Contestaţie la executare. Sentința nr. 9499/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9499/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 9499/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – Z. - L. F. M.
Grefier – C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9499/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea W. SRL în contradictoriu cu intimatele A. P. D. G. ANTIFRAUDA FISCALA - D. REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA NR. 1 SUCEAVA, D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE IASI și A. J. A FINANTELOR PUBLICE IASI, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 30.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 07.07.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 14.07.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 21.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
I. Susținerile părților
1. P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 20.03.2015, sub nr. mai sus menționat (în antet), contestatoarea .. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, prin care să dispună anularea (1) Deciziei de Instituire a Măsurilor Asigurătorii având nr. de înregistrare A_FSC-960-2015/19.02.2015 ("Decizia"), comunicată ei în data de 24.02.2015, a (2) Adresei de înființare a popririi nr._/25.02.2015 ("Adresa de poprire") a (3) Procesului Verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/02.03.2015 („Procesul Verbal bunuri mobile"), (4) a Procesului Verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/02.03.2015 ("Procesul Verbal bunuri imobile") și a (5) Notei de constatare nr._/26.02.2015 („Nota de constatare"), și a tuturor actelor de executare subsecvente precum, dar fără a ne limita la: procese verbale pentru instituire sechestru, adrese de înființare a popririi, întocmite în temeiul acesteia, iar pe cale de consecință, desființarea măsurilor asigurătorii instituite: sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și poprire asiguratorie asupra conturilor bancare.
A solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Contestatoarea este o societate cu răspundere limitată, cu capital autohton, înregistrată în scopuri de TVA și având ca obiect principal de activitate prestare servicii specializate și generale de curățenie. În perioada 03.02._15 societatea a fost supusă unui control efectuat de către o echipă a Direcției Regionale Antifraudă Fiscală Suceava, ce a avut ca obiect verificarea realității și legalității operațiunilor comerciale privind achizițiile înregistrate cu privire la activitatea desfășurată de către W. în perioada 01.01._14.
În urma finalizării controlului, s-a emis Procesul Verbal nr.622/03.03.2015 potrivit căruia, echipa de control a apreciat că în perioada supusă controlului Societatea a înregistrat și declarat cheltuieli cu servicii si materiale pentru care Societatea nu avea drept de deducere, operațiunile comerciale fiind lipsite de fundament real, prejudiciul evaluat fiind în valoare de 2.997.832 lei.
Anterior datei finalizării controlului (19.02.2015), DRAF a dispus și instituirea măsurilor asigurătorii cu privire la W., prin toate formele prevăzute de lege, sens în care s-a emis Decizia, iar ulterior și celelalte acte de executare care fac obiectul prezentei acțiuni.
Societatea nu este supusă unui control fiscal în curs și nici la data prezentei nu a fost informată cu privire la demararea unui astfel de control, astfel, încât nu există un titlu de creanță fiscală valabil, Procesul Verbal nr.622/2015 nefiind în accepțiunea intimatelor act administrativ fiscal. Așadar, Procesul Verbal nr.622/2015 nu are forța juridică pentru a stabili o sumă cu valoare de impunere, ci înglobează și face o simplă estimare a prejudiciului fundamentată pe o verificare sumară si aleatorie a actelor Societății și în speță, după cum vom proba, chiar cu ignorarea înscrisurilor relevante.
P. urmare, la data prezentei W. se afla în situația în care toate activele sunt indisponibilizate ca efect al măsurilor asigurătorii pentru o perioadă nedeterminată de timp (imposibil de anticipat), pe această perioadă Societatea aflându-se în imposibilitatea desfășurării în mod normal a activității, fiind expusă riscului insolvenței, cu toate consecințele ce derivă din această situație.
Mai mult, prin Adresa de poprire se realizează o veritabilă executare silită prin poprire și nu o poprire asiguratorie, drept pentru care, chiar în lipsa unui titlu de creanță și a unui titlu executoriu, va fi lipsită de sumele de bani existente în conturile Societății, depășindu-se astfel limitele măsurii asigurătorii (constând și trebuind să se manifeste, exclusiv prin indisponibilizare).
*
În primul rând, este nulă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii.
Primul motiv de nulitate este nemotivarea ei în fapt, în condițiile în care potrivit art.129 Cod Proc Fiscală și a punctului 129.3 din Normele Metodologice de Aplicare (NME), măsurile asigurătorii se dispun prin decizie motivată.
În speță, în motivarea instituirii măsurii asigurătorii este redat conținutul art.129 alin.2 din OG 92/2003 care reprezintă temeiul de drept și nu temeiul de fapt al instituirii măsurii. În plus, motivarea aparentă nu este altceva decât un rezumat al elementelor expuse în cuprinsul Procesului Verbal nr. 622/2015.
Simplul fapt că Societatea a făcut obiectul unui control DRAF nu probează de plano faptul că există pericolul ca ea să se sustragă ori să-și risipească patrimoniul și să pericliteze colectarea creanțelor, astfel încât motivarea centrată pe cuantumul unui prejudiciu estimat în lipsa unui control fiscal de fond și a unei decizii de impunere, în speță echivalează cu lipsa motivării.
Societatea nu este supusă unui control fiscal în curs, astfel încât organul fiscal nu se prevalează de o creanță certă, lichidă și exigibilă izvorând dintr-un titlu de creanță în sensul legii fiscale, ci instituirea măsurilor asigurătorii se fundamentează pe o simplă estimare, stabilită, printre altele pe baza unui control deficitar. Mai mult, controlul DRAF s-a finalizat în data de 03.03.2015, iar Decizia precum și actele de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii au fost emise la o dată anterioară finalizării, respectiv 24 si 25 februarie 2015, dată la care în mod evident inspectorii DRAF nu puteau avea o corectă și completă reprezentare a evidențelor financiar-contabile. Nu se putea anticipa câtimea prejudiciului (pretins) câtă vreme controlul nu se finalizase, iar suma nu era stabilită. Astfel, verificările DRAF au fost pur formale, concluzia fiind mai dinainte tranșată. În acest context, devine neclar de ce DRAF mai „convoacă" contribuabilii la discuții (probabil doar pentru a mima si creiona o minimă aparență de legalitate).
Pe cale de consecință, motivarea aparenta a Deciziei nu reflectă considerentele pe baza cărora s-a stabilit existența pericolului de sustragere de la plata impozitelor și taxelor datorate către bugetul de stat sau riscul risipirii patrimoniului sau de ascundere/sustragere a acestuia, astfel încât instanța de control se afla în imposibilitatea verificării temeiniciei instituirii măsurii asigurătorii. Altfel spus, câtă vreme organul de executare nu indică și nici nu evocă vreun indiciu clar ca societatea ar fi încercat sa-si risipească patrimoniul ori să se sustragă de la urmărirea viitoare, adică, după epuizarea unui control fiscal de fond finalizat cu emiterea unui titlu de creanța fiscala, decizie de impunere, devine clar ca Decizia este nemotivată, netemeinică, dar și nelegală. Practic și juridic nelegalitatea se grefează pe lipsa incidenței oricărei ipoteze inglobata in textul art. 129 C.proc.fiscala, aspect ce poate cu ușurință fi constatat.
