Obligaţie de a face. Sentința nr. 8354/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8354/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 8604/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - D. P.
Grefier - M. U.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8354
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. B. - N. și pe pârâta ., având ca obiect obligație de a face constatare abuzivă clauză contractuală - Lg.193/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și la dosar a fost depusă prin serviciul registratură al instanței o cerere formulată de către pârâtă la care este atașată o cerere de renunțare la judecată formulată de reclamant și autentificată șa notar.
Instanța, din oficiu verificându-și competența constată că este competentă teritorial, material și general conform dispozițiilor art. 131 Noul cod procedură civilă să judece prezenta acțiune.
Instanța, în ceea ce privește estimarea duratei procesului, conform dispozițiilor art. art. 238 din codul de procedură civilă Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, apreciază ca nu este cazul.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, reclamantul B. B. - N. a chemat în judecată pe pârâta ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca abuzivă clauza cuprinsă în art. 4.1.2 din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/26.09.2008; stabilirea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului,respectiv 2,29 CHF, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; efectuarea în moneda naționala a plaților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform a prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește in moneda naționala; obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.
Arată că la data de 26.09.2008 a încheiat cu V. R. SA, Convenția de Credit nr._/26.09.2008, care presupunea punerea la dispoziția reclamantului a unui împrumut în valoare de_ CHF.
Conform art. 4.2. din Condițiile Speciale ale Convenției de Credit nr._/26.09.2008, se statuează: ¸¸În cazul în care Creditul este acordat . decât cea naționala, Împrumutatul,fiecare Codebitor care Garant declară că recunoaște și acceptă în mod expres faptul că, în situația în care, pe parcursul Duratei Creditului, cursul de schimb pentru Moneda Creditului Fluctuează, în mod crescător, cu mai mult de 10% fata de valoarea acestuia de la data semnării prezentei Convenții, în vederea evitării continuării/majorării expunerii la Riscul Valutar:
Banca are dreptul,dar nu si obligația ca, în mod unilateral:
a) Să convertească în RON, creditul acordat Împrumutatului, în baza prezentei Convenții, utilizând în acest scop cursul de schimb EUR/RON,respectiv CHF/RON, practicat de către aceasta, la data efectuării conversiei, valoarea Creditului urmând a fi reprezentată, de la acel moment, de valoarea în RON rezultată în urma realizării conversiei, și pe cale de consecință;
b) Sa aplice/începând de la data efectuării conversiei, Rata Dobânzii Curente practicată de bancă și toate celelalte condiții valabile pentru același produs de creditare/produsul de creditare Iar, în RON, aflat în oferta Băncii la data efectuării conversiei."
Având în vedere faptul ca părțile unui contract sunt egale, consideră că are dreptul să solicite aplicarea disp. art.4.2, însă fără aplicarea disp. prevăzute la punctul I din același text, considerând că sunt clauze abuzive.
La momentul încheierii contractului de credit în cauză, raportat la circumstanțele economice de la acel moment, precum și la capacitatea sa de înțelegere a clauzelor contractuale și a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasa alternativă la un credit in lei sau în euro, acest aspect constituind motivul determinant în vederea perfectării contractului.
Arătă că s-a obligat să returneze creditul contractat, la termenele și cuantumul stipulate în contract, având ca premiză cursul valutar al CHF de la aceea data. Pe parcursul derulării contractului acesta s-a dublat cu consecințe grave asupra capacității reclamantului de a-și mai îndeplini obligațiile contractatule, determinând astfel o imposibilitate fortuită de executare.
Creșterea accelerata a valorii CHF față de moneda naționala cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum și a comisioanelor de schimb valutar, din leu în euro și din euro în CHF au determinat o schimbare a condițiilor contract avute în vedere la data contractării creditului și, în consecință, incumbă în sarcina reclamantului obligații vădit disproporționale de cele în considerarea cărora acesta și-a exprimat voința de a se angaja juridic.
Având în vedere pozițiile de inegalitate de pe care acționează părțile și în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoștință de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituită în sarcina operatorului economic - banca, care are o poziție dominantă în raport cu consumatorul, obligația informării în mod complet, corect și precis a celui din urmă cu privire la aspectele esențiale ale produsului/serviciului oferit (așa cum se prevede această obligație în dispozițiile art.18 din O.G. 1/1992) si implicit cu privire la implicațiile îndatorării si la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar astfel cum reiese din O.U.G. nr. 50/2010.
