circulația cu un autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai cu defecțiuni la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc; nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”.Partea superioară a machetei
Instanța observă că, deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator îndeplinește cerința proporționalității, în sensul art. 21 alin. 3 OG 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 OUG 195/2002.
În baza acestor considerente, raportat la dispozițiile art. 31 și 34 OG 2/2001, instanța admite în parte plângerea formulată de petentul P. C., și în consecință va anula în parte procesul verbal . nr._/15.05.2014, în sensul că va înlătura mențiunile privitoare la săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, precum și sancțiunile aplicate pentru această contravenție (reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru o perioadă de 90 de zile și 765 lei amendă) și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat, privitoare la contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct.18 din OUG nr. 195/2002.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul P. C., CNP_, cu domiciliul în B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județ Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2014.
Anulează în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.05.2014, în sensul că înlătură mențiunile privitoare la săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, precum și sancțiunile aplicate pentru această contravenție (reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru o perioadă de 90 de zile și 765 lei amendă).
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat, privitoare la contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct.18 din OUG nr. 195/2002.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. În situația în care se
formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. / 03.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5144/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5210/2015. Judecătoria... → |
|---|