Astfel, la secțiunea aferentă motivării se reiau sumar argumentele din Procesul Verbal nr. 622/2015, fără a se indica în concret ce anume fundamentează această constatare, actul prin care s-a reținut prejudiciul, ori cum generează aceste constatări suspicini privind riscul risipirii patrimoniului.
În acest de sens, jurisprudența recentă în materie, a stabilit că nu reprezintă împrejurări care să descrie și să explice în concret pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Nu se motivează prin decizia de sechestru rațiunea instituirii ei în raport cu cerințele legale, ci se fac practic referiri la fapte de natură a atrage eventual răspunderea intimatei. Acest raționament trebuie exersat și de către instanța de executare, odată cu analiza Deciziei.
În considerarea argumentelor de mai sus, Decizia nu este întemeiată pe o veritabilă motivare în acepțiunea art.129 C.proc.fiscală, astfel încât este lovită de nulitate absolută. Deși în practica si în doctrina a fost analizata natura juridica a nulității incidente in astfel de cazuri, pentru a conserva șansele societății, este necesar sa investească instanța și cu o cerere de anulare a Deciziei, marșând pe ideea proteguirii unui interes privat și anularea actului, dictată de imposibilitatea înlaturării altfel a vătămării cauzate prin acesta.
*
Al doilea motiv de nulitate este legat de netemeinicia Deciziei, deoarece nu există pericolul sustragerii de la executare pentru recuperarea sumei, măsurile asigurătorii fiind înființate în mod discreționar cu învingerea prevederilor legale, dar și a principiiilor bunei credințe și a libertății comerțului.
Trebuie avute în vedere dispozițiile art.129 alin.1 - 5 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art. 2.1 din Ordinul nr.2605/2010 emis de A. privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală ("Ordinul").
P. analiza prevederilor punctului 5.1.1. din Ordin, rezultă că măsurile asigurătorii se pot dispune numai motivat, iar pentru a se justifica instituirea acestei măsuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori sa își risipească patrimoniul. Cu alte cuvinte, emiterea unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii este justificată de riscul evident de neplată.
Aprecierea acestui pericol nu se face în mod discreționar și subiectiv de către organul fiscal, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor, astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f) din Ordin.
Față de împrejurarea că motivarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu conține suficiente elemente care să jusitifice riscul iminent al risipirii patrimoniului sau sustragerii de la plata ulterioară, contestatoarea va prezenta motivele care atestă bonitatea și stabilitatea Societății, motive care au fost ignorate de către intimate.
În ceea ce privește comportamentul fiscal al Societății și bonitatea, după cum reiese din actele financiar - contabile ale Societății, pe durata întregii perioade de activitate, Societatea și-a executat întocmai si la timp toate obligațiile de natură fiscală, (atât cele de raportare cât și cele de plată) fapt necontestat de către organele de control. În probarea acestor afirmații, va anexa dovezile privind executarea la timp a obligațiilor privind calcularea și virarea impozitului pe salarii și a impozitului pe profit, respectiv certificat de atestare fiscală, și declarațiile 112, 300 și 394 depuse de la înființarea Societății și până în prezent, care susțin afirmațiile de mai sus privind conduita fiscală ireproșabilă a subscrisei și demonstrează că la nivelul lunii februarie 2015. W. nu înregistra obligații fiscale restante.
P. urmare, chiar la o analiză sumară a conduitei fiscale și a evoluției financiare, se poate observa că Societatea tinde la creșterea volumului de activitate și în mod corelativ respectă obligațiile fiscale ce îi incumbă, astfel încât istoricul fiscal nu poate consititui în niciun caz fundament pentru instituirea măsurilor asigurătorii.
Cât privește evoluția economică a W., trebuie avute în vedere contul de profit și pierdere și balanțele cu privire la execițiul financiar aferent anului 2012, 2014 și 2015. P. analiza acestor documente contabile se poate observa cu ușurință chiar și de o persoană neavizată (dar cu atât mai mult de către inspectorii DRAF) că Societatea a încheiat execițiul financiar 2012 cu un profit de 39.727 lei; Societatea a încheiat execițiul financiar 2013 cu un profit de 231.615 lei; prin urmare în al doilea an de funcționare profitul W. s-a majorat de 5 (cinci) ori și în mod corespunzător a crescut și valoarea taxelor și impozitelor achitate către bugetul de stat; la finele anului 2014, potrivit balanței pentru luna decembrie, Societatea a încheiat exercițiul financiar cu un profit de 514.038 lei, prin urmare o majorare de mai mult de 2 (două) ori a profitului fată de anul precedent.
P. examinarea actelor financiar-contabile anterior menționate, se poate constata cu ușurință că atât profitul, cât și cifra de afaceri a Societății a avut o traiectorie ascendentă, după cum se reflectă și în extrasul de la Registrul Comerțului, depus alăturat.
În ceea ce privește autorizarea, Societatea funcționează cu respectarea tuturor obligațiilor legale în materie de autorizare în vederea funcționării.
Totodată, Societatea are sediu social și puncte de lucru înregistrate cu respectarea formelor legale, iar reprezentanții Societății au fost cooperanți cu inspectorii DRAF, au prezentat toate actele solicitate și au furnizat răspunsuri la toate interpelările acestora acționând în permanență cu bună-credință. în concret, Societatea derulează activitate în mod real și efectiv la punctul de lucru înregistrat în evidențele Registrului Comerțului și autorizat pentru funcționare potrivit prevederilor legale în vigoare, fapt constatat chiar de către reprezentanții DRAF cu ocazia controlului efectuat.
Nu în ultimul rând, din extrasul REVISAL depus alăturat prezentei cererii, rezultă că stabilitatea Societății este probată și prin faptul că are un colectiv de salariați, angajați pe o perioadă nedeterminată cu îndeplinirea tuturor formelor legale în vigoare.
Față de elementele prezentate, în speță nu se poate reține incidența unor circumstanțe care să reflecte riscul risipirii patrimoniului, pericolului iminent de sustragere de la plata ulterioară și eventualitatea perlicritării și a îngreunării considerabile a colectării care ar trebui să fundamenteze Decizia, ci dimpotrivă W. este o societate stabilă (n.n. in orice caz era la momentul instituirii măsurilor asigurătorii) și un bun contribuabil care ar trebui încurajat a se dezvolta.
În egală măsură, prin înscrisurile depuse în probațiune în susținerea argumentelor ce vizează inexistența riscului risipirii patrimoniului ori a unui pericol iminenet de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, a probat dincolo de orice dubiu faptul că W. nu se circumscrie tipologiei operatorilor economici la care se face trimitere în cuprinsul Procesului Verbal nr.622/2015, și anume „contribuabili cu un comportament fiscal indecvat” respectiv: sedii sociale unde nu funcționează, lipsa unor puncte de lucru adecvate derulării activității economice, reprezentanți legali neindentificabili, lipsa salariaților încadrați legal, societate radiată s.a.m.d.