De asemenea, în cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligați sa ofere sumatorilor informații complete, corecte si precise asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin. Aceste obligații legale instituite în sarcina operatorilor economici, cu precădere a operatorilor economici domeniul financiar-bancar sunt menite să protejeze interesele consumatorilor care sunt expuși riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor și intereselor legitime prin contractarea unor servicii/produse în lipsa unei informări reale cu privire la acestea și, pe cale de consecință, evitarea unor astfel de situații.
În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor de risc valutar, reclamantul a arătat următoarele:
Clauza de risc valutar este o clauză abuzivă, întrucât, raportat la momentul încheierii contractului și circumstanțele acestuia, precum și la caracterul său prestabilit și impus consumatorului fără a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determină un dezechilibru major între drepturile și obligațiile asumate de către părți, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale.
Caracterul abuziv al acestei clauze rezida în faptul că obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștința la data semnării contractului.
Or, având în vedere obligația de transparenta contractuala instituită în sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare și protecție inerente dreptului consumatorului în scopul garantării dreptului consumatorului de a înțelege prevederile și efectele pe termen lung ale contractului pe care îl încheie, fiecare beneficiar al unui credit în valută trebuie să cunoască riscurile pe care și le asumă la contractarea unui asemenea produs.
Omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hiper - valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru experții financiari ce activează in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este moneda instabilă, iar la momentul încheierii contractului aceasta era la un minim istoric, creșterea valorii față de moneda națională fiind inevitabilă, constituie o încălcare a obligației de consiliere/ sever sancționat în dreptul european și național întrucât este de natura să angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformată a întinderii drepturilor și obligațiilor asumate.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, "o clauză contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților."
A.. 2 din aceeași lege prevede că „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind, negociată cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv".
Raportat la prevederile legale in domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezintă un contract de adeziune conținând clauze prestabilite de către Bancă care se impun clientului fără a-i da acestuia posibilitatea de a influenta conținutul clauzelor, fapt ce determină inegalitate pozițiilor juridice părților contractante în sensul afirmării intereselor băncii, în calitate de profesionist, în detrimentul consumatorului, care reprezintă partea mai slabă în contract. Arătă că, în calitate de consumator,nu a avut posibilitatea reală de a negocia conținutul acestei clauze, fiind constrâns, prin natura redactării contractului de credit, la acceptarea acestuia astfel cum a fost prestabilit.
În aprecierea echilibrului dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalentei prestațiilor fapt ce presupune existența unei proporționalități între drepturile și obligațiile asumate de către părți, or, clauza de risc valutar ce cade în sarcina exclusiva a consumatorului denaturează raportul juridic obligațional prin îngreunarea excesiva a situației consumatorului și conferirea băncii unui avantaj economic vădit disproporționat.
Având în vedere că, suportarea de către reclamant a riscul valutar se materializează în obținerea de către bancă a unui câștig injust în detrimentul consumatorului, consideră că se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin înghețarea cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, astfel încât, să se asigure o proporționalitate a prestațiilor asumate de părți care să corespundă manifestării de voință în sensul angajării în acest raport juridic.
Contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de Codul Civil cu privire la obligații, acest fapt decurgând anumite consecințe asupra regimului juridic aplicabil. Astfel, contractul de credit, fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor și obligațiilor părților la momentul încheierii contractului este determinată sau determinabilă, astfel încât părțile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care și-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre părți la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor și incert și oferirea celeilalte părți a unei șanse de câștig.
Plecând de la aceasta caracteristică inerența contractului de credit stipularea unei clauze de risc valutar este contrară dispozițiilor legale întrucât în lipsa unui acord expres al părților, prin care să-și asume posibilitatea unui câștig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecința strămutării asupra reclamantului a riscului generat de hipervalorizarea CHF.
Hiper - valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor și incert raportat la puterea înțelegere a consumatorului, întrucât acesta nu are cunoștințe de specialitate în domeniul financiar care care să-i permită anticiparea unei creșteri accelerate a cursului de schimb și, în consecință, asumarea în cunoștință de cauză a riscului valutar.
Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, contractele de credit pentru consum, precum și toate celelalte condiții aplicabile contractului trebuie să conțină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce ale acestora și pentru înțelegerea cărora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate.
Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligația băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui prin organizarea adecvata a activității de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului rațiunii de creditare de către consumator, iar o măsura în acest sens o constituie înghețarea cursului schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsura ce corespunde cerințelor echității și bunei - credințe.
