Obligaţie de a face. Sentința nr. 9547/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9547/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 9547/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 29 Iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - I. I.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9547/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind reclamantul E. E. și pârâta S.C. V. R. S.A., având ca obiect obligație de a face constatare caracter abuziv clauze contractuale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată, precum și faptul că s-a depus de către reclamant o cerere de renunțare la judecarea cauzei, după care:
Instanța ia act că dosarul se află la a doua strigare în ședință publică, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că s-a formulat de către reclamatul E. E. o cerere de renunțare, depusă în original, anterior primului termen de judecată și că pârâta și-a exprimat punctul de vedere subliniind faptul că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de către reclamant.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect constatare caracter abuziv clauze contractuale, obligații de a face, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 4.05.2015, reclamantul E. E., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 1 litera c) din capitolul „Condiții speciale ale convenției”, din contractul numărul_, încheiat la data de 7.03.2007, eliminarea acestei clauze din contract, caracterul abuziv al clauzei inserate în secțiune nr.4, denumită „plăți”, art. 4.3 contract, înghețarea cursului de schimb valutar CHF –leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului la valoarea de la data încheierii actului, anume 2,0730 lei, obligarea pârâtei la restituirea sumei de_,54 lei, sumă încasată din diferența de curs valutar, de la începutul derulării contractului, plata dobânzii legale aferente acestei sume, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare credit în lei, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că între părți a fost semnată convenția de credit numărul_, la data de 6.03._, având ca obiect un credit în valoare de_ CHF, cu un termen de rambursare de 300 luni. Deși moneda stipulată a creditului era CHF, instituția pârâtă a acordat o sumă de_,27 RON, în scopul rambursării integrale a două credite rambursate anterior, în anul 2005. Subliniază reclamantul că achitarea ratelor în monedă străină și suportarea riscului valutar constituie clauze abuzive în sensul legii 193/2000. Reclamantul învederează instanței că, la momentul semnării contractului nu a înțeles riscul la care se expune, iar convenția nu explică în mod clar mecanismul de convertire a monedei străine. Mai mult, pârâta a lansat și a menținut pe piață o ofertă de CHF doar în perioada în care cursul valutar s-a aflat la minimul său istoric. De asemenea, s-a dovedit că riscul de hipervalorizare a francilor elvețieni era previzibil pentru experții bancari, însă cu toate acestea francul elvețian a fost prezentat ca o monedă stabilă. Rezultă așadar că părțile nu au negociat clauzele convenției, împrumutatul nebeneficiind de informațiile necesare evaluării derulării contractului.
Condițiile inițiale s-au modificat, situația împrumutatului devenind vădit disproporționată față de condiția inițial acceptată.
În drept, au fost invocate prevederile legii 193/2000, art. 966-970 C.civ, art. 4 din directiva 93/13, jurisprudența europeană ( Caja y Monte de Piedad de Madrid, Salvat Editores S.A v Jose M. Sanchey Alcon Prades, A. Kasler v. OTP Jelyalogbank Zrt., OG 21/1992, OUG 50/2010, legea 296/2004, fiind solicitată de asemenea și judecarea cauzei în lipsă.
Au fost anexate cererii inițiale: împuternicire avocațială, convenția de credit_/6.03.2007, planul de rambursare aferent acestei convenții.
La data de 2 iunie 2015, pârâta a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii și acordarea cheltuielilor de judecată, motivat de următoarele argumente: clauzele contractuale invocate de reclamant, nu generează drepturi și obligații în sarcina părților, ci în principal, au scopul de a informa consumatorul. Împrumutatul are obligația de a restitui aceeași cantitate de monedă împrumutată, fie națională sau străină, fiind exclusă orice susținere privind denaturarea raportului juridic obligațional, prin îngreunarea excesivă a consumatorului. Pârâta invocă în apărarea sa art. 1578 din vechiul cod civil, potrivit căreia obligația ce rezultă dintr-un contract de împrumut este întotdeauna aceeași sumă numerică arătată în contract. Or, clauzele atacate nu fac altceva decât să reflecte principiul nominalismului monetar în contractele de împrumut, care au ca obiect sume de bani. Chiar și în situația în care banca nu ar fi inserat aceste clauze soluția ar fi fost aceeași, fiind vorba de o dispoziție legală, după cum existența riscului valutar este evidentă pentru orice receptor cu o pregătire medie. Se mai susține că instanța nu poate primi încadrările în drept în virtutea legii 193/2000, acestea fiind inadmisibile. Legea indicată nu exclude aplicarea regulilor de drept comun, care conturează sfera principiului nominalismului, iar legislația protecției drepturilor consumatorilor nu tinde către schimbarea naturii și efectelor juridice ale contractelor numite. Curtea Europeană de Justiție a subliniat excluderea de la control, prin intermediul mecanismului clauzelor abuzive a prevederilor legale dintr-un stat membru.
Cu privire la impreviziunea invocată de reclamant, se subliniază existența unui temei juridic distinct de legea 193/2000, precum și imposibilitatea de aplicare a dispozițiilor noului cod civil, față de data încheierii contractului.
Referitor la obligația de a rambursa creditul în moneda acestuia, pârâta susține de asemenea că această clauză nu este de natură a produce prejudicii consumatorului, fiind de asemenea exclusă de la controlul efectuat în temeiul legii 193/2000. Se mai subliniază că la momentul semnării actului, în portofoliul băncii existau proiecte de credite în lei, euro și franci elvețieni, existând dovezi suplimentare de negociere contract. Pârâta a înțeles să realizeze, la rândul său aprecieri asupra modalității de interpretare a jurisprudenței CJUE.
În procedura scrisă, reclamantul a depus o cerere de renunțare la judecată, autentificată, cerere ce a fost comunicată pârâtei în vederea formulării unui punct de vedere.
La data de 30 iunie 2015, pârâta a depus concluzii privind admiterea cererii de renunțare, cu mențiunea că nu se solicită cheltuieli de judecată și anexând un exemplar original al declarației reclamantului.
În cadrul ședinței publice din data de 29 iulie 2015, instanța a luat act de cererea de renunțare formulată, de concluziile exprese ale pârâtei și a reținut-o spre competentă soluționare.
Analizând condițiile de formă impuse de lege pentru cererea de renunțare la judecată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 406 NCPC, reclamantul poate renunța oricând la cererea de chemare în judecată, personal sau prin mandatar cu procură autentică. În situația în care renunțarea intervine după momentul comunicării cererii de chemare în judecată, pârâtul poate solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Renunțarea înainte de comunicarea cererii nu necesită acordul celeilalte părți și nici nu poate fi generatoare de cheltuieli de judecată pentru interpelarea părții adverse.
Instanța va lua act de manifestarea de voință în sensul renunțării la judecată, realizată în formă scrisă, prin declarație notarială, adusă la cunoștința instanței și comunicată părții adverse, de existența unei poziții neechivoce de acceptare a acestei poziții procesuale de către pârâtă și, va da eficiență deplină manifestării procesuale a reclamantului, luând act de renunțarea la judecată și de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea expresă a reclamantului E. E., CNP_, domiciliat în Iași, ., ., ., având domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat C. M., Iași, . bis, în cadrul litigiului promovat în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., cu sediul social în .,etajele 3-8 și 10, sector 2 București, J_ .
Ia act că pârâta a declarat în mod expres că nu dorește acordarea cheltuielilor de judecată.
Dispune închiderea dosarului.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 29 iulie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 5 august 2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9533/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9550/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