Mai mult, instanțe trebuie să constate că practic W. suportă consecințele unor fapte (nelegale) ale altora și doar pentru ca organele fiscale sunt incapabile să urmărească, sa impună (acolo unde este cazul) si sa sancționeze societatile ce ar putea fi vinovate pentru exerciții fiscale frauduloase. Altfel spus, societatea este "sancționată" pentru fapte ale unor terți, desi la data realizării operațiunilor comerciale, acești terți (furnizori ai societății) îndeplineau toate condițiile legale de funcționare - de ex. nu erau declarați inactivi, avea coduri de înregistrare valabile, detineu conturi bancare, figurau în evidentele registrului comerțului ca fiind în funcțiune, etc..
Pe această cale a dovedit că este un contribuabil diligent și de bună credință, fără a se justifica instituirea măsurilor asigurătorii. De altfel, în contextul în care obligația justificării riscului risipirii patrimoniului revine organelor de control, nu îi incumba proba negativă, în sensul că nu există un astfel de risc. Potrivit principiului de drept procedural român onus probandi incubit actori, sarcina probei revine celui ce afirmă. Or, în speță, intimatele nu au probat existența riscului ca Societatea să își risipească averea.
*
Se mai observă și netemeinicia argumentelor reținute in Procesul verbal, acuzațiile DRAF fiind pur speculative și fondate pe o analiză lacunară și superficială a documentelor puse la dispoziție de către Societate.
Astfel, pentru a concluziona ca reclamanta este beneficiarul unui circuit tranzacțional fictiv, DRAF a avut în vedere raporturile economice cu următorii furnizori: World Garden Solutions SRL, Dubarid G. SRL, Pacotis Star SRL, Unic Servicii DDD SRL, Swea Const SRL, Crismar Unic SRL si TCM Construct SRL.
În toate cele șapte cazuri, se arată în cuprinsul Procesului Verbal nr. 622/2015 că, în contextul în care furnizorii societății nu au raportat livrări către W. (n.n. încălcând astfel o obligație legală) ori nu au achitat proprii furnizori, existând suspiciuni cu privire trasabilitatea produselor, concluzia nu poate fi decât una, și anume că și W. este culpabil.
Concluzia este ilogică în contextul în care ca și operator de drept privat nu deține pârghiile necesare pentru a urmări trasabilitatea produselor și nici nu îi revine o astfel de obligație. Mai mult, concluzia este contrazisă de acte care au fost puse la dispoziția DRAF însă ignorate, după cum urmează: (a) Plățile către furnizori au fost efectuate prin virament bancar dupa cum rezultă din extrasele de cont; (b) Transportul bunurilor tranzacționate s-a făcut cu mijloace de transport menționate în cuprinsul facturilor fiscale, iar facturile fiscale sunt susținute prin note de recepție și constatare diferențe; (c) Există contracte de prestări servicii încheiate cu furnizorii indicați, precum și procese verbale de recepție și contracte de vânzare cumpărare.
Chiar o simplă analiză a fondului relevă astfel că în ceea ce o privește operațiunile sunt reale, respectiv: bunurile au fost livrate/recepționate - plătite - utilizate în derularea activității economice, iar serviciile au fost efectiv prestate, după cum rezultă în mod neechivoc din înscrisurile depuse în probațiune.
Deopotrivă, prin Decizie, s-a reținut că un motiv care ar justifica instituirea măsurilor asigurătorii este acela că W. a înregistrat în evidențele contabile acte de la „furnizori care nu funcționează la sediile sociale, nu derulează activități economice și nu colaborează la stabilirea stării de fapt" reținându-se totodată că „partenerii nu justifică achiziții necesare livrărilor ulterioare". Or, aceste rețineri nu pot genera automat concluzia că operațiunile înregistrate în contabilitate de ea sunt nereale, având în vedere că furnizorii identificați de către DRAF, nu mai funcționează la sedii și nu mai derulează activități economice în prezent, adică la momentul 2015, însă în epoca la momentul derulării raporturilor comerciale cu W. erau societăți în stare de funcțiune și nu se poate imputa subscrisei că ulterior tranzacționării, acești furnizori au fost dizolvați, sediile au fost părăsite ori reprezentații acestora nu poti fi identificați. În ceea ce privește faptul că furnizorii Societății refuză colaborarea cu organele de control nicidecum nu poate constitui fundament pentru sancționarea sa, față de împrejurarea că nu deține pârghiile legale pentru a determina niște terți să coopereze în acțiunea de control a DRAF.
În ceea ce privește temeinicia concluziilor DRAF, fără a chema instanța să se pronunțe cu privire la aspecte ce exced sferei contestației la executare, a arătat că respectivele constatări ale inspectorilor antifraudă sunt doar speculative.
*
Este nulă și adresa de poprire, deoarece lipsește titlul, față de împrejurarea că generează o veritabilă executare silită prin poprire în lipsa unui titlu de creanță, a unei somații de executare și a unui titlu executoriu.
Executarea silită, în general, reprezintă procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu concursul organelor competente, pe debitorul său, care nu-și execută de bună voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit. P. urmare situația premisă a executării silite este existența unui titlu executoriu, în concordanță cu prevederile codului de procedură civilă.
Distinct de executarea silită, măsurile asigurătorii, deși se aduc la îndeplinire prin aceeași procedură ca și executarea silită (deopotrivă în materie fiscală și civilă), reprezintă acele măsuri de indisponibilizare și conservare, de natură să împiedice potențialul debitor să își ascundă ori risipească patrimoniul, și care au scopul de a se evita riscul nerealizării (in viitor) a creanței fiscale. P. urmare, finalitatea măsurilor asigurătorii este indisponibilizarea activelor debitorului, în timp ce finalitatea executării silite este realizarea creanței.
Analizând adresa de poprire, se observă că, deși denumirea acesteia îmbracă terminologia specifică măsurilor asigurătorii (i.e. „adresa de înștiințare privind înființarea popririi asigurătorii"), ea reprezintă în fapt o poprire executorie, reținând masurile pe care le „ordonă".
În continuare, se observă că prin Adresa de poprire se aduce la cunoștință că „sumele de bani existente precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și/sau valută deschide la S.C. B.C.R. SA, Trezoreria Operativă a Municipiului lași, Banca Transivlvania SA, precum și orice sume reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale deținute și/sau datorate [...] vor fi reținute si virate" într-un cont de trezorerie al statului, iar nu doar indisponibilizate la dispoziția organului de executare, astfel cum ar fi fost firesc în virtutea scopului de conservare. Practic, Adresa de poprire este emisă în regim de act de urmărire silită, în lipsa oricărei somații de executare (si admițând ca poprirea ca act de executare silita se instituie fara somație) și evident, in lipsa oricărui titlu executoriu.
Potrivit art.129 alin.3 Cod Proc. Fisc. "măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței si ajungerea acesteia la scadentă. în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.". Poprirea înființată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea despre aceasta a debitorului.
P. urmare, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În cazul preexistentei măsurilor asigurătorii, executarea silită prin poprire și implicit retragerea sumelor de bani din conturile bancare deținut de W. presupune 2 (doua) etape: indisponibilizarea sumelor până la individualizarea câtimii creanței printr-un titlu de creanță (decizie de impunere) și transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii moment marcat prin comunicarea somației si a titlului executoriu.