Având în vedere prevederile normelor civile conform cărora părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, neputând înlătura sau limita această obligație, distribuția între pani a pierderilor și beneficiilor rezultate ca urmare creșterii valori CHF față de moneda națională, apare ca o soluție justa și echitabilă ce materializează aplicarea acestui principiu.
Întrucât s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului și pe cale de consecință, efectele actului juridic au ajuns să fie altele decât cele pe care partite au înțeles să le stabilească, consideră că se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii care odată cu . cod civil beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativă a soluțiilor conturate în practică.
Luând în considerare că noua reglementare consacră ca soluție legislativă una dintre soluțiile date în jurisprudență, în considerarea imperativului de a avea o practică judiciară previzibilă, se poate da soluția statuată în Noul Cod Civil fără a se putea reproșa că s-ar atribui efect retroactiv legii noi.
În sensul admiterii teoriei impreviziunii a statuat CSJ in decizia nr.21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la preț într-un contract cu executare succesivă.
În susținerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar și denominarea plații, s-a învederat faptul că părțile s-au obligat în condițiile economice existente la data încheierii contractului când CHF avea valoare moderată față de moneda naționala așa încât, ca urmare schimbării acestor condiții, este necesar ca și contractul să fie adaptat la noile împrejurări economice.
Într-o cauză recentă, C-26/13, Kasler și Kaslerne Rabai referitoare la Directiva 93/13/CEE și, mai precis, la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contracte de împrumut ipotecar încheiat în valută garantat printr-o ipotecă, C.J.U.E. a statuat că ...1) art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că termenii „obiectul principal al contractului" nu acoperă o clauză, într-un contract de împrumut încheiat în moneda străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice, având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual - că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează; o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare al monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație" al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13. Art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală, precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil, trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumatori din punct de vedere gramatical, ci și ca, contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se refuză clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce-i privește.
Așa cum rezultă din cele menționate, la punctele 57, 58 din hotărâre, C.J.U.E. precizează că excluderea aprecierii caracterului abuziv al unei clauze se limitează la caracterul adecvat al prețului sau remunerației pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte și nu se aplică în cazul invocării unei asimetrii între cursul de schimb la vânzare al monedei străine utilizat pentru calcularea ratelor și cursul de schimb la cumpărare al valutei împrumutului, a sumelor care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare (utilizat pentru calcularea ratelor) și cursul schimb la cumpărare al monedei străine (utilizat pentru deblocarea împrumutului) nu poate fi siderată ca fiind o „remunerație" pentru serviciile băncii împrumutătoare. Decizia C.J.U.E. precizează nu este suficient ca termenii în care se exprimă clauzele contractuale să fie inteligibili din punct de vedere gramatical, ci acestea trebuie să fie inteligibile din punct de vedere juridic, respectiv consumatorul trebuie să poată aprecia consecințele economice negative pe care le riscă prin încheierea tractului. Astfel, contractul trebuie să expună în mod transparent funcționalitate concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut în clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât consumatorul să poată evalua, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din faptul semnării contractului.
Cu privire la art. 5 din Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive, C.E.J. a statuat că pentru un consumator, informarea înaintea încheierii unui contract, cu privire la condițiile contractuale, și la consecințele respectivei încheieri este de o importanță fundamentală. Consumatorul trebuie să decidă, pe baza acestei informări, dacă dorește să se oblige contractual față de un vânzător ori furnizor prin aderarea la condițiile redactate în prealabil de aceasta (Hotărârea R.W.E. Vertrieb EU; C; 2013; 180, pct.44). Cerința privind transparența clauzelor contractuale prevăzută de Directiva 93/PE nu poate fi readusă, așadar, numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal și gramatical, deoarece consumatorul se află într-o poziție de inferioritate față de vânzător sau furnizor. Așadar, cerința privind transparența trebuie înțeleasă în mod extensiv.
În drept, a invocat art. 5 din Directiva nr. 93/13 C.E.J., art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004; Norma BNR nr. 17/2003, art. 2 și 4 alin. 1 din Legea.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu și-a propus probe în contradovadă.
Reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată, de care instanța va lua act, conform art. 406 și 407 Noul Cod procedură civilă, dând eficiență principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată că reclamantul BALAȘA B.-N., Iași, ., ., CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Iași, .. 28 A, a renunțat la judecarea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta .- București, ., . 10, sector 2, J_ .
Cu recurs la instanța superioară în 30 de zile de la comunicarea/înmânarea prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 22.06.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.P.D.25.06.2015/Teh.U.E.
4 ex./07.07.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 8610/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7640/2015.... → |
|---|
