Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9533/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9533/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 9533/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9533/2015
Ședința publică de la 27 Iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. Z.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. „C.E.T. IAȘI” SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât ASOCIAȚIA DE P. C. 20, . 539, . P., având ca obiect actiune in raspundere contractuală.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 13.07.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta Societatea Comercială „C. IAȘI” S.A. a chemat în judecată pe pârâtul ASOCIAȚIA DE P. C. 20, . 539, . P., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3308,64 lei reprezentând contravaloare energie termică aferenta perioadei aprilie 2011- octombrie 2011 si suma de_,91 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei septembrie 2007 - februarie 2015.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea de fapt a cererii, reclamanta arată că prin convenția de facturare individuală a consumatorilor de energie termică încheiată între, reclamanta s-a obligat să furnizeze energie termică pârâtului la punctul de consum menționat in contract.
În baza acestui contract, consumatorul pârât, s-au obligat să achite integral facturile în termenul de scadență prevăzut în contractul de facturare a energiei termice.
Având în vedere consumul de energie termică, societatea reclamantă a emis facturile de plată care nu au fost achitate de către pârât, trecându-se in consecința la calcularea penalităților de întârziere menționate anterior.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 194 Cod proc civ., art. 1270, 1516 al 1 Cod Civil, Codul Comercial, Legea 325/2006, Ordinul 438/2008.
Conform art. 411 al 2 C. proc. civ. reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
Pârâtul ASOCIAȚIA DE P. C. 20, . 539, . P. , legal citat, a formulat întâmpinare.
În motivarea acesteia, a invocatexceptia prescriptiei dreptului la actiune fata de pretentiile mai vechi de 3 ani de zile, precum si exceptia inadmisibilității.
In drept, au fost invocate prev art 205 si urm NCPC, respectiv prev art 3 din Decretul 167/1958.
Reclamanta a depus la dosar precizări si inscrisuri cu privire la aceasta exceptie .
Instanta a administrat proba cu inscrisuri pentru părti .
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilității invocata de pârâta, exceptie ce va fi analizata cu prioritate fata de prev art 248 NCPC, instanta va dispune respingerea acesteia ca fiind neintemeiata fata de motivele nefondate invocate de pârât.In plus, se va avea in vedere si principiul accesului liber la justitie consacrat de prev art 6 Cedo, constatând in consecinta ca exceptia este neintemeiata.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâtul ASOCIAȚIA DE P. C. 20, . 539, . P. , în calitate de consumatori, au încheiat, pe durată nedeterminată, convenția de furnizare de energie termică nr. 1018/05.07.2010. Potrivit art. 15 si urm din contract, pârâtul și-a asumat obligația de a achita facturile, neachitarea acestora atrăgând majorări de întârziere conform prevederilor contractuale .
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, fiind calculate penalități de întârziere ca urmare a neachitării facturilor in cadrul termenului stabilit.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitul mai vechi de trei ani de zile fata de data introducerii acțiunii, invocată din oficiu, instanța o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
In consecinta, instanta va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, excepția prescripției dreptului la actiune .
Raportat la precizările formulate de reclamantă cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta precizeaza următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Instanța constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958 . Mai mult, nu s-a făcut dovada de către partea interesata, adica de către reclamant, ca s-ar fi făcut o adevărata recunoaștere, cu respectarea prevederilor legale, a sumei pretinse prin acțiune, recunoaștere apta să duca la întreruperea termenului de prescripție si la curgerea unui nou termen.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, inclusiv scadenta facturilor, inclusiv prev. art. 18 din contract, precum si modalitatea de calculare a penalităților de întârziere, instanța constată că sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de debit principal in cuantum de 3308,64 lei aferente perioadei aprilie 2011 - octombrie 2011 si penalități de întârziere in cuantum de_,91 lei aferentă perioadei septembrie 2007 - mai 2014 sunt prescrise, considerent pentru care le va respinge ca atare. Astfel, raportat la prevederile contractuale, instanta arata ca se putea solicita debit principal aferent facturilor scadente incepând cu data de 20.04.2012, iar penalitătile puteau fi solicitate pentru facturile scadente incepând cu 20.03.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia inadmisibilității.
Admite excepția prescripției dreptului la actiune.
Respinge ca atare cererea formulata de reclamantul . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL, cu sediul în Iași, . județul IAȘI in contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. C. 20, . 539, . P., cu sediul în Iași, ., . județul IAȘI.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică azi, 27.07.2015 .
Președinte, Grefier,
Z. I. B. A.-E.
RED./TEHNORED. Z.I.
4 EX./07.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9499/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9547/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