Or în speță, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, nu constituie titlu executoriu, întrucât intimatele nu dețin asupra W., o creanță certă, lichidă și exigibilă, executarea asupra activelor ei este la acest moment prematură și abuzivă iar Adresa de înființare a popririi este lovită de nulitate.
În drept, a invocat dispozițiile enumerate în cuprinsul plângerii.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri constând în actele alăturate prezentei, precum și orice alte mijloace de probă a căror necesitate va rezulta din dezabateri, potrivit art.237 Cod Procedură Civilă, iar în temeiul art. 293 Cod Proc. Civ., a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună la dosar "Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii" care a stat la baza emiterii Deciziei contestate prin prezenta.
Totodată, a anexat o . înscrisuri: actele atacate (f.15 și urm. – vol.I), acte privind situația financiară a societății (f.62 și urm. – vol.I), acte privind situația salariaților societății (f.118 și urm. – vol.I), acte privind furnizorii societății (f.151 și urm. – vol.I), declarații fiscale ale societății din 2012 (f.10 și urm. – vol.II), declarații fiscale ale societății din 2013 (f.120 și urm. – vol.II), declarații fiscale ale societății din 2014 (f.25 și urm. – vol.II).
2. Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a depus la 17.04.2015 o întâmpinare (f.7 și urm. – vol.III), prin care a solicitat respingerea contestației, arătând următoarele:
În fapt, în perioada februarie 2015 - martie 2015, .. Iasi a fost supusă unui control tematic din partea D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifraudă Fiscala 1 Suceava, având ca obiectiv principal verificarea realității si legalității operațiunilor comerciale privind achizițiile inregistrate si a cuprins activitatea desfășurata de societate in perioada 01.01._14.
Întrucât pe parcursul efectuării controlului s-a constatat existența pericolului ca debitoarea .. Iasi să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, așa după cum s-a prezentat în Referatul justificativ al masurilor asigurătorii nr. AJFSV-959-2015/19.02.2015, organul de control a luat decizia instituirii masurilor asigurătorii. Astfel, în temeiul prevederilor art.129 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura fiscală, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale art.11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, D.G.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscala 1 Suceava a emis Decizia de înfinițare a măsurilor asigurătorii nr.A_FSV-959-2015/19.02.2015, prin care s-a dispus măsura instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor aflate in patrimoniul societății, precum si măsura înființării popririi asupra conturilor deținute de către debitor sau datorate acestuia de către terți, pentru suma totală de 2.997.832 lei, reprezentând impozit pe profit in suma de 1.199.132 lei si a T.V.A. în suma de 1.798.832 lei.
P. adresa nr. AJFSV-961-2015/19.02.2015, înregistrată la organul fiscal sub nr._/24.02.2015, Decizia de masuri asigurătorii si Referatul justificativ au fost înaintate Administrației Județene a Finanțelor Publice Iasi, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale pct. 5.1.5 din anexa 1 a Ordinului A. nr. 2605/2010, în vederea luării măsurilor asigurătorii.
În baza acestor documente, în data de 25.02.2015, Administrația Judeateană a Finanțelor Publice Iași, în calitate de organ de executare silită, a procedat la întocmirea și transmiterea adreselor de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr._/25.02.2015 către BCR S.A., Banca Transilvania S.A. si Trezoreria Iasi. Totodată, prin adresa nr._/25.02.2015, s-a procedat la înștiințarea societății debitoare despre măsura înființării popririi asigurătorii.
În data de 26.02.2015, A.J.F.P. Iași a incheiat Nota de constatare nr._/26.02.2015, prin care s-a solicitat reprezentantului legal al societății predarea documentelor necesare instituirii masurilor asigurătorii dispuse de organul de control, comunicându-se și un exemplar de pe Decizia de masuri asigurătorii nr.AJFSV-959-2015/19.02.2015 și Referatul justificativ nr.A_FSV-959-2015/19.02.2015, încheiate de D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava.
De asemenea, in data de 02.03.2015, A.J.F.P. Iasi, in calitate de organ de executare, a intocmit Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile înregistrat sub nr._/02.03.2015, precum și Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile înregistrat sub nr._/02.03.2015. Procesele-verbale de sechestru asigurător au fost semnate de către împuternicitul societății - domnul T. C. V., ce a fost desemnat si custode pentru bunurile mobile care au constituit obiectul acestei masuri.
Pâna la acesta data, inspectorii de la Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava nu au comunicat organului de executare (A.J.F.P. Iasi) procesul-verbal de control incheiat.
*
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.AJFSV-959-2015/19.02.2015, adresele de înființare a popririi asigurătorii nr._/25.02.2015, precum și procesele verbale de sechestru asigurător nr._/02.03.2015 și_/02.03.2015 au avut la baza prevederile art.129 alin.2 din Codul de procedura fiscala, respectiv faptul ca organul de control a constatat existenta pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Din aceste considerente, D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava a decis instituirea măsurilor asigurătorii, în temeiul prevederilor art. 129 din Codul de procedura fiscala si a Referatului justificativ al masurilor asigurătorii nr. A_FSV-959-2015/19.02.2015. prin care s-a estimat in timpul controlului un prejudiciu in suma totală de 2.997.832 lei.
Toate actele emise de organul de executare fiscală (A.J.F.P. Iasi) ca măsură asiguratorie (adresele de inființare a popririi, procesele-verbale de sechestru asigurător) respectă întocmai condițiile de formă și de fond prevăzute de Codul de procedura fiscală, ale Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2446/2014 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate in domeniul colectării creanțelor fiscale, și ale Ordinului A. nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a masurilor asigurătorii prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În ceea ce privește Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.AJFSV-959-2015/19.02.2015 și Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii nr. AJFSV-959-2015/19.02.2015, acestea au fost intocmite de către D.G.A.F. -Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava cu respectarea dispozițiilor O.P.A.N.A.F. nr. 3721/2013 privind aprobarea modelului si conținutului formularelor si documentelor utilizate in activitatea de control a Direcției Generale Antifraudă Fiscală.
*
Asa dupa cum s-a menționat si în Referatul justificativ al masurilor asigurătorii nr. A_FSV-959-2015/19.02.2015 de către D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava, măsura înființării popririi asigurătorii și a instituirii sechestrului asigurător se justifica prin faptul că s-au constatat elemente care indicau pericolul ca .. Iasi sa se sustragă sau să își ascundă patrimoniul, periclitând în mod considerabil colectarea sumelor stabilite cu titlu de impozit pe profit si T.V.A..
Motivarea necesității instituirii măsurilor asigurătorii a fost prezentată pe larg de inspectorii antifraudă în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV-960-2015/19.02.2015.
Astfel, s-a reținut ca exista un circuit tranzacțional simulat, format din societăți care au rolul de a emite facturi generatoare de deduceri fiscale ilegale către .. Iasi. De asemenea, s-a constatat că, în perioada 2012 - 2014, în evidențele financiar-contabile și fiscale ale .. au fost înregistrate achiziții de bunuri si servicii cu caracter nereal, de la furnizori care nu funcționează la sediile sociale/domiciliile fiscale, nu derulează activități economice si nu colaborează la stabilirea stării de fapt fiscale, dupa caz.
Având in vedere faptul că Referatul justificativ al masurilor asigurătorii 1 nr. A_FSV-959-2015/19.02.2015 și Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A_FSV-960-2015/19.02.2015 au fost emise de D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifraudă Fiscală 1 Suceava, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.R.F.P. Iasi - Administrației Județene a Finanțelor Publice Iasi în ceea ce privește contestația debitorului împotriva deciziei instituire a masurilor asigurătorii.
A.J.F.P Iași are în acest caz simpla calitate de executor fiscal, sens in care a emis adresele de înființare a popririi și procesele-verbale de sechestru asigurător cu respectarea condițiilor de formă și de fond ale Codului de procedura fiscală.
În drept, a invocat art.129 Cod procedura fiscala, Ordinului A. nr. 2605/2010, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2446/2014, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3721/2013.
A propus proba cu înscrisuri și a anexat înscrisurile contestate.
3. Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la 28.04.2015 o întâmpinare (f.30 și urm. – vol.III), prin care a solicitat respingerea contestației, arătând următoarele:
Ca și chestiune prealabilă, în conformitate cu actul normativ ce reglementează organizarea si funcționarea instituției, respectiv H.G. nr. 520/2013, art.15 alin.1 Secțiunea 1, se menționează că: "În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția Generală Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridical, cu atribuții de prevenire, descoperire si combatere a actelor si aptelor de evaziune fiscala si frauda fiscala vamala."
Având in vedere dispozițiile legale prezentate mai sus, trebuie ca instanța să ia act de faptul că, începand cu data de 01.08.2013 calitatea de pârât o are Agenția Naționala de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor, reprezentarea urmând să fie asigurată de către Direcția Generală Juridică din Agenția Națională de Administrare Fiscală.
*
Referitor la anularea adresei de poprire, a procesului verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile imobile, a procesului verbal se sechestru asiguratoriu pentru bunurile mobile, a notei de constatare si a tuturor actelor subsecvente si pe cale de consecința desființarea masurilor asiguratorii instituite este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
Astfel, actele prin care au fost puse în aplicare măsurile asiguratorii au fost emise de organul fiscal local, competent cu executarea, respectiv Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
Ultima structura menționată are competența administrării fiscale a contestatoarei, orice acte de punere în aplicare, reprezentate de procese verbale de sechestru, popriri asigurătorii etc. fiind acte emise de organul fiscal local, astfel că ea nu are calitate procesuala pasiva în ceea ce privește anularea lor.
Contestatoarea nu este mare contribuabil și nu se regăsește în listele din Ordinul nr.3565/2011 pentru modificarea și completarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2730/2010 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili, mențiune relevantă întrucât Agenția Naționala de Administrare Fiscala (structura centrala) administrează fiscal doar mari contribuabili, respectiv cei din Ordinul mai sus precizat.
Soluțiile pe care le poate da instanța investita cu contestația la executare (prevăzute la art-719 CP.Civila) conțin dispoziții tot in sarcina organului de executare competent.
Nici in ipoteza in care contestatoarea a inteles sa cheme in judecata, pe acest capăt de cerere, A.N.A.F. ca organ ierarhic superior al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, ea nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că aceasta poate sta în judecata ca pârâtă, in conformitate cu dispozițiile art.13 alin-d) din H.G. nr.520/2013 privind organizarea si funcționarea A.N.A.F..
În sprijinul acestei excepții este și practica judiciară de la Judecătoria Sector 4 București, Judecătoria Sector 1 București, Judecătoria Călărași etc..
*
Pe fond, prin procesul verbal nr.622/1/03.03.2015 încheiat în localitatea Șcheia, jud.Suceava de către inspectorii antifrauda din cadrul D.R.A.F. 1 Suceava reclamantei i s-a estimat un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă totală de 2.997.832 lei, din care impozit pe profit în sumă de 1.199.132 lei și TVA în sumă de 1.798.700 lei, ca urmare relațiilor comerciale ce nu au avut fundament real, în perioada 01.01._14, înregistrând și declarând cheltuieli cu serviciile și materialele și TVA deductibilă pentru care nu aveau drept de deductibilitate.
În conformitate cu art.11 din Legea 241/2005 "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie" și existând pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul s-au dispus masuri asigurătorii prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 19.02.2015.
Referitor la afirmația contestatoarei conform căreia „controlul DRAF s-a finalizat în data de 03.03.2015, iar Decizia precum și actele de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii au fost emise la o dată anterioară finalizării, respectiv 24 și 25 februarie 2015", potrivit art.129 pct.3 din C.pr.fisc, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță inclusiv în cazul efectuării de controale.".
Procesul verbal nr.622/1/03.03.2015 nu este un act administrativ fiscal (nu întrunește condițiile prevăzute de art.41 și art.43 din OG nr.92/2003 privind noțiunea, conținutul și motivarea actului administrativ fiscal), ci doar un act de constatare a unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar fiscal în baza cărora se sesizează organele de urmărire penală, conform art.8 alin.3 din OUG nr.74/2003.
*
P. faptul ca . nu a evidențiat corect realitatea contabila, organele fiscale în mod corect au estimat ca această societate se sustrage de la procedura de colectare, dispunând masuri asigurătorii in consecință.
Sunt incidente dispozițiile art.129 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
P. urmare, este suficient pentru luarea masurilor asigurătorii numai să se constate pericolul sustragerii/ascunderii/risipirii patrimoniului debitoarei, cu consecința îngreunării procedurii de colectare, nefiind necesară producerea vreunuia dintre evenimentele precizate aterior. P. faptul ca reclamanta nu a evidențiat corect realitatea contabilă, organele fiscale în mod corect au estimat că această societate se sustrage de la procedura de colectare, motivând și argumentând în cuprinsul Deciziei aceste aspecte și dispunând în consecință măsuri asigurătorii.
Organul fiscal, ori de câte ori constată că există pericolul ca un contribuabil supus controlului sa se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor, are dreptul conferit de lege de a dispune de urgență măsuri asigurătorii.
În literatura juridică de specialitate s-a afirmat că prin măsuri asigurătorii se înțelege posibilitatea recunoscută de lege creditorului fiscal de a efectua/îndeplini măsuri de indisponibilizare și conservare, de natură să împiedice pe debitorul contribuabil să-și diminueze activul patrimonial în perioada supusă controlului și imediat următoare.
Măsurile luate de intimate (DGAF si DGAMC) sunt întemeiate pe prezumții legale, astfel că, până la stabilirea unei situații certe cu privire la activități financiare ilicite desfășurate de contestatoare sau terțe persoane cu care s-a angajat în operațiuni economice, intimatele au dispus măsurile prevăzute de art.129 Cod procedura fiscală, aceste măsuri fiind temeinice si legale.
Întrucât pe parcursul acestei perioade contestatoarea nu a făcut niciun fel de dovadă a existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de organele de control care au dispus masurile contestate deși, potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil si art. 129 alin.l teza finala din Codul procedura fiscală, ei îi incumba aceasta sarcina a probei si întrucât in speța nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absolută a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii, trebuie constatat că forța probanta a acestui act nu a fost înlăturata, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Nu pot fi reținute argumentele contestatoarei potrivit cărora decizia contestată conține o singura mențiune cu privire la condiția existenței pericolului prevăzut de legiuitor, întrucât este expusă motivarea organului fiscal cu date concrete, evidențiind în mod concret faptul ca prin operațiunile economice derulate de reclamanta s-a sustras de la plata obligațiilor stabilite de lege, periclitând si ingreunand colectarea.
Având in vedere faptul ca s-a constatat ca aceasta nu a respectat prevederile legale financiar contabile, au fost dispuse masuri asigurătorii sub forma popririi si a sechestrelor.
P. emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu consecința instituirii popririi asigurătorii asupra sumelor de bani existente în conturile reclamantei și a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor reclamantei, organele fiscale au urmărit protejarea eantei pe care debitoarea o datorează bugetului general consolidat, creanță ..
Din documentele emise de organul fiscal se observă ca motivele care au impus emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și a actelor de executare subsecvente contestate prin prezenta acțiune, sunt detaliate în concret cu menționarea prevederilor încălcate, chiar dacă contestatoarea se consideră nemulțumită și consideră nemotivată decizia de masuri siguratorii.
Referitor la afirmațiile reclamantei privind pocesul verbal de control, acestea exced cadrului procesual al prezentei contestații la executare.
În drept, a invocat art.205 Cod Procedura Civilă, art.129 din O.G.92/2003.
A anexat înscrisuri în legătură cu măsurile luate.
4. Contestatoarea a depus o cerere de repunere pe rol la data de 25.05.2015 (f.13 și urm. – vol.IV), după închiderea dezbaterilor, prin care a învederat că după acest moment au apărut elemente cu impact semnificativ asupra soluționării speței și a enunțat următoarele:
Ulterior învestirii instanței cu soluționarea prezentei cauze și ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, a făcut obiectul unui control fiscal de fond finalizat prin emiterea Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr.F-IS-430/19.05.2015 cu privire la plata contribuțiilor sociale și Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr.F-IS-429/19.05.2015, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații suplimentare de plată în cuantum de_ lei, ca urmare a modificării bazei de impunere aferentă calculului impozitului pe profit datorat de societate ca urmare a declarării nedeductibile a unor cheltuieli.
P. urmare, prejudiciul estimat de DRAF (în cuantum de 2.997.832 lei) este total nefundamentat, fiind manifestă discordanța între aprecierile acestei instituții din procesul-verbal din nr.622/03.03.2015 și concluziile raportului de inspecție fiscală nr.F-IS 360 din 19.05.2015, precum și Deciziile menționate din aceeași zi, având în vedere că Decizia se întemeiază exclusiv pe constatările DRAF incluse în procesul-verbal nr.622/03.03.2015.
A anexat înscrisurile la care a făcut referire.
II. Aspecte procesuale
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1000 lei (f.2 – vol.IV), după respingerea cererii de reexaminare a obligației de plată a taxei.
La termenul din 19.05.2015 (f.12 – vol.IV), instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, după care a repus cauza pe rol la cererea contestatoarei.
Ulterior, a încuviințat și proba cu înscrisurile suplimentare, depuse odată cu cererea de repunere pe rol.
III. Situația de fapt
În perioada februarie 2015 - martie 2015, .. Iasi a fost supusă unui control tematic din partea D.G.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, având ca obiectiv principal verificarea realității și legalității operațiunilor comerciale privind achizițiile înregistrate și a cuprins activitatea desfășurată de societate in perioada 01.01._14.
În urma finalizării controlului, s-a emis Procesul Verbal nr.622/1/03.03.2015 (f.28 și urm. – vol.I), potrivit căruia echipa de control a apreciat că în perioada avută în vedere Societatea a înregistrat și declarat cheltuieli cu servicii și materiale pentru care Societatea nu avea drept de deducere, operațiunile comerciale fiind lipsite de fundament real, prejudiciul evaluat fiind în valoare de 2.997.832 lei.
Subsecvent, D.G.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscala 1 Suceava a emis Decizia de înfiiințare a măsurilor asigurătorii nr.A_FSV-960-2015/19.02.2015 (f.10-13 – vol.III), prin care s-a dispus măsura instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor aflate in patrimoniul societății (mobile și imobile), precum și măsura înființării popririi asupra conturilor deținute de către debitor sau datorate acestuia de către terți, pentru suma totală de 2.997.832 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 1.199.132 lei și a T.V.A. în sumă de 1.798.832 lei (acesta fiind prejudiciul estimat în timpul controlului).
Temeiurile invocate au fost prevederile art.129 alin.2 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, coroborate cu cele ale art.11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, considerându-se că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând în mod considerabil colectarea sumelor stabilite cu titlu de impozit pe profit si T.V.A..
În cuprinsul deciziei, s-a mai reținut că “în perioada 2012 - 2014, în evidențele financiar-contabile și fiscale ale .. au fost înregistrate achiziții de bunuri si servicii cu caracter nereal, de la furnizori care nu funcționează la sediile sociale/domiciliile fiscale, nu derulează activități economice si nu colaborează la stabilirea stării de fapt fiscale, dupa caz.”.
Au fost analizate achizițiile de la o . furnizori (World Garden Solutions SRL, Dubarid G. SRL, Pacotis Star SRL, Unic Servicii DDD SRL, Swea Const SRL, Crismar Unic SRL si TCM Construct SRL), pe baza datelor raportate de contestatoare (prin formularele 300, pentru TVA, respectiv 394, pentru livrări etc.) și tranzacțiile care au precedat acele achiziții, considerându-se că sunt nereale sub aspectul identității furnizorului și/sau obiectului operațiunilor, în sensul că partenerii nu justifică achiziții necesare livrărilor ulterioare.
De asemenea, s-a arătat că în documentele puse la dispoziție de contestatoare s-au identificat înregistrări contabile susceptibile de a disimula realitatea și legalitatea operațiunilor, precum și de a denatura rezultatele exercițiilor financiare.
S-a reținut că datele obținute sunt de natură a justifica suspiciunea rezonabilă că societatea este beneficiara unui circuit tranzacțional fictiv, format din societăți care au rolul de a emite facturi generatoare de deduceri fiscale ilegale către .. Iași și pentru a diminua baza impozabilă.
În contextul amplorii și complexității circuitului tranzacțional simulat, având în vedere modul de sustragere de la plata obligațiilor fiscale și pericolul de utilizare a unor procedee similare în scopul îngreunării colectării, în acord cu prevederile art.11 dinlegea 241/2005 și art.203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului UE din 28.11.2006, precum și ale Deciziilor CJUE în cauzele C-642/2011 și C-643/11, s-a considerat necesară instituirea respectivelor măsuri asigurătorii.
În demersul de fundamentare a luării acestor măsuri, a fost emis Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr.AJFSV-959-2015/19.02.2015 (f.14-17 – vol.III), în cuprinsul căruia au fost reluate aspectele menționate anterior cu privire la justificarea măsurilor luate.
*
În baza acestor documente, în data de 25.02.2015, Administrația Judeateană a Finanțelor Publice Iași, în calitate de organ de executare silită, a procedat la întocmirea și transmiterea adreselor de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr._/25.02.2015 către S.C. B.C.R. S.A. (f.20 – vol.III), S.C. Banca Transilvania S.A. (f.21 – vol.III) și Trezoreria Iași (f.19 – vol.III). Totodată, prin adresa nr._/25.02.2015, s-a procedat la înștiințarea societății debitoare despre măsura înființării popririi asigurătorii (f.18 – vol.III).
În data de 26.02.2015, A.J.F.P. Iași a incheiat Nota de constatare nr._/26.02.2015 (f.17 – vol.III, datată din eroare “26.05.2015”), prin care s-a solicitat reprezentantului legal al societății predarea documentelor necesare instituirii masurilor asigurătorii dispuse de organul de control, comunicându-se și un exemplar de pe Decizia de masuri asigurătorii nr.AJFSV-959-2015/19.02.2015 și Referatul justificativ nr.A_FSV-959-2015/19.02.2015, încheiate de D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifraudă Fiscală 1 Suceava.
Ulterior, A.J.F.P. Iași a întocmit Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile înregistrat sub nr._/02.03.2015 (f.22 – vol.III) și Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile înregistrat sub nr._/02.03.2015 (f.23 – vol.III) cu anexă de enumerare a bunurilor (f.24 – vol.III).
Procesele-verbale de sechestru asigurător au fost semnate de către împuternicitul societății - domnul T. C. V., ce a fost desemnat și custode pentru bunurile mobile care au constituit obiectul acestei măsuri.
Conform afirmațiilor D.R.G.F.P. Iași, până la data depunerii întâmpinării, inspectorii de la Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava nu au comunicat organului de executare (A.J.F.P. Iasi) procesul-verbal de control încheiat.
*
După cum a dovedit contestatoarea odată cu depunerea cererii de repunere pe rol, intimata A. –DRGFP Iași a emis decizia privind nemodificarea bazei de impunere din 19.05.2015 (f.15-16 – vol.IV), având la bază raportul de inspecție fiscală nr.F-IS 360 din 19.05.2015 (f.17 și urm. – vol.IV).
Din conținutul acestuia din urmă, rezultă că a fost emis ca urmare a inspecției fiscale desfășurate între 05.05.2015 și 19.05.2015 la sediul social din Iași, . nr.8A, etaj 2, ..
Controlul a vizat verificarea sumelor realizate de societate în ultimii trei ani (2012-2014) cu titlu de impozit pe profit. În esență, au fost verificate cheltuielile deductibile ale societății din această perioadă, ajungându-se la concluzia că în fiecare an anumite cheltuieli nu trebuiau să fie trecute la categoria “deductibile”, ceea ce a condus la stabilirea unor baze de impozitare mai mari și, implicit, a unor sume suplimentare cu titlu de impozit pe profit față de cele înregistrate de societate. În total, s-a reținut că reclamanta ar mai datora o sumă de_ lei, reprezentând impozit pe profit, fiind stabilite și majorări de întârziere.
De asemenea, au fost verificate și deducerile de TVA din perioada 01.01.2012 – 31.03.2015, ajungându-se la concluzia că societatea înregistrează TVA de rambursat în sumă de_ lei, iar inspectorii au stabilit o diferență de rambursat de_ lei cu acest titlu, provenind din TVA dedusă la achiziții de materii prime utilizate în activitatea pentru care societatea este autorizată. Această sumă a fost compusă din taxe aferente unor achiziții de autoturisme, cheltuieli cu cazarea, mijloace fixe, obiecte de inventar, facturi emise de . etc.. Din acest total, suma de_ lei a fost considerată ca reprezentând TVA dedus dintr-o factură emisă de . SRL pentru servicii dezinsecție, care au fost recepționate în luna aprilie 2015, fără a fi întocmite situații de lucrări, rapoarte de lucru, faptul generator intervenind la data prestării serviciilor, încălcând prevederile art.134.1 alin.1 și 7 din legea 571/2003.
Cuprinsul general al raportului de inspecție fiscală sau al deciziei menționate nu a condus la concluzia că ar exista vreo legătură între acesta și controlul în urma căruia au fost luate măsurile asigurătorii menționate de societate. Poate să facă excepție cel mult ultima sumă la care s-a făcut referire, având în vedere că societatea . SRL face parte dintre cele care, potrivit primului raport, se găseau în presupusul circuit fictiv la care se făcea referire în acesta (deși constatarea și în acest caz s-a raportat la lucrări recepționate în luna aprilie 2015, la două luni după primul control).
În orice caz, niciun element nu sugerează că acest raport din 19.05.2015 acoperă în întregime verificările făcute de intimata DRGFP Iași cu privire la deducerile de TVA ale societății la care s-a făcut referire în actele de la sfârșitul lunii februarie, în urma cărora s-au dispus măsurile asigurătorii contestate.
IV. Analiza excepțiilor privind calitatea procesuală pasivă
D.G.R.F.P. Iași și A.J.F.P. Iași au arătat că, având în vedere faptul că Referatul justificativ al masurilor asigurătorii 1 nr. A_FSV-959-2015/19.02.2015 și Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. A_FSV-960-2015/19.02.2015 au fost emise de D.G.A.F. - Direcția Regionala Antifraudă Fiscală 1 Suceava, ea nu are calitate în ceea ce privește contestația debitorului împotriva deciziei instituire a măsurilor asigurătorii, deoarece are în acest caz simpla calitate de executor fiscal, sens în care a emis adresele de înființare a popririi și procesele-verbale de sechestru asigurător cu respectarea condițiilor de formă și de fond ale Codului de procedura fiscală.
În schimb A.N.A.F. a recunoscut că are calitate în raport de primele două acte, însă a menționat că nu are calitate în ceea ce privește actele subsecvente, deoarece nu este ea organul de executare, cel care pune efectiv măsurile în aplicare.
Contestația la executare a reclamantei din speță nu a fost însă foarte explicită sun acest aspect, aceasta neindicând expres care sunt intimatele pe fiecare capăt de cerere în parte.
În această situație, reținând tezele avansate de intimate și considerând că fiecare dintre ele are calitate în raport de capete de cerere diferite (A. ca entitate cu personalitate juridică în subordinea căreia se găsește unitatea care a făcut controlul și emis decizia de instituire a măsurilor, iar D.G.R.F.P. Iași și A.J.F.P. Iași în calitate de organe de executare), instanța va reține generic că acestea au calitate procesuală pasivă în speță.
Având în vedere atât caracterul subsecvent al actelor emise de ultimele două instituții, cât și relația de subordonare existentă între toate cele trei intimate, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive în raport de anumite capete de cerere ar apărea ca una pur formală și lipsită de semnificație, mai ales că reclamanta nu și-a formulat cererea ca atare.
P. urmare, instanța va respinge excepțiile ca neîntemeiate.
V. Analiza fondului
Art.129 alin.1-5 Cod Proc Fiscală, cu nota explicativă „Poprirea și sechestrul asigurătoriu” are următorul conținut: (1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Primul motiv de nulitate invocat de contestatoare privește încălcarea ultimului alineat, în sensul în care decizia respectivă nu ar fi suficient motivată, deoarece motivarea aparentă nu este altceva decât un rezumat al elementelor expuse în cuprinsul Procesului Verbal nr. 622/2015.
Analizând conținutul deciziei, așa cum a fost redat și în descrierea situației de fapt, instanța nu poate reține că aceasta nu ar fi motivată, chiar dacă o mare parte a explicațiilor respective rezidă în descrierea faptelor de care este suspectată societatea (participarea la un circuit tranzacțional fictiv, menit să reducă baza de impozitare, împreună cu alte societăți comerciale cu activitate îndoielnică).
În plus, organul constatator a mai arătat, în esență, că natura faptelor de care este bănuită societatea și amploarea circuitului tranzacțional creează suspiciunea că acest comportament s-ar putea extinde și în faza de recuperare a prejudiciului, manifestându-se printr-un comportament menit să împiedice executarea, acesta fiind doar o prelungire a comportamentului menit să împiedice constatarea nivelului datoriei.
Dincolo de faptul că aceasta reprezintă o motivare suficient de amplă, instanța este de părere că ea reprezintă și o motivare satisfăcătoare a măsurilor luate, fiind într-adevăr rezonabilă așteptarea ca un contribuabil care folosește manopere dolosive pentru prezentarea aparenței unei baze de impozitate mici să folosească și în faza de executare silită astfel de manopere.
P. urmare, apare ca neîntemeiată și a doua susținere a contestatoarei în sensul că nu ar exista pericolul ca aceasta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, indiferent care ar fi situația financiară a societății în ultimii ani, bonitatea, transparența activității sau comportamentul fiscal de până atunci.
Este adevărat, direcția argumentativă urmată de contestatoare, care a tins spre prezentarea unei situații financiare bune și a unei activități organizate și transparente în ultimii ani, precum și a unui comportament fiscal corespunzător, nu este una greșită, ci dimpotrivă, acestea fiind într-adevăr elemente de natură să reducă riscul previzionat al sustragerii de la urmărire silite fiscală.
Cu toate acestea, instanța consideră mai puternice argumentele intimatei, prezentate anterior, considerând că, așa cum este posibil ca o societate comercială prosperă să creeze un astfel de circuit tranzacțional fictiv menit să conducă la plata unor taxe și impozite mai mici decât cele datorate (aspect care, în definitiv, poate să reprezinte una dintre explicațiile situației financiare bune și a cifrei de afaceri în creștere pe care le-a prezentat contestatoarea), în egală măsură este posibil ca ea să încerce și să se sustragă de la executarea silită, mai ales în condițiile în care nivelul prejudiciului previzionat este atât de mare ca în speță.
În acest sens, emiterea unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii nu poate fi justificată doar de riscul evident de neplată, ci și de riscul de sustragere de la executare, în modalitatea avută în vedere chiar de alin.2 menționat mai sus.
*
În ceea ce privește argumentul potrivit căruia societatea nu este supusă unui control fiscal în curs, astfel încât organul fiscal nu se prevalează de o creanță certă, lichidă și exigibilă izvorând dintr-un titlu de creanță în sensul legii fiscale, ci instituirea măsurilor asigurătorii se fundamentează pe o simplă estimare, stabilită printre altele pe baza unui control (considerat deficitar de contestatoare), trebuie arătat că practic contestatoarea critică noțiunea de măsură asigurătorie în sine, deoarece afirmația sa este valabilă pentru majoritatea situațiilor în care se iau astfel de măsuri, mai ales în cazurile de aplicare a art.129 alin.3 teza I din C.pr.fisc..
Or, în condițiile în care legea de procedură fiscală permite luarea unor astfel de măsuri atunci când nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, înseamnă că nu poate fi criticat tocmai acest aspect, ce constituie premisa legală generală a măsurii.
*
Contestatoarea a mai făcut referire la netemeinicia argumentelor intimatei în sensul în care acuzațiile D.R.A.F. ar fi pur speculative și fondate pe o analiză lacunară și superficială a documentelor puse la dispoziție de către Societate, însă aceasta este o parte a argumentării în care instanța nu poate face foarte multe verificări, deoarece ea nu este învestită cu un control de fond, după cum a recunoscut de altfel și reclamanta.
Or, la o analiză superficială, așa cum propune contestatoarea că ar putea și trebui să facă instanța, nu se poate reține ca evident caracterul netemeinic al presupunerilor făcute de inspectorii fiscali, cel puțin nu doar pe baza unui circuit aparent corect al documentelor întocmite, de care s-a prevalat contribuabilul. Astfel, este de așteptat ca operațiunile subservsive să fie în general acoperite printr-o aparență de legalitate a circuitului economic, fiind chiar de esența unor tranzacții fictive ca acestea să se reflecte în documente aparent corecte, dar să nu aibă corespondent în realitate.
Sub acest aspect, instanța trebuie totuși sublinieze că aceste aprecieri nu tind să antameze fondul, ele fiind făcute doar la nivelul superficial pe care îl presupune analiza unor măsuri asigurătorii.
*
În ceea ce privește susținerea că este nulă și adresa de poprire, deoarece lipsește titlul, față de împrejurarea că generează o veritabilă executare silită prin poprire în lipsa unui titlu de creanță, a unei somații de executare și a unui titlu executoriu, din nou contestatoarea critică însăși noțiunea legală pe care o reprezintă măsura ce i-a fost aplicată, în condițiile în care și poprirea asigurătorie se poate institui prin aplicarea menționatului art.129 alin.3 teza I din C.pr.fisc., adică înainte emiterii titlului de creanță, astfel încât nu pot fi reținute aceste critici.
*
În fine, ultima apărare folosită de contestatoare, privind presupusa emitere între timp a titlului de creanță pentru suma imputată în mod concret de intimată, care ar fi mult mai mică decât cea până la concurența căreia s-au dispus măsurile asigurătorii, instanța o va înlătura pentru motivele arătate chiar în cuprinsul descrierii situației de fapt.
Astfel, acolo s-a reținut că niciun element nu sugerează că acest raport din 19.05.2015 acoperă în întregime verificările făcute de intimata D.G.R.F.P. Iași cu privire la deducerile de TVA ale societății la care s-a făcut referire în actele de la sfârșitul lunii februarie, în urma cărora s-au dispus măsurile asigurătorii contestate.
În consecință, actele emise cu acea ocazie nu sunt suficiente pentru a reduce cuantumul sumei până la concurența căreia au fost instituite măsurile asigurătorii.
P. urmare, pentru toate motivele invocate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a intimatelor Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, ridicate de acestea.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea .. având J_, cu sediul în Iași, ., nr. 8A, ., jud. Iași, și cu sediul profesional situat în București, ., ., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, sector 5, ., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26.
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.07.2015.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. C.D.C.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
5 ex./23.07.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 7374/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9533/2015.... → |
|---|
